Arhitectul Emil Călinescu (Emil Gr. Călinescu)
Emil (Gr.) Călinescu (1903–1981) a fost arhitect român activ în special în perioada interbelică și în primii ani ai regimului comunist. Este descris ca un arhitect puțin cunoscut astăzi, deși provenea dintr-o familie de intelectuali, cu tată arhitect și cadru didactic în Școala de Arhitectură. A fost fiul arhitectului Grigorie Călinescu (1859–1947), format la École des Beaux-Arts din Paris, activ în administrația publică (Ministerul de Interne, Ministerul Sănătății, Ministerul Cultelor și Artelor) și implicat în mediul profesional (menționat ca fondator al Societății Arhitecților Români în literatura de specialitate). Mama sa a fost Alexandra Călinescu (n. Dumitrescu), de origine macedoromână, ceea ce a facilitat contactul lui Emil Călinescu cu mediile înstărite ale românilor macedoneni și ale armenilor bogați din România.
Familia a avut numeroși copii (în materialele consultate apare cifra de 11 frați), dintre care unul a devenit sculptor și altul inginer. În 1928 s-a căsătorit cu Victoria (n. Kunbaccian), născută în Turcia, provenită dintr-o familie de armeni înstăriți; prin această alianță este plauzibilă legătura profesională cu comanda unor lucrări pentru beneficiari armeni (ex. familia Kazazian). În evidențele de arhivă apar domicilii și adrese profesionale, utile pentru corelări documentare: domiciliu menționat pe str. gen. Praporgescu nr. 35; sediu profesional pe str. Popa Soare nr. 48 și str. dr. L. Pasteur nr. 30. În materialul biografic cercetat apare și casa familiei în str. Popa Soare nr. 48, precum și o vilă la Bușteni.
Școala primară a urmat-o la Școlile Mântuleasa și Lucaci din București. Liceul: primii doi ani la Liceul „Lazăr”, apoi la Liceul „Cantemir”, unde a obținut bacalaureatul. Studii superioare: s-a înscris la Școala de Arhitectură din București în 1922 și a absolvit în 1928; diploma este indicată ca emisă în 1929 (înregistrare de diplomă). În paralel, a urmat timp de doi ani Conservatorul (secția canto), ceea ce îl singularizează ca profil cultural în mediul arhitecților epocii. Înscriere profesională: cerere depusă în 1932; legitimație în Corpul Arhitecților emisă în 1933.
Început de carieră și parcurs profesional
În timpul studiilor (din 1925) a lucrat ca desenator la Serviciul Tehnic al Casei Școalelor. După absolvire, în 1928, s-a angajat ca arhitect la Serviciul de Construcții Noi al Primăriei Sectorului 4 București, unde este menționată implicarea la proiecte precum Halele Grivița și o biserică din zona „Gropile lui Ouatu”. În intervalul 1 ianuarie 1929 – 1 ianuarie 1930 a lucrat la Ministerul Cultelor și Artelor. A practicat ca liber-profesionist până în 1931, apoi a fost referent la Serviciul Construcții din cadrul Oficiului Central de Licitații. Între 1934–1937 a făcut călătorii în Turcia, Franța, Italia (un indicator util pentru filiațiile stilistice și cultura vizuală a epocii). După 1945, este menționat în comisia de reconstrucție a Teatrului Național. În 1949–1950 a lucrat la IPC-București; în 1950–1951 la Ministerul Construcțiilor; iar spre finalul carierei la CSCAS.
Profil arhitectural și evoluție stilistică
În intervalul aproximativ 1930–1945, perioada în care a putut practica în regim liberal, Emil Călinescu este descris ca alegând un limbaj mediteraneean „exuberant”, fără compromis și fără concesii către tradiția locală, spre deosebire de alți arhitecți ai vremii care combinau mediteraneeanul cu aluzii neoromânești. Publicarea, în 1939, a schițelor unui proiect de vilă bucureșteană într-un stil mediteraneean bogat decorat (proiect „în construcție” atunci) este considerată o excepție notabilă în contextul unei atitudini profesionale critice față de asemenea formule, ceea ce sugerează că proiectul avea calități grafice și compoziționale peste medie.
Totodată, profilul său este asociat și cu Art Deco (în special pentru unele imobile urbane), iar în literatura de istorie a arhitecturii apar încadrări care îl plasează în zona expresiei Art Deco interbelice. Este indicată o proximitate de expresie, pe zona de plastică a fațadelor, cu Ion Giurgea (comparativ stilistic). Rezultă, așadar, un autor cu două direcții principale: mediteraneean decorativ (mai ales în registrul vilelor/transformărilor de case) și Art Deco urban (în special la imobile de locuințe).
Lucrări, proiecte și clădiri atribuite (listă extinsă, grupată pe categorii)
Proiecte industriale, religioase, în afara Bucureștiului
Colaborări și participări instituționale
A făcut parte din Comisia Consultativă de Construcții a Ministerului Afacerilor Străine și, după 1945, din comisia de reconstrucție a Teatrului Național. În revista Arhitectura (1939) îi sunt publicate schițele unui proiect de vilă bucureșteană în stil mediteraneean decorativ, aflată în construcție la acel moment. Este menționată și publicarea unui imobil de locuințe de pe Str. Eremia Grigorescu nr. 22 în Arhitectura nr. 1/1941.
Referințe