Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Giulio Magni (ϯ)
(n. 1859 - d. 1930)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoromânesc

Bursa Mărfurilor
publice și administrative, 2-5 niveluri, 1894, clădiri industriale, monument clasa B
Casa Doctor Constantin Andronescu
case/vile, 1-2 niveluri, 10 apartamente, 1899, neoclasic, risc seismic II
Casa Inginer Elie Radu
case/vile, 2-5 niveluri, 1898, neoromânesc, monument clasa B
Casa Inginer Popovici
case/vile, 2-5 niveluri, 1895, neogotic, risc seismic Consolidat
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun
case/vile, 2-5 niveluri, 1901, eclectic, monument clasa B
Arhitect Giulio Magni

Arhitectul Giulio Magni (Giulio/Julius Magni/Magny)

Giulio Magni (Giulio/Julius Magni, sau Magny, așa cum îl numește Toma T. Socolescu) a fost un arhitect și critic de artă italian cu formare la Roma, activ atât în Italia, cât și în România. Este menționat explicit că a obținut diploma la Roma. Acestea detaliază suplimentar începutul formării sale în mediul artistic roman (atelier, pregătire pentru studiul arhitecturii) și legăturile sale cu mediul profesional italian de la sfârșitul secolului XIX. În sursele online de tip repertoriu și enciclopedie (Arhiva de arhitectură, Wikipedia), Giulio Magni apare cu datele 1859–1930 (născut la 1 noiembrie 1859, Velletri; decedat la 16 februarie 1930, Roma). În alte surse, de tip notă biografică, există și o formă 1850–1930, dar corpul documentației atașate și sursele online converg asupra lui 1859–1930.

Magni este prezentat ca arhitect cu activitate în România din 1892 și până în 1904 și cu un rol administrativ relevant în București, unde este menționat ca arhitect-șef al orașului într-un interval de zece ani. Este cunoscut mai ales prin contribuțiile sale la modernizarea arhitecturii și infrastructurii urbane bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. În intervalul de ședere și activitate din România (în special București), a proiectat clădiri publice, locuințe private și construcții de infrastructură (în special gări), participând și la concursuri publice importante.

Activitate profesională în România

În ansamblu, activitatea lui Magni în România este descrisă ca amplă și diversă, cuprinzând: proiecte publice (școli, hale, instituții, depozite/antrepozite), proiecte de infrastructură feroviară (gări și halte), locuințe private (case și vile urbane). O componentă distinctă este implicarea sa în proiecte urbane și concursuri publice, inclusiv concursuri pentru mari edificii ale Capitalei. În fișierul atașat se menționează premiul II la concursul internațional pentru Camera Deputaților (1891) și participări la concursuri pentru Primăria Capitalei și Gara Centrală din București. Sursele online confirmă participarea la competiții și includ referiri la activitatea sa editorială și de critică de arhitectură. Magni este menționat ca arhitect-șef al Bucureștiului pe durata aproximativă 1894–1904. Sursele online repertoriază această perioadă ca una în care a lucrat pentru Primăria Capitalei și în zona administrației publice, concomitent cu proiectarea de clădiri publice și private.

Revenirea în Italia și activitate academică

După 1904 este prezentat ca întors în Italia; se menționează fondarea, la Roma, în 1919, împreună cu Marcello Piacentini și Gustavo Giovannoni, a unei structuri de învățământ superior de arhitectură (și faptul că a fost profesor). În documentația consultată apare și referirea la activitatea sa ulterioară ca profesor la o Academie de arhitectură.

Profil profesional și caracteristici de creație

În dosarul despre Academia Tehnică Militară (fost Seminar Central), Magni este plasat la intersecția dintre influențe și limbaje, într-o perioadă de tranziție stilistică, cu „tatonări, experimente, împrumuturi și inserții” specifice Bucureștiului modernizării accelerate. În același corpus, este reținută ideea de „liant” între arhitectura italiană și contextul românesc, inclusiv prin proiecte care propun explicit tematizarea latinității. Un alt element notabil, atribuit de literatura de specialitate citată în documentația atașată (prin Toma T. Socolescu), este atenția sa pentru proporții și detaliu de fațadă, inclusiv „știința profilaturii” și organizarea detaliului fin.

În sursele online, Magni apare nu doar ca arhitect, ci și ca autor cu activitate editorială, fiind menționat ca unul dintre arhitecții care au scris pentru revista „Analele Arhitecturii” (1890–1895), în mediul profesional din jurul lui Ion N. Socolescu și al breslei arhitecților din perioada respectivă. Magni este un arhitect al tranziției: între istoricism, eclectism și începuturi de raționalitate urbană. Are o viziune urbană coerentă, demonstrată atât în Roma, cât și în București (Forum Traiani, gări, piețe, axe). Este conectat la elitele tehnice (ex. colaborări sau proximități cu ingineri, ministere, mari investitori), este decorat de regii Italiei și României, fapt care confirmă statutul său oficial și prestigiul profesional.

