Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Ignace Șerban (ϯ)
(n. 1922 - d. 1971)


Specializare: proiectare |
Stiluri dominante: socialist de protocol, clădiri industriale

Ansamblul Kiseleff – blocurile Gheorghiu Dej
6 blocuri, 2-5 niveluri, 50 apartamente, 1959, socialist de protocol
APACA
producție, 2-5 niveluri, 1948, clădiri industriale
Sala Palatului
culturale, 2-5 niveluri, 1960, modernist socialist, monument clasa B
Sediul C.C. al P.C.R.
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1940, raționalist

Arhitectul Ignace Șerban

Ignace Șerban (1922–1971) este un arhitect român activ în special în primele decenii ale perioadei socialiste, asociat cu proiecte publice majore din București (în special Sala Palatului și ansamblul urban din jurul ei), cu proiecte rezidențiale de protocol (cvartalul Kiseleff–Prezan) și cu activitate teoretică și didactică importantă în domeniul locuirii. S-a născut în 1922 și a murit în 1971. A studiat arhitectura în orașul natal, București, la Facultatea de Arhitectură, devenind arhitect în 1948. Din 1949 a fost cadru didactic la Institutul de Arhitectură din București, orientându-se în paralel și spre cercetare și studii teoretice despre locuire.

Formarea sa este legată de școala bucureșteană de arhitectură din perioada postbelică imediată, într-un moment în care proiectarea începe să fie puternic instituționalizată (institute de proiectare, concursuri de stat, proiecte de mare scară). Din acest context se explică și profilul său dublu: arhitect de proiecte publice de anvergură și autor de studii despre locuință și urbanism.

Ignace Șerban este menționat ca participant (în diverse formule de echipă) la unele dintre cele mai vizibile investiții publice ale anilor 1950–1960 din București: În jurul anului 1960, apare în echipa de proiectare a Sălii Palatului, proiect emblematic al modernismului socialist românesc, atât prin arhitectură cât și prin rolul urbanistic al ansamblului. Este asociat și cu ansambluri rezidențiale considerate „socialiste de protocol”, în special cvartalul din zona Kiseleff–Prezan (blocurile Gheorghiu-Dej), unde particularitatea majoră rămâne relația cu grădinile și cu vegetația existentă, rar întâlnită la ansamblurile de locuințe colective din epocă. În portofoliul său sunt menționate și proiecte din afara României (un spital la Phenian, Coreea de Nord), ceea ce indică o implicare în exportul de expertiză în cadrul relațiilor internaționale ale blocului socialist.

Cărți, publicații și activitate teoretică: Ignace Șerban este prezentat ca autor preocupat de studii teoretice despre locuire, cu publicarea rezultatelor atât în revista „Arhitectura”, cât și sub formă de volume: Locuința urbană, 1961–1964 (publicată în 1964), Ansamblul Pieței Palatului R.S. România (1963), Tendințe în proiectarea clădirilor de locuit (1967). Este menționat cel puțin un articol: „Considerațiuni asupra concursului pentru clădiri de locuit”, în „Arhitectura RPR”, anul XIII (1965), nr. 2.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Ignace Șerban se înscrie în linia modernismului socialist al anilor 1955–1970, cu două direcții dominante: Prima este direcția reprezentativă, monumentală, asociată marilor programe publice (Sala Palatului). Aici, arhitectura devine instrument de reprezentare politică și culturală, cu accent pe capacitatea spațiilor publice și pe integrarea într-un ansamblu urbanistic amplu. A doua este direcția locuirii colective, unde interesul său teoretic pentru tipologii de locuință și tendințe de proiectare apare coerent cu activitatea practică: cămine studențești, locuințe speciale, proiecte de locuințe prefabricate, participări la concursuri de locuire rurală. În ansamblu, profilul său este cel al unui arhitect care combină proiectarea (în echipe) cu reflecția teoretică asupra locuirii și cu activitate didactică universitară.

Lucrări și proiecte cunoscute

  • Sediul P.C.R. (astăzi asociat sediului Ministerului Afacerilor Externe), Aleea Alexandru nr. 27–31 (în unele repertorii apare și nr. 25–31 / 27–31 pentru ansamblu), București; proiect menționat ca lucrare importantă în portofoliu, în colaborare.
  • Sala Palatului, str. Ion Câmpineanu nr. 28, București (1960); proiect în echipă.
  • Ansamblul urbanistic Sala Palatului (inclusiv blocurile de locuințe din jur), zona str. Ion Câmpineanu nr. 24–33 și străzile adiacente, București (în jur de 1960); proiecte în echipe multiple.
  • Ansamblul Kiseleff – blocurile Gheorghiu-Dej (cvartal Kiseleff–Prezan), Șos. Pavel D. Kiseleff nr. 14–24 / Bd. Constantin Prezan nr. 2–4, București (1959); proiect în echipă, ansamblu de protocol.
  • Ansamblurile de cămine studențești „Grozăvești” și „Regie”, București (1962); proiecte în echipă.
  • Fabrica de confecții APACA, București (1948); menționată ca lucrare importantă în colaborare.
  • Casă sanatorială la Otopeni.
  • Casă de odihnă la Pârâul Rece (Predeal).
  • Spital la Phenian (Coreea de Nord).
  • Locuințe prefabricate la Voica–Băișoara, jud. Cluj.
  • Locuințe speciale la Periș și Predeal.
  • Premiul I la concursul „Locuințe sătești”, zona Transilvania (1969).

Referințe


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index