Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

George Damian (ϯ)
(n. 1904 - d. 2001)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: mediteraneean

Blocul Casei de Credit a Funcționarilor Băncii Românești
2-5 niveluri, 8 apartamente, 1942, mediteraneean, risc seismic U3
Blocul Dimitrie Cuclin / Blocul Uniunii Scriitorilor (Intelighenţei)
6-12 niveluri, 36 apartamente, 1947, mediteraneean, monument clasa B, risc seismic U2
Blocul Doctor Dumitru Dumitrescu-Mante (refacere 1946)
2 blocuri, 2-5 niveluri, art deco
Blocul Elena Passini
2-5 niveluri, 1945, mediteraneean
Blocul Negulescu
2-5 niveluri, 10 apartamente, 1930, mediteraneean
Arhitect George Damian

Arhitectul George (Gheorghe) Damian

Gheorghe (George) Damian (n. 30 mai 1904, București – d. 2001) a fost arhitect român activ în special în perioada interbelică târzie și în primii ani postbelici, cunoscut mai ales pentru contribuția sa consistentă la dezvoltarea arhitecturii rezidențiale bucureștene din anii 1930–1947. În istoriografia recentă este asociat frecvent cu curentul mediteraneean, însă analiza operei și a parcursului său profesional indică un profil mai complex, situat la intersecția dintre modernism, art deco și formule regionale adaptate cererii pieței. 

S-a născut la București, într-o familie cultivată, cu puternice legături cu mediul artistic și muzical. Tatăl său, Constantin Damian, a fost tenor și membru fondator al Operei Române, context care a contribuit decisiv la formarea timpurie a sensibilității sale culturale. A avut un frate mai tânăr, Nicolae C. Damian (n. 9 august 1906, București – d. 1991, Madrid), și o soră, Constanța. Relația profesională dintre cei doi frați este importantă pentru atribuiri: la unele proiecte realizate „în stil mediteraneean” apar în dosarele Primăriei ștampile cu numele fratelui Nicolae ca autor de proiect, iar din arhivă rezultă că au avut un birou comun și au lucrat împreună aproximativ între 1932–1941. Această colaborare a generat ulterior confuzii de atribuire, întrucât în unele documente administrative și autorizații apare semnătura unuia sau a celuilalt, fără distincții clare.

George Damian a studiat vioara la Conservator timp de 4 ani, în paralel cu liceul, iar muzica a rămas o componentă importantă a formării și identității sale, influențându-i percepția asupra ritmului, proporției și compoziției. În afara arhitecturii, George Damian a avut interese diverse: sport, automobilism, muzică și cinematografie, inclusiv episoade de figurație de film în Berlin, precum și călătorii/experiențe de studiu în Italia (1927) și Germania (1929), cu audierea unor cursuri la Charlottenburg. Aceste aspecte conturează un profil atipic de „boem-erudit”, de arhitect intelectual-boem, specific unei generații interbelice cosmopolite. După anii 1950 prezența sa publică se diminuează considerabil.

Studii și formare

A urmat cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, fiind admis în 1923, unde a intrat (după propriile relatări) „ultimul pe listă”. A beneficiat de formarea oferită de profesori reprezentativi ai epocii, într-un moment de tranziție între academismul târziu și afirmarea modernismului: Petre Antonescu, Ion Trajanescu, Duiliu Marcu, F. Rebhuhn, iar între colegi sunt menționați Octav Doicescu, Ion Giurgea, Tiberiu Niga, Grigore Ionescu ș.a.

Și-a susținut diploma în 1930, cu un proiect de inspirație neoromânească, „Cămin la mare pentru artiști și literați”, ceea ce indică o formație inițială eclectic-modernă, deschisă mai multor direcții stilistice. Formarea sa a fost completată de experiențe externe. A călătorit în Italia și Germania în a doua jumătate a anilor 1920, intrând în contact cu arhitectura mediteraneeană și cu modernismul german. Aceste experiențe au contribuit la consolidarea unui limbaj arhitectural flexibil, capabil să asimileze influențe diferite.

Activitate profesională și carieră

După absolvire, în 1930, George Damian a activat atât în administrația publică, cât și în practica privată. Este menționat ca funcționar în zona de sistematizare/primărie, context în care (inclusiv prin rețeaua de relații) își putea contacta clienții. A lucrat în structuri legate de sistematizare și urbanism, poziție care i-a facilitat o bună cunoaștere a mecanismelor de autorizare și a dinamicii dezvoltării urbane. În paralel, a dezvoltat o activitate intensă de proiectare, mai ales în sectorul rezidențial. Perioada 1932–1947 este descrisă ca vârful de productivitate, cu aproape 200 de vile și blocuri, majoritar în registru mediteraneean.