Viziune urbană și proiectul „Forum Traiani” (Piața Universității)

Magni este asociat cu o propunere urbană amplă pentru zona din fața Universității din București, în care plasa în ax o replică la scară naturală a Columnei lui Traian și organiza o piață monumentală, cu clădiri publice (muzeu, bibliotecă) și porticuri. În sursele despre Magni menționate la Referințe apare explicit că a întocmit un proiect de sistematizare a Pieței Universității cu Columna lui Traian în ax și statui ecvestre pe laturi. În materialul despre Academia Tehnică Militară sunt reproduse imagini și referințe la dosarul de stampe „Forum Traiani, București, Julius Magni, 1896” păstrat la Biblioteca UAUIM.

Lucrări și proiecte identificate

Clădiri publice și administrative

  • Hala Traian, București (inaugurată 1896; proiect metal și cărămidă, tipologie de hală de piață).
  • Antrepozitele Generale / fosta Bursă de Mărfuri (Antrepozite), București, Calea Rahovei / Dealul Spirii (colaborare menționată cu ing. Anghel Saligny în unele materiale).
  • Bursa de Comerț, București - apare explicit în documentația studiată. Pare să fie distinctă de Antrepozite / Bursă de Mărfuri, însă informația trebuie tratată cu prudență.
  • Seminarul Central Ortodox, București (astăzi Academia Tehnică Militară; interval de execuție indicat în materialele consultate 1898–1904), azi Bd. George Coșbuc 39-49.
  • Școala Comunală Mavrogheni, București, Șos. Kiseleff (în surse apare cu anul 1906; în alte liste apare în anii 1890 – posibil să fie vorba despre etape succesive de construire, eventual cu mai mulți arhitecți).
  • Școala primară, București, Bd. Ferdinand.
  • Palatul Nunțiaturii Apostolice (Nunțiatura Apostolică), București, Str. Constantin D. Stahi nr. 5–7 (în surse apare și varianta de adresă Pictor C. Stahi nr. 3; anul 1901). Numit și Palatul Arhiepiscopiei Latine / Casa arhiepiscopului Mons. Francisc-Xaveriu von Hornstein, București. (vezi Detaliere 1 mai jos)
  • Baia populară, București (aprox. 1902,).
  • Dogana Veche (Vama Veche / Dogana Veche), București – clădire administrativă, probabil dispărută sau transformată
  • Hotel de Ville, București – lucrare documentată, dar proiect neidentificat clar azi;
  • Școala Catolică din Calea Călărașilor, București. (vezi Detaliere 1 mai jos)
  • Liceul Sfântul Andrei, Calea Călărașilor, București. (vezi Detaliere 1 mai jos)

Reședințe și vile particulare (București)

  • Casa inginerului Elie Radu, București, Str. Alexandru Donici nr. 40 / Str. Icoanei nr. 34 (1898).
  • Casa doctorului Constantin Andronescu, București, Bd. Lascăr Catargiu nr. 1 (1899).
  • Casa ing. Popovici, București, Str. Părintele Galeriu nr. 6 (1890).
  • Casa Mironescu, București (în materialul despre Academia Tehnică Militară apare ca exemplu unde coexistă limbaje istoriste).
  • Casa Sternberg, Bd. Elisabeta (azi Regina Elisabeta), București. (neidentificată)
  • Casa generalului Demostene, București, Str. Prudenței nr. 8 (1898; imobil dispărut).
  • Casa Lahovary, București (proiect nedatat în surse).
  • Casa „B. Mușu”, București, Calea Victoriei (proiect de restaurare; menționat și un imobil „casă și prăvălie” pe Calea Victoriei 90, 1902, dispărut).

Lucrări în afara Bucureștiului (infrastructură feroviară și reședințe)

  • Gara regală Curtea de Argeș (în liste apare 1898; în surse există și mențiunea 1895).
  • Gara Comănești (1899; în surse online este monument istoric, asociată cu comanda din 1898 și coordonarea lucrărilor de către ing. Elie Radu).
  • Halta Brustureasa – „Halta Elie Radu”, jud. Bacău (1900).
  • Gara Moinești (1899).
  • Vila Scolari-Trolli, Iași, Copou (1895).

