# George Matei Cantacuzino Categorie: Arhitectură An naștere: 1899 An deces: 1960 ## Descriere George Matei Cantacuzino pledează pentru un modernism „umanist”, pentru o arhitectură care să evite atât mimetismul istoricist, cât și radicalismul tehnicist. Textele sale despre „arhitectura românească de azi”, „modernism și arhitectură românească”, „despre o estetică a reconstrucției” configurează un sistem coerent de idei în care estetica, etica, tradiția și peisajul cultural se susțin reciproc. ## Articol Arhitectul George Matei Cantacuzino George Matei Cantacuzino (1899–1960) a fost arhitect, pictor, eseist și profesor universitar, una dintre figurile centrale ale modernismului românesc dintre cele două războaie mondiale. S-a născut la 23 mai 1899 la Viena, într-o familie de mari boieri, fiul diplomatului Nicolae Barbu Cantacuzino și al Marcelei Bibescu, nepoata domnitorului Gheorghe Bibescu. Copilăria și-o petrece la Viena, în mediul diplomatic al tatălui său, până în 1909, când familia revine în România. Studiile liceale le urmează la Montreux și Lausanne, în Elveția, iar bacalaureatul îl susține la Colegiul „Sf. Sava” din București în 1916. Moare la Iași, la 1 noiembrie 1960, și este înmormântat în cimitirul Eternitatea, piatra funerară fiind sculptată de meșterii cu care lucrase la pavilioanele mitropolitane. În 1917–1918 se înrolează voluntar în armata română, participă la operațiuni în Carpați și devine cel mai tânăr sublocotenent din trupele de uscat. După demobilizare, la Iași, călătorește prin Moldova împreună cu prietenul său Horia Teodoru, desenând sate, biserici și peisaje care îi vor alimenta ulterior reflecțiile teoretice despre specificul arhitecturii românești. În 1919 pleacă la Paris, este admis la École des Beaux-Arts și își definitivează formarea într-un mediu marcat de modernismul francez moderat, cu profesori precum pictorul fauvist Othon Friesz. Obține diploma de arhitect la Beaux-Arts în 1929, recunoscută și echivalată oficial în România în același an. În paralel cu studiile, începe să lucreze la restaurarea Palatului Mogoșoaia, proprietate a mătușii sale, Martha Bibescu, ceea ce îi consolidează interesul pentru arhitectura istorică brâncovenească și pentru relația dintre tradiție și modernitate. Context familial și viață personală Prin familia Cantacuzino pe linie paternă și Bibescu pe linie maternă, G. M. Cantacuzino este conectat la elita politică și culturală a României. Relația cu Martha Bibescu, cu Barbu Știrbey și cu cercul aristocratic din jurul lor îi oferă acces la un mediu rafinat, cosmopolit, dar și la comenzi importante, inclusiv la reședințe princiare și lucrări de prestigiu. În 1926 se căsătorește cu Alexandra (Sanda) Știrbey; cuplul are doi copii, care vor pleca în Anglia în 1939 și nu îl vor mai revedea după instaurarea comunismului. Fiul, Șerban Cantacuzino, va deveni la rândul său arhitect în Marea Britanie. Viața personală este strâns legată de activitatea intelectuală: cercul său de prieteni cuprinde scriitori și critici (Mihail Sebastian, Perpessicius, Camil Petrescu, George Călinescu), artiști plastici și arhitecți de prim rang. Participarea la viața mondenă a Bucureștiului interbelic este dublată de o atitudine discretă, rezervată, care va marca și felul în care este ulterior receptată opera sa. Carieră profesională și activitate didactică După întoarcerea de la Paris, își deschide un birou de arhitectură împreună cu August Schmiedigen, cu care proiectează Palatul Băncii Chrissoveloni de pe strada Lipscani, inaugurat în 1928, un edificiu neoclasic de inspirație palladiană care devine una dintre lucrările-cheie ale perioadei. În anii ’20–’30, Cantacuzino dezvoltă o carieră intensă în arhitectură, urbanism, restaurare și teorie: - participă la Planul Director de Sistematizare a Bucureștiului (PDSC), în colectivul condus de Duiliu Marcu; - proiectează clădiri bancare și administrative (Banca Chrissoveloni, Creditul Industrial – Palatul Soutzo, ISPE/Gaz-Electra); - semnează ansambluri moderne de locuințe de raport (blocul Carlton, blocurile Kretzulescu, blocul D. D. Bragadiru); - proiectează reședințe