Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ioan Hanciu (ϯ)
(n. 1901 - d. 1990)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoromânesc

Casa Constantin Karadja
case/vile, 1-2 niveluri, 1931, neoromânesc
Casa I. Daniel
case/vile, 1-2 niveluri, 1933, neoromânesc
Casa Marin Rădulescu
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, neoromânesc
Cvartalul Vatra Luminoasă (1933-1940)
cvartale, 15 blocuri, 6-12 niveluri, 1500 apartamente, 1960, funcționalist socialist
Arhitect Ion Hanciu

Arhitectul Ioan Hanciu

Ioan Hanciu (1901–1990) a fost arhitect român, asociat în special cu programul de locuințe al Casei Construcțiilor și cu proiectarea cartierelor de tip parcelare din București în perioada interbelică și imediat postbelică. A absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București în 1929. A fost căsătorit cu Luisa Hanciu și a avut două fiice; una dintre ele este menționată ca fiind arhitecta Sanda Popa Hanciu, stabilită ulterior în Franța. În plan biografic, o informație recurentă este legătura sa directă cu cartierul Vatra Luminoasă: a locuit acolo, într-o casă proiectată în cadrul parcelării, pe actuala stradă Constantin Tănase nr. 7 (în unele surse apare explicit această numerotare și faptul că locuința este cuplată cu cea de la nr. 9). În relatări recente despre deschiderea casei către public, apare și ideea continuității familiei în imobil și a unei genealogii profesionale (mai multe generații cu formație de arhitectură).

Activitate publică și poziții administrative

După absolvire, activitatea sa este descrisă ca fiind strâns legată de instituțiile publice de locuire și, mai ales, de Casa Construcțiilor, unde a urcat până la conducerea tehnică (Serviciul Tehnic). Între 1930 și 1949 este menționat ca Șef al Serviciului Tehnic al Casei Autonome a Construcțiilor / Casei Construcțiilor. În această calitate, a coordonat și semnat documentații tehnice, a proiectat tipuri de locuințe și a contribuit la planuri de parcelare, colaborând cu arhitecți ai aceleiași instituții și cu colaboratori externi, în funcție de fazele programelor de construire.

În contextul istoriei instituționale a Casei Construcțiilor, rolul Serviciului Tehnic (condus inițial de Neculai Aprihăneanu și ulterior de Ioan Hanciu) apare ca decisiv pentru implementarea politicilor de locuire, în condițiile în care instituția a oscilat între ambiția de a construi masiv și limitările administrative, edilitare și financiare ale periferiei bucureștene. În aceeași logică, proiectarea de „locuințe-tip” și ajustarea rapidă a tipurilor (în funcție de costuri, cereri, loturi și campaniile anuale de construire) au devenit instrumente centrale ale activității sale.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Ioan Hanciu este descris ca adept al stilului funcționalist. Profilul său se leagă de arhitectura modernă interbelică orientată către raționalizare, igienism, planuri eficiente și un urbanism coerent, cu accent pe locuințe economice, populare și muncitorești. Specificul practicii sale, așa cum reiese din descrierile de specialitate, se sprijină pe:

  • tipizare și serializare (proiecte-tip, adaptabile prin variațiuni controlate);
  • organizare funcțională a planurilor (circuite clare, separarea zonelor de zi/noapte, accese principale și de serviciu la anumite tipuri);
  • raport atent casă–grădină și parcelă–stradă (în logica orașului-grădină, dar cu limbaj modern);
  • un modernism temperat, aplicat în special locuirii: mai puțin „gest” formal și mai mult eficiență, economie și standarde de confort.

În Vatra Luminoasă, contribuția sa este descrisă ca proiectare a unei serii largi de tipuri de locuințe (cuplate, înșiruite, unifamiliale sau cu apartamente suprapuse), asociate campaniilor anuale de construire. În etapa de după război, este menționată și semnarea planurilor pentru blocurile de pe strada Maior Coravu (1946), în colaborare cu arh. Florin Cantemir.

Este menționat ca autor (împreună cu N. Aprihăneanu) al articolului „Casa Construcțiilor. Program și realizări”, publicat în revista Arhitectura (nr. 5–6/1942, în unele citări apare și formula de numerotare 1–2/1942, în funcție de sursa bibliografică). Textul este considerat relevant pentru înțelegerea programului instituțional și a principiilor de urbanism și locuire promovate de Casa Construcțiilor. În materialul monografic, Ioan Hanciu este menționat cu două distincții din 1940: membru al Ordinului „Coroana României”, grad de Cavaler (10 mai 1940) și medalia „Centenarul Regelui Carol I” (29 mai 1940), pentru contribuția la înzestrarea oștirii.