Proiecte nerealizate și nedatate (consemnate în documentația atașată)

  • Proiectul „Școala Normală de Institutori”, București - apare explicit în documentație; proiect educațional de rang superior, probabil nerealizat sau modificat
  • Palatul Arhivelor Statului pe Dealul Mihai Vodă (menționat ca proiect nerealizat din motive financiare).
  • Arhivele Statului din București (într-o listă apare ca proiect nerealizat 1889–1896).
  • Biserică ortodoxă, București (1893, proiect nerealizat).
  • Spitalul comunal, București (1894, proiect nerealizat).
  • Palat Comunal / Primăria Capitalei (menționat atât în context de proiecte nerealizate, cât și în contextul invitației la concurs).
  • Proiecte nedatate: sanatoriu (București), palat comunal (București), biserică (Constanța).

Proiecte în Italia (selecție)

  • Ministerul Marinei, Roma (1912) – lucrare de prim rang, intens studiată
  • Accademia di Romania, Valle Giulia, Roma (1925) – extrem de relevant simbolic pentru relația Italia–România
  • Intervenții urbanistice majore: Piața Colonna (studii, galerii), zona Circo Massimo (stadion național – proiect), Piața Termini (sistematizare)
  • Numeroase vile urbane (Roma, Anzio, Ostia, Frascati, Velletri)
  • Lucrări religioase: Chiesa Regina Pacis, Ostia Lido (1916)
  • Lucrări memoriale și funerare (Campo Verano)

Detaliere 1: Încercăm să găsim o legătură între referințele despre Giulio Magni legate de Calea Călărașilor:

  • Știm că arhiepiscopul Franz Xavier von Hornstein avea reședința în Calea Călărașilor înainte de a se muta în noul Palat al Nunțiaturii Apostolice (Nunțiatura Apostolică / Palatul Arhiepiscopiei Latine) din strada Esculap, actuala str. Constantin D. Stahi nr. 5 în 1901
  • Știm că în Calea Călărașilor 12–14 erau proprietăți ale Arhiepiscopiei Romano-Catolice. O fotografie comentată despre segmentul Calea Călărașilor (între Piața Sfânta Vineri și str. Mircea Vodă – actualul Bd. Corneliu Coposu) precizează că „clădirile din dreapta, de la numerele 12–14, aparțineau Arhiepiscopiei Romano-Catolice București”.
  • Vasile Țelea menționează în Dicționarul său: „Fostul liceu «Sf. Andrei», Calea Călărași, București” ca lucrare a lui Giulio Magni
  • În altă sursă apare mențiunea „Școala catolică pe str. Călărași”

Dacă reședința arhiepiscopului (înainte de mutarea în palatul nou din str. Esculap / Pictor C. Stahi) și „Școala Catolică” funcționau „pe Călărași”, iar pe Calea Călărașilor 12–14 sunt atestate clădiri ale Arhiepiscopiei, atunci cea mai plauzibilă identificare este că reședința veche (și foarte posibil și școala/instituțiile conexe) erau în zona Calea Călărașilor nr. 12–14 (segmentul Piața Sf. Vineri – Mircea Vodă, acum Bd. Corneliu Coposu). Este puțin probabil ca Magni să fi proiectat ceva acolo înainte de Palatul din Esculap, așa că pare mai plauzibil ca Magni să fi primit sarcina remodelării ansamblului din Calea Călărașilor 12-14 după mutarea reședinței în noul palat, iar în clădirile rămase să fi fost instalată (sau extinsă) „Școala Catolică”, eventual cu o redenumire ulterioară în „Liceul Sfântul Andrei”.

Referințe

În documentația consultată apare recurent referirea la „Biblioteca UAUIM, dosar stampe Giulio Magni” și la dosarul de stampe dedicat proiectului Forum Traiani (1896). Aceste mențiuni indică existența unei baze documentare vizuale (planșe, fotografii, copertă dosar) utilă pentru completarea repertoriului de lucrări, a cronologiei și a eventualelor proiecte nerealizate.

ANEXĂ
Contribuția lui Magni la „latinitate”
(traducerea în limba română a textului din documentul „Forum Traiani – Giulio Magni”, nesemnat, dedatat)

Magni a proiectat la București, în anul 1896, Forumul Traian. Este vorba despre o piață ce urma să fie realizată în fața recentului Palat al Universității. Chiar în fața clădirii universitare s-ar fi aflat un gol al unei piețe cu formă cvadrangulară, unde, în centrul axelor, ar fi fost ridicată o copie a Columnei lui Traian. La jumătatea pieței ar fi trecut o stradă, iar pe laturile din dreapta și din stânga ar fi fost amplasate un muzeu pe o parte și o bibliotecă pe cealaltă. Pentru a conferi unitate ansamblului, la parter, de jur-împrejurul perimetrului clădirilor, ar fi fost realizat un portic cu colonadă.