urbane și vile de vacanță pentru aristocrație, oameni politici și intelectuali (vila principesei Elisabeta, vilele de la Eforie Nord, vila Mavrocordat, casa lui Tudor Arghezi, vila Nae Ionescu, vila Florica Policrat etc.); - lucrează la proiecte industriale și de infrastructură (hala Uzinei de Avioane IAR Brașov, Casa Radiodifuziunii din Bod); - proiectează biserici și lucrări religioase (biserica din Tețcani, biserica din Băilești, biserica de pe dealul Flămânda, mausoleul Octavian Goga); - se ocupă de restaurarea unor monumente istorice de prim rang (Palatul Mogoșoaia, conacul Drugănescu, ctitorii din nordul Moldovei). Este profesor supleant la Academia de Arte Frumoase / Facultatea de Arhitectură din București, unde predă istoria și teoria arhitecturii în anii ’40, și ține numeroase cursuri și conferințe la radio. În plan editorial, publică volume fundamentale pentru cultura arhitecturală românească: „Introducere la studiul arhitecturii” (1926), eseul despre Palladio, „Arcade, firide și lespezi” (1932), „Izvoare și popasuri” (1934), „Pătrar de veghe” (1938), „Despre o estetică a reconstrucției” (1947), precum și numeroase studii și cronici în „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Românească”, „Simetria” și reviste de arhitectură din țară și din străinătate. Este cofondator și redactor al revistei „Simetria. Caiete de artă și critică”, o platformă importantă pentru discuțiile despre modernism, tradiție și rolul artelor în societate, unde publică un număr impresionant de articole, studii, note și texte de dicționar. Experiența detenției și activitatea postbelică După instaurarea regimului comunist, în 1948 încearcă să părăsească țara pe mare, este arestat și condamnat la cinci ani de muncă silnică. Trecerea prin închisorile Aiud, Jilava, Pitești și pe șantierul Canalului Dunăre–Marea Neagră îi întrerupe brutal cariera, dar nu și capacitatea de reflecție. Eliberat în 1953, este angajat la Direcția Monumentelor Istorice, unde lucrează la inventarierea și catalogarea monumentelor vechi, apoi la proiecte de restaurare în Moldova. În 1956 se organizează la București o amplă expoziție cu 150 de acuarele și picturi ale sale, vernisată de Tudor Arghezi, expoziție închisă rapid de autorități din cauza succesului de public. Între 1957 și 1959 lucrează la pavilioanele Palatului Episcopal (azi Palatul Mitropolitan) din Iași, într-un regim semi-oficial, plătit direct de mitropolit, întrucât numele său era „indezirabil” pentru instituțiile statului. În ultimii ani redactează „Scrisorile către Simon”, un ciclu de treisprezece scrisori-eseu adresate prietenului Simon Bayer, text cu pronunțat caracter autobiografic și filozofic, publicat postum. Profil arhitectural și caracteristici stilistice George Matei Cantacuzino este descris adesea ca „modernist hibrid” sau „integrative figure” a modernismului românesc: el caută permanent un echilibru între modernitatea funcționalistă și continuitatea cu tradițiile clasice și locale. Formarea la École des Beaux-Arts și studiile aprofundate despre Andrea Palladio explică interesul său pentru ordine, proporție, claritate volumetrică și raportul dintre clădire și context urban. Palatul Chrissoveloni, de exemplu, este conceput ca un palat urban de tip vicentin adaptat unui program bancar modern, cu un limbaj neoclasic epurat. În clădirile de birouri și bancare, precum Palatul Creditului Industrial (Palatul Soutzo) din Piața Universității sau imobilul Gaz-Electra/ISPE de pe bulevardul Carol I, Cantacuzino utilizează o structură modernă și un limbaj clasicist sintetizat, tratând coloanele, cornișele și volumele ca elemente abstractizate, cu un anumit „ascetism” formal. Blocurile de locuințe Kretzulescu și D. D. Bragadiru, precum și Carlton, arată un modernism temperat, cu influențe art deco: fațade ritmate de goluri verticale, colțuri rotunjite, logii și bovindouri, volume articulate astfel încât să răspundă cerințelor urbane și de insolație fără excese formale. În vilele și reședințele particulare, tonalitatea se modifică: apar referințe la arhitectura mediteraneeană, la case italiene de litoral, la