În acest interval a colaborat constant cu antrepriza fraților Passini, iar „economia” de șantier (reutilizarea unor mulaje/profilaturi decorative) a contribuit la recognoscibilitatea „mărcii Damian”. A lucrat într-un limbaj arhitectural accesibil clientelei urbane de clasă medie și superioară. Colaborarea constantă cu anumite firme de construcții a contribuit la standardizarea unor soluții decorative și constructive, ceea ce a generat o recognoscibilitate a „mărcii” Damian în peisajul urban.

După război, biografia lui intră într-o zonă de fricțiune politică: este descris ca intelectual moderat de stânga, cu episoade de presiune și hărțuire în perioada comunistă, inclusiv evacuarea temporară din apartamentul propriu proiectat (Dionisie Lupu 74). Mai târziu, o acuzație legată de „exploatare” a unor desenatori tehnici evrei este caracterizată ca nefondată și contrazisă printr-o scrisoare ulterioară de elogiere.

După instaurarea regimului comunist, activitatea privată a fost limitată, iar Damian a lucrat în institute de proiectare de stat. În plan profesional ulterior, este menționat un parcurs în institute (IPC, apoi ICSOR, apoi IPCT), cu implicare într-un proiect rezidențial numit „Aeroport” în Valea Jiului și pensionare în 1976. În această perioadă apar tensiuni biografice documentate, inclusiv presiuni politice și episoade de marginalizare, dar și o continuitate profesională discretă până la pensionarea sa, în anii 1970.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

În receptarea publică, George Damian este frecvent asociat cu arhitectura mediteraneeană interbelică, practicată masiv în Bucureștiul interbelic târziu, caracterizată prin volume simple, logii, terase, acoperișuri cu pantă mică, tencuieli deschise la culoare și o relație fluidă între interior și exterior. Totuși, analiza mai atentă a operei arată că mediteraneeanul a fost mai degrabă un limbaj cerut de piață și de gustul epocii decât o opțiune ideologică exclusivă. În geneza stilistică, rolul mentoratului informal (Ion Giurgea) este tratat ca probabil relevant pentru apropierea de mediteraneean, pe fondul unei formații care include și o componentă de „spirit german modernist” (fără severitatea lui), sedimentată prin experiențele din Germania.

În același timp, din analiza arhivei și a operei se afirmă că a practicat cel puțin patru registre stilistice și că atașamentul său personal ar fi fost mai degrabă către modernismul Art Deco decât către mediteraneeanul cerut de clienți. Damian a practicat soluții moderniste și art deco, cu fațade mai austere, accente verticale și o organizare rațională a planurilor. Din mărturii și documente reiese că atașamentul său personal era mai degrabă față de formele moderne decât față de regionalismul stilizat, pe care îl accepta ca soluție pragmatică.

Arhitectura sa se remarcă printr-o bună adaptare la parcelările bucureștene, prin coerența volumetrică și printr-un echilibru între expresia arhitecturală și constrângerile economice ale construcției. Nu urmărește monumentalitatea, ci funcționalitatea și confortul, într-un registru urban civilizat. Interesul reînnoit pentru opera sa a fost stimulat de existența unui interviu luat cu aproximativ un an înainte de moarte, de descoperirea unei arhive personale consistente și de organizarea unei expoziții la Muzeul Municipiului București (Palatul Suțu) în 2016, însoțite de publicarea catalogului/monografiei „Arhitectul George Damian — o recuperare necesară” (Mădălin Ghigeanu, Vlad Mitric-Ciupe, Editura Panopticon, 2016), precum și de apariția monumentalei lucrări [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022]

Nicolae C. Damian și George Damian, ca „unitate de autor”

În anii de vârf ai biroului comun, proiectele aparțin aceleiași școli de gândire și aceleiași „mâini” de birou: aceeași gramatică a fațadei, aceeași preferință pentru volume lizibile și detaliu controlat, aceeași rețea de colaboratori și aceeași logică de lucru din proximitatea administrației urbane. În această cheie, Nicolae apare ca arhitect cu identitate profesională reală, dar cu vizibilitate publică mult diminuată de: emigrare, dispersia documentelor, lipsa unei arhive personale cunoscute și absorbția autoratului în „marca George Damian” după 1990. În dosare de autorizare, apar ștampile pe numele lui Nicolae pentru imobile asociate perioadei de maximă creativitate a biroului, inclusiv pentru lucrări considerate astăzi reper ale stilului mediteraneean în București.

