Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Eugen Felgel (ϯ)
(n. 1877 - d. 1943)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: neoromânesc

Austrului 3
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, art deco
Casa Mircea Babeș
case/vile, 2-5 niveluri, 1929, neoromânesc
Dumbrava Roșie 8
case/vile, 2-5 niveluri, 1920, neoromânesc, monument clasa B
Mihai Eminescu 47
2-5 niveluri, neoromânesc, monument clasa B
Paris 35
case/vile, 2-5 niveluri, 1930, neoromânesc, monument clasa B

Arhitectul Eugen (Gallus) Felgel

Eugen (Gallus) Felgel, cunoscut și ca Eugen Felgel Ritter von Farnholz, a fost arhitect și antreprenor de construcții austriac, activ în principal la Viena (înainte de 1923) și, ulterior, în București (1923–1939). În documentele de epocă apare cu variantele de nume Eugen Felgel, Eugen Gallus, respectiv cu particula nobiliară „Ritter von Farnholz”.

S-a născut la 16 octombrie 1877, în Weinhaus (astăzi parte a Vienei; la data nașterii localitatea era în Niederösterreich / Austria-Ungaria). A decedat la 16 februarie 1943, la Viena. Naționalitate austriacă, confesiune romano-catolică. Provenea dintr-o familie vieneză de funcționari de rang înalt. Tatăl său a fost Anton von Farnholz (Felgel), arhivar (a decedat în 1930). A avut un frate, Oskar Felgel (arhitect), cu care a colaborat în anii de început. S-a căsătorit în 1905 cu Anna Schuller. Titlul „Ritter von” (și forma completă a numelui) este legat de înnobilarea tatălui, moment din care și fiii au purtat acest titlu.

În 1898 a absolvit Staatsgewerbeschule din Viena (secția de construcții / bautehnische Abteilung). Între 1898 și 1902 a urmat Technische Hochschule Charlottenburg din Berlin, una dintre cele mai prestigioase școli tehnice ale epocii. Această dublă formare (Viena–Berlin) este importantă pentru înțelegerea eclectismului și a oscilațiilor stilistice din lucrările sale.

Parcurs profesional (Viena)

În 1903 a deschis la Viena un atelier comun cu fratele său Oskar Felgel; colaborarea directă a durat până în jurul anului 1905, după care Eugen Felgel a lucrat cu diverși parteneri, frecvent cu Hubert Gangl și Max Haupt. În 1904 a obținut „Konzession für das Baugewerbe” (autorizație pentru activitatea de construire), ceea ce i-a permis să funcționeze și ca antreprenor, nu doar ca proiectant. Din 1911 a fost asociat al Zementholzwerke Ges.m.b.H., fapt relevant pentru interesul său pentru soluții moderne și utilizarea unor sisteme structurale contemporane. În Viena, practica sa a fost concentrată în special pe clădiri de raport (miethäuser), respectiv clădiri mixte locuire–comerț. În evaluările istorice, apare dificultatea delimitării între rolul de autor de proiect și rolul de antreprenor care execută proiecte ale altora, ceea ce complică atribuirea exactă a paternității unor lucrări.

Activitate în București (1923–1939)

În contextul scăderii comenzilor după Primul Război Mondial, Eugen Felgel pleacă în anii 1920 la București, unde activează între 1923 și 1939. Pentru această perioadă, informațiile biografice publicate sunt în general sumare, iar activitatea concretă este recuperabilă mai ales prin clădirile atribuite și prin documente de autorizație, planuri, dosare de imobil, presă și arhive administrative. În documentarea din România, Eugen Felgel este asociat constant cu arhitectul Robert Mellinger, fiind întâlniți împreună ca autori/atribuiți pentru o serie de clădiri bucureștene din anii 1920–1930 (în special în zona Dacia–Eminescu și Dorobanți), în registrele de patrimoniu și în repertoriile contemporane.