imagini iberice sau neo-mudéjar, dar tratate critic, cu măsură. Studiul lui Mădălin Ghigeanu despre curentul mediteraneean notează că doar una dintre casele sale este integrată explicit în acest curent și subliniază reținerea lui Cantacuzino față de efectele pitorești prea facile, preferând o interpretare intelectualizată a motivelor mediteraneene, nu un decorativism de suprafață. Lucrările religioase și de restaurare, de la Tețcani, Băilești, Flămânda sau ctitoriile din nordul Moldovei, pun în evidență o atenție deosebită pentru volumetria tradițională, proporțiile sacre și integrarea în peisaj, continuând o linie de reflecție începută încă din desenele de tinerețe realizate în Moldova. În plan teoretic, George Matei Cantacuzino pledează pentru un modernism „umanist”, pentru o arhitectură care să evite atât mimetismul istoricist, cât și radicalismul tehnicist. Textele sale despre „arhitectura românească de azi”, „modernism și arhitectură românească”, „despre o estetică a reconstrucției” configurează un sistem coerent de idei în care estetica, etica, tradiția și peisajul cultural se susțin reciproc. Dicționarul coordonat de arhitectul Vasile Țelea subliniază această dublă ipostază: practician al modernismului de vârf și totodată critic lucid al propriului timp, atent la raportul dintre inovație și continuitate. Lucrări importante Notă: lista de mai jos este completă, dar încearcă să acopere principalele categorii de proiecte și să ofere adrese și date orientative, acolo unde sunt disponibile în sursele publice. Clădiri publice și administrative, bancare și de birouri - Palatul Băncii Chrissoveloni, București, str. Lipscani 8 (1923–1928, împreună cu August Schmiedigen) – palat bancar neoclasic, cu volumetrii inspirate de palatele vicentine; lucrare emblematică pentru programul bancar interbelic. - Imobilul Societății Creditul Industrial / Palatul Soutzo (fost sediu al Băncii Harvester), București, Piața Universității (1934–1935) – imobil masiv, cu registre clasice și două volume turnante, astăzi monument de categorie A. - Sediul Jockey Club (Casa Băicoianu), București, str. Episcopiei 9 colț cu str. Nicolae Golescu (1925, data aproximativă) – clădire reprezentativă pentru sociabilitatea aristocratică bucureșteană. - H Victoriei 109 (atelierul și biroul de arhitectură G. M. Cantacuzino), București, Calea Victoriei 109 / Calea Griviței 1–3 (în jurul anilor 1930–1940) – clădire de colț, modernistă, unde a funcționat biroul său și redacția revistei „Simetria”. - Imobilul Gaz-Electra / Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPE), București, bd. Carol I 29 / str. Vasile Lascăr 5–7 (1945–1948) – unul dintre cele mai importante sedii tehnice postbelice, cu o arhitectură modernă, echilibrată. - Planul Director de Sistematizare a Capitalei (PDSC), București (1934, operabil din 1938, împreună cu Duiliu Marcu, R. Bolomey, I. Davidescu, ing. T. Rădulescu) – document fundamental de urbanism, vizând reorganizarea structurii urbane a Bucureștiului interbelic. Imobile de raport și blocuri de locuințe - Blocul Carlton, București (1932) – imobil modernist de înălțime mare pentru epocă, prăbușit la cutremurul din 1940; ulterior expertizele au arătat cauze structurale și de execuție, nu de concepție arhitecturală. - Imobilul Emanoil Kretzulescu (bloc Kretzulescu), București, str. Mendeleev 17 / Piața Amzei 15 (1934–1935, împreună cu Vasile Arion) – bloc de locuințe art deco, cu volumetrii moderne și o detaliere sobră. - Imobilul D. D. Bragadiru, București, Piața Lahovary (1934–1935, împreună cu Vasile Arion) – bloc de locuințe interbelic, cu un limbaj modernist bine temperat. - Blocuri de locuințe pentru funcționarii Băncii Chrissoveloni, București, Calea Floreasca 9–11 (1925) – imobile de raport ce completează ansamblul bancar; - Imobil de locuințe pe str. Dionisie Lupu (București), datat în anii ’30 – bloc urban modernist menționat în literatura de specialitate prin raportare la ansamblul central Amzei–Dionisie Lupu. Reședințe și vile particulare - Vila principesei Elisabeta a Greciei, București, Calea Victoriei 163 (1925–1928) – refacere și extindere