Între 16 și 28 aprilie 1896, Magni a redactat un text care însoțește cele trei desene (plan, secțiune și vedere din zbor), referitoare la acest proiect dedicat marcării latinității poporului român, ca sprijin al sentimentului de identitate națională aflat în formare. Acesta este textul complet scris în limba română de către arhitect, probabil de mâna sa, cu unele nuanțe tipice unui autor care gândește în italiană. Acest fapt face ca textul să fie destul de simplu pentru traducerea într-o limbă română aflată încă în proces de consolidare. Traducerea de față este fidelă, fără omisiuni; străzile indicate de autor nu mai poartă astăzi aceleași denumiri. Bulevardul Academiei este astăzi Bulevardul Regina Elisabeta, traseul est-vest al axei centrale a orașului.

În proiectul său, Magni pare să dorească renunțarea la Palatul Suțu, construit între 1833 și 1835 de arhitecți vienezi. Palatul Suțu, încă existent, prezintă elemente ce țin de limbajul neoclasic și neogotic și reprezintă una dintre puținele clădiri rămase nealterate; a fost edificat la dorința nobilului Costache Suțu, după proiectul lui Conrad Schwink și Johann Veit; astăzi este Muzeul de Istorie al Municipiului București. În planul clasic au fost introduse patru turnuri de colț și alte elemente care evocă lumea gotică.

„Dintre numeroasele edificii care se construiesc la București de ceva timp, constatăm dezvoltarea unei mișcări ample spre progres. Din marile lucrări ale municipalității sau ale guvernului, aflate actualmente în șantier, precum și din partea celor mai influenți constructori privați, putem aștepta în curând o transformare completă a capitalei. Dacă îmi este permis să iau cuvântul pentru a ilustra ideea generală, pe care o cred interesantă și posibil de realizat, cu un minim de studiu, voi spune că zona cea mai importantă a unei capitale este, fără îndoială, cea centrală; în mod necesar, în acest caz, diligența celor mai importante activități ale municipalității trebuie orientată spre aducerea de îmbunătățiri, cu atât mai mult în această zonă acum, urmând ca ulterior, cu mai puțină dificultate, acestea să se extindă spre zonele periferice.

În inima Bucureștiului se poate imagina trasarea unui patrulater format de Ateneul Român, Liceul Lazăr, Palatul Justiției și Elicea lui Carol I (la jumătatea Bulevardului Carol I, la înălțimea coloanei). În acest patrulater sunt cuprinse Palatul Regal, Teatrul Național, Ministerele, Banca Națională, numeroase hoteluri prestigioase, Palatul Poștei și Telegrafului, noul Minister de Interne, Casa de Depuneri și Consemnațiuni, viitorul Palat al Corpului Legislativ, Spitalul Comunal și Universitatea. Exact în fața Universității se întinde un vast teren abandonat, care, lipsit de construcții ce să fie legate între ele, influențează negativ aspectul plăcut al bulevardului care începe să coboare de pe colina Cotrocenilor.

La scurt timp, activitatea mea s-a concentrat în interesul acestei zone. Consider superfluă demonstrarea faptului că amenajarea unei grădini în acest loc nu ar fi potrivită, din moment ce în apropiere există deja Piața Sărindar; din punctul meu de vedere, acest spațiu se pretează mai degrabă construirii de clădiri a căror funcțiune poate aduce beneficii prin utilizarea lor. Proiectul meu poate fi ușor înțeles prin desenele anexate. Orașul București este sărac în piețe spațioase, care sunt simbol al grandorii, cu atât mai mult atunci când sunt construite în serviciul edificiilor publice și îmbogățite cu porticuri.

Piața pe care am conceput-o are o latură de 100 metri și una de 168 metri. În partea dreaptă și stângă propun să fie ridicate două edificii de care orașul este lipsit și a căror necesitate se resimte puternic: un muzeu și o bibliotecă. În mod sigur, în scurt timp se va percepe, sub influența celor două clădiri, o accentuare a sentimentului de grandoare și pentru actuala Universitate. Nu este oare firesc să simțim un sentiment de admirație atunci când ajungem în apropierea străzilor sau piețelor capitalelor europene, precum Place de la Concorde la Paris, Ringstraße la Viena, Unter den Linden la Berlin, Piazza San Marco la Veneția?