Lucrări documentate

Proiecte de urbanism și parcelări

  • Parcelarea Vatra Luminoasă, București (1933–1949), în colaborare cu N. Aprihăneanu. Proiect urbanistic și program de locuire care a rămas un reper al urbanismului coerent și al arhitecturii moderne interbelice din București, cu campanii succesive de construire și diversificare tipologică.
  • Parcelarea Drumul Murgului, București (1939), nefinalizată, în colaborare cu N. Aprihăneanu.
  • Parcelarea Independenței, București (1930–1933), plan de parcelare întocmit de Ioan Hanciu; proiectarea și execuția caselor sunt atribuite lui Statie Baloșin, în cadrul programului Casei Construcțiilor (delimitări menționate în literatura de specialitate: Bd. Eroii Sanitari – Sf. Elefterie Vechi – Nanu Muscel).

Clădiri de locuințe individuale, reședințe și vile particulare

  • Imobilul I. Daniel, str. A. Mureșeanu nr. 22, București (1933).
  • Casă, str. B. Delavrancea nr. 61, București (1929).
  • Casa arhitectului Ioan Hanciu, str. Constantin Tănase nr. 7, București (în parcelarea Vatra Luminoasă; casă cuplată cu nr. 9; tip de casă descris în surse ca tip III, cu parter, etaj și pod; descrierile includ organizarea interioară cu hol-sufragerie, bucătărie, cămară, grup sanitar la parter, dormitoare și baie la etaj, plus subsol parțial).
  • Casa Constantin Karadja, str. Dr. Grigore Mora nr. 31, București (1931).
  • Imobilul Marin Rădulescu, str. Aviator Crețu Petre nr. 71 (lotul 46), București (1931), locuință economică.
  • Imobilul Emil Jelea, Șoseaua Bonaparte nr. 34 (astăzi Bd. Iancu de Hunedoara), București (1933), menționat ca demolat.
  • Imobilul Ioana Ion, str. Popa Radu nr. 32, București (1933), menționat ca nelocalizat (adresă neconfirmată în sursa de sinteză).
  • Imobilul ing. Cașula, str. Elefterescu nr. 53, București (1933), menționat ca nelocalizat.

Locuințe-tip și proiecte repetabile (în special pentru Vatra Luminoasă și programe similare)

  • În Parcelarea Vatra Luminoasă: peste 15 tipuri diferite de locuințe cuplate sau înșiruite, asociate campaniilor anuale de construire.
  • Locuință tip A pentru muncitori, Vatra Luminoasă (1938).
  • Tipul C modificat, Vatra Luminoasă (dată neprecizată în sursa de sinteză).
  • Tipul 1 locuință muncitorească, Vatra Luminoasă, locuințe înșiruite (1940; 1942; 1943).
  • Blocurile de pe strada Maior Coravu, București (planuri semnate în 1946, împreună cu arh. Florin Cantemir; realizare încadrată în ultima fază de investiții ale Casei Construcțiilor în lotizarea Vatra Luminoasă, după modificări de plan și după război).

Ioan Hanciu la Casa Construcțiilor și marele său proiect, Vatra Luminoasă

Universul, Realitatea ilustrată, România Liberă (ziarul social-democraților) și Scânteia de după 1948 contribuiau la descrierea parcelării și la crearea imaginaru­lui acesteia, în timp ce arhitecții Casei Construcțiilor, Ioan Hanciu și Neculai Aprihăneanu, și-au descris proiectul în paginile revistei Arhitectura (1942). În lipsa unor directori specializați în politici de locuire, Casa Construcțiilor începea această nouă etapă a activității sale printr-o încredere sporită în Serviciul Tehnic, condus inițial de Neculai Aprihăneanu și, ulterior, de Ioan Hanciu, cărora li se încredința imple­mentarea politicii de locuire.

Cel de-al doilea arhitect important al instituției a fost Ioan Hanciu, (1901-1990), absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură în anul 1929. Aproape întreaga carieră și-a desfășurat-o la Casa Construcțiilor, fiind unul dintre cei mai apreciați arhitecți. La 10 mai 1940, loan Hanciu devenea membru al Ordinului Coroana României, în grad de Cavaler, iar la 29 mai același an primea medalia Centenarul Regelui Carol I pentru contribu­ția adusă înzestrării oștirii.

Alături de Aprihăneanu și Hanciu, la Casa Construcțiilor și-au adus contribuția în continuare și arhitecții loan Dinulescu și Mircea Bilargiu, dar și tinerii arhitecți Aurel Smântănescu (absolvent al Școlii de Arhitectură în 1934, angajat în 1935 la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale) și Ion Georgescu, care au lucrat la proiectarea parcelării Vatra Luminoasă. Pe baza experienței acumulate în parcelarea Independenței, Casa Construcțiilor putea să demareze noul proiect din Vatra Luminoasă.