a reședinței princiare, într-un limbaj eclectic regional rafinat. - Casa / vila Marie Angèle Polizu-Micșunești (Casa Principesei Elisabeta), București, strâns legată de parcelarea Kiseleff. - Casa Angela Mornand, București (circa 1936) – vilă urbană încadrată în stilul „eclectic regional”, analizată de Mădălin Ghigeanu în contextul curentului mediteraneean și a contestării etichetei de „mauro-brâncovenesc” aplicată adesea arhitecturii interbelice. - Vila N. Mavrocordat, București, Intrarea Blaj 1 (circa 1930–1933) – reședință urbană pentru o familie de elită, cu un limbaj modernist controlat și inserții clasice. - Vila Nae Ionescu (ulterior locuința de serviciu a mareșalului Ion Antonescu), Băneasa, str. Ion Ionescu de la Brad 4 (1936) – vilă de reprezentare, cu elemente moderne și detalii inspirate de arhitectura tradițională. - Locuința lui Tudor Arghezi, București, str. Mărțișor 26 (1932) – casă urbană cu grădină, în care raportul interior–exterior și scara domestică sunt tratate cu mare finețe. - Vila Florica Policrat, București, Calea Floreasca 24 (1934–1935) – vilă urbană pentru burghezia în ascensiune, cu volumetrii compacte și detalii discrete. - Vila Michail Râmniceanu, București (modificări interioare, 1932) – intervenție într-o vilă neoromânească existentă, indicând sensibilitatea sa față de patrimoniul recent. - Vilele Aviana, Crinul și vile destinate prințului George V. Bibescu, Eforie Nord (circa 1930–1933) – reședințe de vacanță în stil modernist cu accente mediteraneene, parte a unui ansamblu litoral coerent. Hoteluri, clădiri turistice și lucrări pe litoral - Hotel Bellona, Eforie Nord (1934–1935) – hotel modernist de litoral, integrat ansamblului stațiunii. - Hotel Rex Internațional, Mamaia (1936, împreună cu Vasile Arion) – unul dintre simbolurile modernismului de pe litoral, cu volumetrii dinamice și o tratare atentă a fațadelor spre mare. - Casa de cură din Băile Olănești, jud. Vâlcea (1934–1940) – clădire medicală și de tratament, cu un limbaj modern adaptat programului de balnear. - Casa Radiodifuziunii, Bod, jud. Brașov (1930–1933) – clădire tehnică și administrativă pentru infrastructura de radiodifuziune, integrând exigențe funcționale complexe. Lucrări religioase și memoriale, alte proiecte - Biserica din Tețcani, jud. Neamț (1929) – biserică nouă în mediul rural moldovenesc. - Biserica din Băilești, jud. Dolj (1934–1940) – biserică de oraș mic, în care sunt reinterpretate forme tradiționale. - Biserica de pe dealul Flămânda, Câmpulung Muscel, jud. Argeș (1938–1940) – biserică urbană pe un sit dominant, cu volumetrie adaptată reliefului. - Mausoleul Octavian Goga, Ciucea, jud. Cluj (1938) – lucrare memorială ce combină monumentalitatea clasicizantă cu elemente inspirate din arhitectura tradițională. - Pavilioanele Palatului Episcopal (Mitropolitan) din Iași (1957–1960) – ansamblu de clădiri anexe care reinterpretează, într-o cheie modernă, limbajul arhitecturii moldovenești de reprezentare. - Hala Uzinei de Avioane I.A.R. Brașov (1930–1933, împreună cu Octav Doicescu) – lucrare de arhitectură industrială de mare anvergură, unde problematica structurii și a deschiderilor mari devine prioritară. Restaurări și cercetare de patrimoniu - Restaurarea Palatului brâncovenesc de la Mogoșoaia (începută în anii 1920, continuând o intervenție a arhitectului Domenico Rupolo) – lucrare de referință pentru revalorizarea arhitecturii brâncovenești. - Restaurarea conacului Drugănescu, Stoenești, jud. Giurgiu (1938–1940) – intervenție de consolidare și punere în valoare a unei reședințe boierești. - Campaniile de restaurare a bisericilor din nordul Moldovei, în anii ’50 (Sucevița și alte ctitorii) – epocă în care Cantacuzino lucrează intens la Direcția Monumentelor Istorice. Activitate publicistică și teoretică (selecție); Volume principale: - „Introducere la studiul arhitecturii” (București, 1926) – text de bază pentru înțelegerea principiilor arhitecturii în epocă; - „A. Palladio. Essai critique” (București, 1928) – studiu critic asupra operei palladiene; - „Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest” (Paris, 