Profil arhitectural și caracteristici stilistice

Formația vieneză, contactul indirect cu „școala Wagner” (prin fratele său Oskar, format în mediul otto-wagnerian), precum și studiile berlineze explică o anumită mobilitate stilistică. În perioada vieneză, lucrările sunt descrise ca variind între tendințe clasicizante funcționaliste influențate de reforma wagneriană, formule de tip Biedermeier revival și un Heimatstil romanticizant. În același timp, la nivel tehnic, este menționată utilizarea frecventă a structurilor moderne de tip cadru din beton, ceea ce corespunde și interesului său industrial (implicarea în industria cimentului).

În București, proiectele atribuite lui (de regulă împreună cu Mellinger) se înscriu în spectrul stilurilor rezidențiale interbelice: neoromânesc (mai ales în a doua jumătate a anilor 1920 și începutul anilor 1930), cu apariții punctuale ale limbajului Art Deco. Este probabil că adaptarea la piața locală și la cererea elitei urbane bucureștene a orientat expresia arhitecturală către registrele „naționale” și către modernizări elegante, compatibile cu noile lotizări și cu logica vilei urbane.

Lucrări (selecție)

În cazul perioadei bucureștene, colaborarea cu Robert Mellinger apare recurent. În Viena, a lucrat însă și la tipologii specializate împreună cu specialiști (de exemplu, în proiecte care depășesc strict locuința de raport).

Clădiri documentate în București

  • Str. Dumbrava Roșie nr. 8, București – casă/vilă, datată în jurul anului 1920; asociere Eugen von Felgel – Robert Mellinger.
  • Str. Paris nr. 35, București – casă/vilă (menționată ca reședință de ambasador), datată 1930; asociere Eugen von Felgel – Robert Mellinger.
  • Str. Andrei Mureșanu nr. 14A, București – Casa Mircea Babeș, 1929; asociere Eugen von Felgel – Robert Mellinger.
  • Str. Austrului nr. 3, București – casă/vilă, 1930; asociere Eugen von Felgel – Robert Mellinger.
  • Str. Mihai Eminescu nr. 47 / Str. Polonă nr. 22, București – imobil (monument istoric, clasare B în repertoriile curente); asociere Eugen von Felgel – Robert Mellinger.

Lucrări în Viena – selecție orientativă (pentru contextul carierei): portofoliul vienez este mult mai bine documentat și include, între altele: miethäuser și clădiri mixte în diverse districte (ex.: Schubertgasse 16–20; Nikolsdorfer Gasse 1 / Wiedner Hauptstraße 98; Wollzeile 17–19, clădire de locuințe și comerț cu cinematograf; Franz-Josefs-Kai 13; Opernring 19 etc.). Acest repertoriu este util pentru compararea limbajului de fațadă și a soluțiilor constructive cu ceea ce se poate identifica în București.

Arhive, biblioteci și direcții de cercetare pentru planuri și documente

Pentru aprofundare și pentru identificarea planurilor (mai ales pentru etapa vieneză și pentru datele biografice fine), există câteva piste de arhivă deja confirmate în repertoriile publice: Viena – evidențe administrative și „Meldezettel” (fișe de domiciliu), colecții de personalități: utile pentru adrese, perioade de rezidență, componența gospodăriei, mutări; Austria – colecții de anunțuri familiale / parte (inclusiv anunțul de căsătorie din 1905): utile pentru detalii de familie și rețele sociale; Pentru București: dosarele de autorizare (Primăria Capitalei, fonduri istorice), arhive cadastrale și de carte funciară, arhive de specialitate (Arhivele Naționale, fonduri ministeriale), plus arhive private ale unor familii de investitori sau antreprenori.

Fiind activ atât ca proiectant, cât și ca antreprenor, iar în România apărând frecvent în tandem cu Robert Mellinger, identificarea exactă a autorului (sau a rolului: plan general, fațadă, execuție) trebuie făcută, acolo unde e posibil, prin: plăci de autor, autorizații de construire, planuri semnate, mențiuni de presă și registre de impozite/tehnice. Pentru perioada bucureșteană există o probabilitate crescută de atribuiri „de repertoriu” care trebuie confirmate documentar.

Referințe (arhitect, activitate, arhive, lucrări)


Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index