Listă de lucrări arhitecții George Damian și Nicolae Damian

Listă comună, deoarece cei doi frați arhitecți au lucrat aproape tot timpul împreună și la majoritatea lucrărilor nu se pot disocia rolurile și contribuțiile fiecăruia.

1930

  • Mătăsari 37 – locuință unifamilială P+1+M, anii 1930.
  • Matei Voievod 22 – locuință unifamilială P+2+M, anii 1930.
  • Intrarea Constantin Stăniloiu (fostă Intrarea Mătăsari) – locuință unifamilială P+1+M, anii 1930.
  • Soldat Alexandru Magatti 4 – locuință unifamilială P+1+M, anii 1930.

1932

  • Imobil V. Negreanu, str. Dr. Joseph Lister nr. 55 – imobil de locuințe D+P+2E, cu subsol și mansardă; una dintre primele lucrări documentate.
  • Imobil de locuințe colective, str. Ion Brezoianu nr. 11 – P+5+6R.
  • Imobil de locuințe colective, str. Ferdinand nr. 12 – regim neprecizat în documentele sintetice.
  • Imobil de locuințe colective, str. Dr. Joseph Lister nr. 1 – P+5.
  • Imobil de locuințe colective, str. Ștefan Stoica colț cu str. Pomenirii – P+2+3R.

1933

  • Imobil de locuințe colective, Calea Plevnei nr. 26 – P+3.

1934

  • Imobil de locuințe colective, str. Mircea Vulcănescu nr. 76A (fostă General Anghelescu) – P+2+3R.

1935

  • Imobil parcelare, str. Mătăsari nr. 31A / Intrarea Constantin Stăniloiu (fostă Intrarea Mătăsari) – locuință unifamilială P+1+M, în Parcelarea ing. C. Marinescu și Elena Maior Dumitrescu.
  • Locuință unifamilială, Aleea General Ghenea – P+1+M.

1936

  • Parfumului 2–4 – imobil P+2, fost sediu al primăriei de sector, astăzi DGASPC Sector 3, 1936.

1938

  • Imobil de locuințe colective, str. General Barbu Vlădoianu nr. 10 – P+6; clădire demolată ulterior.
  • Vilă, jud. Prahova, șoseaua București–Săftica, km 23 – locuință individuală.

1939

  • Imobil de locuințe colective, str. Alecu Russo nr. 21 – P+3.
  • Vila Montesquieu / Vila Principesei Ileana – refacere; lucrare de intervenție asupra unei reședințe existente.
  • Vilă, jud. Prahova, șoseaua București–Ploiești – locuință individuală.

1940

  • Imobil de locuințe colective, str. Agricultori nr. 13 – D+P+1E+M.

1941

  • Locuință unifamilială, Șoseaua Colentina nr. 137 – P+2+M.

1942

  • Imobilul Djuvara, str. Marin Serghiescu nr. 6–8 – imobil de locuințe DS+P+2E+3R+4R+M.
  • Imobil de locuințe colective, str. Pictor Ion Andreescu nr. 1 – D+P+3E+4R+5R+M.
  • Imobil de locuințe colective, str. Pictor Ion Andreescu nr. 17 (fostă str. Coșbuc nr. 17), P+3.
  • Imobil Lungu, str. Agricultori nr. 69-71 – imobil de locuințe colective D+P+2E.
  • Imobil N. Lungu, Șoseaua Colentina nr. 37 – imobil DS+P+3E, realizat în cadrul Parcelării Colentina; clădire demolată.
  • Imobil Lungu, str. Stockholm nr. 17 – imobil de locuințe S+P+2E, proiect realizat în cadrul Parcelării Edilitatea.
  • Căderea Bastiliei 55 (fostă Cometa) – imobil locuințe colective P+5+M, 1942.
  • Vaslui, str. Hagi Chiriac 1 – imobil P+2, fost sediu al primăriei, astăzi sediul Inspectoratului Județean de Poliție, 1942.

1943

  • Imobil Elena Florescu, str. Popa Nan nr. 32, colț cu str. Mecet – imobil de locuințe colective P+3; atribuirile sunt uneori puse în legătură cu colaborarea dintre frații Damian.
  • Imobil Lungu, str. Stockholm nr. 7 – imobil de locuințe colective P+3+M.