În fundul pieței, atât între Muzeu și Bibliotecă, cât și între acestea, se va proiecta un alt edificiu cu caracter monumental, unde să fie amplasat un minister sau o altă instituție publică, precum Bursa sau Camera de Comerț; parterul va fi prevăzut cu portic. La dreapta și la stânga axei longitudinale a pieței, pe latura Muzeului și a Bibliotecii, vor fi amplasate alte arcuri care vor asigura astfel o comunicare continuă între piață și străzile laterale, Bulevardul Colței și Strada Academiei. În fundul pieței, pe partea dreaptă și puțin pe diagonală, se va desena o altă stradă, clar în ax cu centrul pieței, care va lega Banca Națională de Strada Universității (pe atunci Bulevardul Academiei), facilitând astfel mobilitatea spre Poște și Telegraf. În partea stângă, din motive de simetrie, se va construi o stradă cu același scop, atât pentru a sparge densitatea dintre clădirea din fund și cele laterale, cât și pentru a putea fi extinsă într-un al doilea moment.

Pe axa peristilului Bibliotecii propun să se găsească un loc potrivit pentru amplasarea pe un piedestal a statuii existente a lui Mihai Vodă, de-a lungul fațadei muzeului, iar pentru a accentua simetria, să fie amplasată statuia ecvestră a Regelui Carol I. Între pilaștrii porticurilor ar urma să fie instalate alte statui ale conducătorilor romani și ale unor personalități ilustre ale țării române. Acestea sunt caracteristicile cele mai importante, ideea generală a proiectului meu fiind aceea de a prevedea noi edificii și o nouă arteră stradală.

În centrul acestei mari piețe sugerez să fie ridicat, impunător așa cum se cuvine, un bronz gigantic, capodoperă a arhitecturii antice, grandioasa concepție a lui Apolodor din Damasc, mit al poporului român: reproducerea la scară naturală a Columnei lui Traian de la Roma. De mult timp se simte dorința și a sosit momentul ca cetățenii acestei țări să evidențieze, în acest mod, în capitala României, originea latină invidiată, ridicând spre cer, ca o grandioasă amintire, pe vârful coloanei, o statuie aurită a Împăratului Traian. Nu mă îndoiesc că, la momentul potrivit, se va realiza acest nobil proiect de amplasare a coloanei.

În amintirea anului în care împăratul Traian triumfător a obținut titlul de Dacic, evocând momentul în care romanii au intrat în posesia acestor pământuri, cu ocazia aniversării centenare din 1902, s-ar putea, după părerea mea, organiza mari festivități: în acest an s-ar putea pune piatra de temelie a Columnei lui Traian; astfel s-ar crea un punct de referință pentru toți cei care doresc să vină în acest loc pentru a cunoaște istoria României. Nu pare straniu ca un cititor ca mine, care nu s-a născut pe acest pământ ospitalier, să se intereseze de ceva național. Astăzi, un italian, cetățean al Romei, poate părea un străin în România. Dar, dacă acest proiect va putea fi realizat vreodată, mă voi simți investit de același sentiment care îi va cuprinde pe toți cetățenii într-o zi de sărbătoare.

De-a lungul întregii mele copilării și tinereți am privit întotdeauna cu admirație Columna lui Traian. Ar fi într-adevăr pentru mine o mare satisfacție să văd marele monument reprodus aici, dominant ca ornament suprem al orașului meu natal. O subscripție națională, fondată de un comitet reunit special în acest scop, ar putea, fără îndoială, într-un timp scurt, să strângă fondurile necesare pentru ridicarea coloanei (în prezent am aflat că o renumită turnătorie de bronz din Roma, «A. Nelli e Co.», a făcut, cu ceva timp în urmă, o propunere Ministerului Instrucțiunii Publice de a ridica, pentru un milion, aici la București, o Coloană a lui Traian din bronz, de dimensiuni naturale, integrată cu restaurarea părților lipsă, angajându-se – acest aspect fiind de maximă importanță – să ducă la bun sfârșit mulajele exacte ale reliefurilor și ornamentelor originale și să fixeze pe coloană, de asemenea, reproducerea statuii antice a lui Traian, care se află astăzi la Muzeul din Napoli).

Un asemenea monument grandios, amplasat în centrul acestei piețe, înconjurat de noi edificii, între oameni puternici ai Romei și între oameni iluștri ai acestui pământ, chiar în fața Palatului Universității, poate deveni mai mult decât orice alt loc un punct de atracție și un centru intelectual al Capitalei României. Și tocmai acestui loc, cu savoare clasică, nu doar evocând numele roman original, ci și prin scopul său propriu, propun să îi fie dat numele de Forum Traiani, adică Forumul lui Traian, loc de întâlnire al tuturor românilor, descendenți ai legionarilor marelui împărat.”


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index