Activitatea arhitectului Ioan Hanciu în cadrul Casei Construcțiilor, în legătură directă cu edificarea cartierului Vatra Luminoasă, se desfășoară pe întreaga perioadă de dezvoltare a ansamblului, între 1933 și 1949, și trebuie înțeleasă atât ca activitate de proiectare, cât și ca muncă de coordonare tehnică și administrativă. În reorganizarea din 1933, când instituția își pierde autonomia și intră sub autoritatea Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, rolul Serviciului Tehnic devine esențial. Hanciu face parte din nucleul acestui serviciu și, ulterior, ajunge să îl coordoneze, având un rol determinant în implementarea programului de locuințe sociale.

În faza inițială a proiectului Vatra Luminoasă (1933–1936), activitatea sa este legată de dezvoltarea și adaptarea tipurilor de locuințe economice și populare. Programul prevedea realizarea de case cu suprafețe limitate, organizate funcțional, cu 1–3 camere, bucătărie, cămară, grup sanitar și, în unele cazuri, baie și pivniță. Standardizarea, economia de materiale și repetabilitatea tipologică erau esențiale pentru menținerea costurilor în limite acceptabile. În această etapă se construiesc primele 88 de locuințe, iar Serviciul Tehnic gestionează în paralel numeroase dificultăți: întârzieri la autorizare, conflicte cu administrația locală, probleme legate de cadastrare și de racordarea la utilități.

În perioada 1936–1938, când parcelarea intră într-o fază de extindere accelerată, Hanciu este implicat în perfecționarea tipologiilor și în coordonarea execuției pentru noile loturi. Se introduc ajustări funcționale – vestibule mărite, băi cu WC – iar numărul total de locuințe ajunge la 192. Rolul său nu se limitează la desenarea planurilor, ci include supravegherea tehnică și adaptarea proiectelor la condițiile reale de șantier.

Campania 1939–1940 reprezintă momentul de vârf al activității Casei Construcțiilor și una dintre cele mai importante etape ale implicării lui Ioan Hanciu. În această perioadă se construiesc 174 de locuințe noi, dintre care majoritatea sunt de tip I – locuințe înșiruite pe două niveluri, cu subsol înalt și etaj, care sporesc densitatea și definesc imaginea urbană coerentă a cartierului. Hanciu apare explicit în documentele tehnice ca autor de referate și observații asupra execuției. El semnalează lipsa materialelor (fier, plumb, ciment), întârzierile la instalațiile electrice, defecte de finisaj și probleme de coordonare între antreprenori. Într-un context marcat de mobilizare militară, inflație și criză de aprovizionare, activitatea sa devine una de gestionare permanentă a constrângerilor.

În anii războiului (1940–1944), Hanciu semnează proiectele pentru un nou lot de 92 de locuințe în Vatra Luminoasă, în special tip I și tip III, amplasate pe străzile Dumitru Theodor Neculuță, Călinului, Aura Buzescu, Tony Bulandra și Ion Păun Pincio. Construcția se desfășoară în condiții extrem de dificile: restricții la utilizarea fierului-beton, folosirea materialelor recuperate după cutremurul din 1940, mobilizarea personalului tehnic. Finalizarea locuințelor este întârziată, dar proiectul este dus la capăt.

Între 1942 și 1946, Casa Construcțiilor realizează încă 135 de locuințe în parcelare, iar Hanciu rămâne implicat în coordonarea tehnică a lucrărilor. În această perioadă sunt construite și grupuri comerciale cu magazine la parter și apartamente la etaj, integrate în țesutul cartierului. Activitatea Serviciului Tehnic presupune atât proiectare, cât și controlul execuției și gestionarea relațiilor contractuale cu antreprenorii.

După 1946, odată cu schimbarea contextului politic și cu presiunea pentru densificare, Casa Construcțiilor abandonează modelul exclusiv al locuinței unifamiliale și adoptă soluția blocurilor plurifamiliale. Hanciu este implicat în planurile pentru blocurile de pe strada Maior Ion Coravu (1946), realizate împreună cu arhitectul Florin Cantemir. Această etapă marchează tranziția de la modelul orașului-grădină la o formulă de locuire colectivă mai densă.

Pe tot parcursul dezvoltării Vatra Luminoasă, Ioan Hanciu nu a fost doar un proiectant de case, ci un arhitect-administrator, responsabil de aplicarea unei politici publice de locuire. El a lucrat în cadrul unei instituții care îmbina obiective sociale, constrângeri bugetare și presiuni politice. A contribuit la definirea unui repertoriu tipologic coerent, la organizarea funcțională a locuințelor și la menținerea unei unități urbanistice remarcabile în ansamblu.

Prin activitatea sa la Casa Construcțiilor, Ioan Hanciu a avut un rol esențial în configurarea uneia dintre cele mai ample și coerente realizări de locuire socială din Bucureștiul interbelic și imediat postbelic, Vatra Luminoasă rămânând până astăzi expresia matură a programului tehnocrat de locuințe al perioadei 1933–1949.

Referințe

 

 


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index