1929) – album cu 64 de planșe și text teoretic despre filozofia proiectului; - „Arcade, firide și lespezi” (București, 1932) – volum de eseuri despre arhitectura românească și europeană; - „Izvoare și popasuri” (București, 1934) – texte despre călătorii, peisaj și cultură vizuală; - „Pătrar de veghe” (București, 1938) – volum ce reunește eseuri despre artă și civilizație; - „Despre o estetică a reconstrucției” (București, 1947) – manifest pentru o reconstrucție postbelică umanistă; - „Scrisorile către Simon” (Cluj-Napoca, 1993, ediție postumă) – scrisori-eseu cu accent autobiografic și filozofic. Articole și studii: Publică constant în „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Românească”, „Simetria”, „Revista Istorică Română”, „L’Architecture d’Aujourd’hui”, „L’Architecture” etc., cu teme precum arhitectura modernă românească, relația dintre modernism și tradiție, peisaj, proporție, tehnică, pedagogie artistică. Receptare și reevaluări recente După 1960, numele lui G. M. Cantacuzino rămâne mult timp discret în istoriile oficiale ale arhitecturii, în parte din cauza biografiei marcate de detenție politică. În ultimele decenii, cercetări și publicații noi, inclusiv dicționarul coordonat de Vasile Țelea și monografia lui Mădălin Ghigeanu despre curentul mediteraneean, au contribuit la reconstituirea profilului său complet – arhitect, teoretician, profesor și artist. În plan internațional, articole precum „George Matei Cantacuzino – Romania’s Forgotten Modernist” și „George Matei Cantacuzino – A Hybrid Modernist” discută opera sa ca exemplu de modernism „hibrid”, care asimilează influențe franceze, mediteraneene și locale, menținând un puternic fundament etic și intelectual. Referințe - CANTACUZINO, George Matei (Metacult – Un secol de arhitectură românească) - G. M. Cantacuzino (Arhiva de Arhitectură) - George Matei Cantacuzino – Architectuul (Architectuul) - George Matei Cantacuzino – Wikipedia (Wikipedia) - George Matei Cantacuzino, Romania’s Forgotten Modernist (Metropolis Magazine) - George Matei Cantacuzino – a Hybrid Modernist (UEDXX) - George Matei Cantacuzino or the classical attitude (revista „Arhitectura”) - George Matei Cantacuzino: A Role Model in Architecture (Agathos – International Review) - George Matei Cantacuzino si Modernismul Mediteraneean (Editura Unarte) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] - [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022] ## Proiecte - [Blocul D. D. Bragadiru](https://www.propertyindex.ro/residential/dionisie-lupu-65) - [Casa Angela Mornand](https://www.propertyindex.ro/residential/muzeul-zambaccian-17) - [Vila Michail Râmniceanu](https://www.propertyindex.ro/residential/vila-michail-ramniceanu-dumbrava-rosie-3) - [Hristo Botev 15A](https://www.propertyindex.ro/residential/hristo-botev-15a) - [Vila N. Mavrocordat](https://www.propertyindex.ro/residential/intrarea-blaj-1) - [Vila Florica Policrat](https://www.propertyindex.ro/residential/calea-floreasca-24) - [H Victoriei 109](https://www.propertyindex.ro/residential/calea-victoriei-109-h-victoriei) - [Clădirea Gaz-Electra](https://www.propertyindex.ro/residential/carol-i-29) - [Palatul Soutzo (Creditul Industrial)](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-creditul-industrial) - [Blocul pentru funcționarii Băncii Chrissoveloni](https://www.propertyindex.ro/residential/calea-floreasca-9-11) - [Palatul Băncii Chrissoveloni](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-bancii-chrissoveloni) - [Palatul Jockey Club (Casa Băicoianu)](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-jockey-club) - [Parcul Herăstrău](https://www.propertyindex.ro/residential/parcul-herastrau) - [Blocul Emanoil Kretzulescu](https://www.propertyindex.ro/residential/d-i-mendeleev-17) - [Blocul Kretzulescu](https://www.propertyindex.ro/residential/blocul-kretzulescu) - [Casa Marie Angèle Polizu-Micşuneşti / Casa Principesei Elisabeta](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-marie-angele-polizu-micsunesti-principesa-elisabeta) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/george-matei-cantacuzino