1945

  • Imobil Elena Passini, str. Polonă nr. 21 – imobil de locuințe colective DS+P+3E+M.
  • Imobil de locuințe colective, str. Spătarului nr. 1A – DS+P+5E+6R+7R.
  • Imobil de locuințe colective, str. Iuliu Tetrat nr. 27 – D+P+3E+M.
  • Blocul P – imobil de locuințe colective, denumire convențională în documentație.
  • Imobil de locuințe colective, Calea Moșilor nr. 117 – P+8.

1946

  • Imobil Maria și Gheorghe Ionescu, Bd. Aviatorilor nr. 51–53 (fostă Șos. Jianu) – imobil de locuințe P+2+3R.
  • Imobil Boghici, Calea Griviței nr. 290 – locuință unifamilială DS+P+1E+M; proiect necunoscut ca detaliu arhivistic.
  • Imobil de locuințe colective, str. Ion Brezoianu nr. 52 – refacere, P+2+3R.
  • Gabroveni 2 – imobil birouri P+5, 1946.

1947

  • Imobil de locuințe colective, str. Dionisie Lupu nr. 74 – DS+P+6E+7R+8R, cunoscut ca imobilul „Intelighenției” sau „D. Cuclin”. (și apartamentul propriu este legat biografic de această adresă).
  • Imobil str. Vasile Conta nr. 16 – imobil DS+P+6E+7R; proiect nefinalizat, modificat după război; ulterior sediu de instituție publică - astăzi sediul Ministerului Tineretului și Sportului, 1947.

Datare neprecizată: Proiecte în stil mediteraneean neidentificate – menționate generic în documentația de sinteză.

Lista imobilelor analizate de arhitectul Mădălin Ghigeanu în lucrarea sa [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022], în detaliu (ordonare cronologică):

  • Imobil Intrarea Constantin Stăniloiu (fostă Intrarea Mătăsari), str. Mătăsari nr. 31A, parcelarea ing. C. Marinescu și Elena Maior Dumitrescu, locuință unifamilială P+1+M.
  • Imobil V. Negreanu, str. Dr. Joseph Lister nr. 55, imobil locuințe D+P+2E, cu subsol și mansardă.
  • Imobil str. General Barbu Vlădoianu nr. 10, imobil de locuințe, ulterior demolat.
  • Imobil str. Alecu Russo nr. 21, imobil de locuințe colective.
  • Vila Montesquieu / Vila Principesei Ileana, refacere.
  • Imobil str. Agricultori nr. 13, imobil locuințe colective D+P+1E+M.
  • Imobilul Djuvara, str. Marin Serghiescu nr. 6–8, imobil locuințe DS+P+2E+3R+4R+M.
  • Imobil str. Pictor Ion Andreescu nr. 1, imobil locuințe colective D+P+3E+4R+5R+M.
  • Imobil str. Pictor Ion Andreescu nr. 17 (fostă str. Coșbuc nr. 17).
  • Imobilul Lungu, str. Agricultori nr. 69, imobil locuințe colective D+P+2E.
  • Parcelarea Colentina, imobil DS+P+3E, proprietar N. Lungu, Șoseaua Colentina nr. 37, demolat.
  • Imobil Lungu, str. Stockholm nr. 17, imobil locuințe S+P+2E, proiect realizat în cadrul Parcelării Edilitatea.
  • Imobil Elena Florescu, str. Popa Nan nr. 32, colț cu str. Mecet.
  • Imobil Elena Passini, str. Polonă nr. 21, imobil locuințe colective DS+P+3E+M.
  • Imobil str. Spătarului nr. 1A, imobil locuințe DS+P+5E+6R+7R.
  • Blocul P, imobil de locuințe (denumire convențională).
  • Imobil str. Iuliu Tetrat nr. 27, imobil locuințe colective D+P+3E+M.
  • Imobil Maria și Gheorghe Ionescu, Bd. Aviatorilor nr. 51–53 (fost Șos. Jianu).
  • Imobil Boghici, Calea Griviței nr. 290, locuință unifamilială DS+P+1E+M, proiect neidentificat.
  • Imobil str. Dionisie Lupu nr. 74, imobil locuințe DS+P+6E+7R+8R, cunoscut ca imobilul „Intelighenției” (sau „D. Cuclin”).
  • Imobil str. Vasile Conta nr. 16, imobil locuințe DS+P+6E+7R, proiect nefinalizat, modificat după război.
  • Proiecte în stil mediteraneean neidentificate.

Referințe (arhitecții George & Nicolae Damian)


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index