Arhitectul Dimitrie Mohor
Dimitrie Mohor s-a născut la 30 noiembrie 1883, la Bârlad, și a decedat la 2 august 1941. În sursele de sinteză dedicate arhitecților, Mohor apare ca un produs tipic al generației de arhitecți români cu formare franceză: diplomat al Școlii de Belle Arte / Școlii Speciale de Arhitectură din Paris (diplomă obținută în 1911), cu echivalarea Academiei de Arhitectură din București în 1923. A fost căsătorit și a avut un fiu, Ionel Mohor.
În privința traseului administrativ/profesional, apar mențiuni despre funcții tehnice în zona Cadrilaterului (Caliacra), ceea ce sugerează o etapă importantă de carieră în administrația tehnică locală, după perioada bucureșteană intensivă. Este menționat ca șef al Serviciului Tehnic din jud. Caliacra și cu sediu profesional în Bazargic, ceea ce deschide o direcție de cercetare separată: proiecte publice locale, infrastructură și urbanism în Cadrilater (în perioada administrației românești).
Profil profesional și rol instituțional
Mohor este cunoscut mai ales prin rolul său în Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine (SCLE), unde îl succede pe Ioan D. Trajanescu și devine unul dintre arhitecții care standardizează și multiplică locuința-tip în București, în special în limbaj neoromânesc, corelat cu politica publică de locuire. În literatura de specialitate, activitatea sa SCLE este documentată cel târziu din 1914 și până în jurul lui 1922, cu proiecte de locuințe, școli, grădinițe, azil de lăuze și chiar o fabrică de tâmplărie a Societății. Mohor este inclus în grupul de arhitecți care, împreună, au proiectat aproape 4.000 de locuințe pentru Societatea Comunală. Numele lui este prezent în mod consistent în literatura de istorie urbană și a locuirii, în special în studiile despre SCLE și despre stilul neoromânesc aplicat programelor sociale.
Profil arhitectural și caracteristici stilistice
Mohor este prezentat constant ca arhitect al locuinței neoromânești “de serie” și al parcelărilor: compoziții repetabile, adaptate economic, dar ținute într-o coerență de imagine urbană. Metacult notează explicit accentuarea vocabularului neoromânesc față de Trajanescu, mai ales în Dorobanți (str. Braziliei), unde apar sistematic elemente precum logii, bovindouri și goluri terminate în arce trilobate sau semicirculare, precum și foișoare de lemn. Tot acolo este subliniată intenția de uniformizare a ansamblului prin elemente comune, în ciuda diversității tipurilor (număr de camere, poziționare pe parcelă, loturi de colț vs. loturi intermediare), iar în cazul tipului F de pe str. Washington se amintește o compoziție simetrică, intrări laterale și contraforți discreți. În discuțiile critice, Mohor este pus în relație cu repertoriul lui Paul Smărăndescu (preluări de vocabular, fără “strălucirea” originalului), iar pentru unele vile (ex. Maramureș 14) se vorbește despre o decorație „formală” așezată după canoane.
Lucrări și proiecte
Notă: în cazul SCLE, “lucrările” lui Mohor includ atât proiecte de arhitectură (tipuri de case, școli etc.), cât și proiecte de urbanism (parcelări, planuri de lotizare).
Clădiri publice și administrative (București)
Reședințe și vile particulare (București)
Intervenții punctuale în curți / anexe / extinderi
Proiecte de urbanism și peisagistică (parcelări / lotizări) – București (în mare parte în relație cu SCLE, unde rolul arhitectului este simultan urbanistic și arhitectural)
Referințe

Postarea publicată de Cartierul Uranus (grup Facebook): Cartierul Uranus a adăugat o fotografie în fotografii de Andrei Pandele — 5 dec. 2019
Minunata străduță Vitănești la intersecție cu strada Cazărmii, în ultima lor iarnă. De fapt... odată urcat, Vităneștiul se termina abrupt cu o priveliște asupra noului 13 septembrie. Toate casele din imagine au fost proiectate de Dimitrie Mohor în calitate de arhitect al Societății comunale pentru locuințe eftine; probabil cunoașteți locuri din București unde se mai pot vedea surate ale lor, proiecte practic identice. Cei curioși pot cerceta acest articol: http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=702
(foto: Andrei Pandele)