# Dimitrie Maimarolu Categorie: Arhitectură An naștere: 1859 An deces: 1926 ## Articol Arhitectul Dimitrie Maimarolu Dimitrie Maimarolu (1859–1926) s-a născut la 21 august 1859 la București, în Țara Românească, într-o familie de origine aromână, legată de comunitățile macedoromâne din Balcani. În tinerețe a lucrat în atelierul celebrului profesor Julien Guadet, una dintre figurile importante ale școlii academice franceze de la École des Beaux-Arts din Paris. În august 1881 este admis la Școala de Arte Frumoase din Paris, unde urmează cursurile de arhitectură până în 1885; în același an i se recunoaște diploma franceză și i se acordă dreptul de practică în România, fiind bursier al Ministerului Lucrărilor Publice din România pe toată durata studiilor. Formația sa este puternic marcată de academismul francez, de disciplina compoziției axiale și de repertoriul clasic și neobaroc pe care îl va traduce în arhitectura instituțională din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Carieră profesională și funcții oficiale După întoarcerea în țară, Maimarolu intră în serviciul Ministerului de Interne, fiind menționat ca arhitect al ministerului și, din 1887, avansat în funcția de arhitect-șef, poziție pe care o deține până în februarie 1892. În această calitate anchetează, de pildă, calitatea construcțiilor de cazărmi din Babadag și Tulcea și elaborează proiectul Palatului Administrativ al județului Olt, proiect nerealizat. Din 1898 trece la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, unde coordonează amenajarea pavilioanelor pentru „Expoziția agricolă, industrială și de animale” din Grădina Bibescu din Craiova, consolidându-și experiența în arhitectura de reprezentare și în organizarea de ansambluri expoziționale. În 1908 este implicat în supravegherea lucrărilor de terasamente la calea ferată Ploiești–Vălenii de Munte, ceea ce indică un profil tehnic solid și o înțelegere a infrastructurilor, dincolo de clădirile individuale. De-a lungul carierei sale, Dimitrie Maimarolu este membru fondator al Societății Arhitecților din România, membru al Societății Politehnice și arhitect în Comisia Monumentelor Istorice, poziții care îi conferă un rol central în definirea politicilor profesiei și în protejarea patrimoniului la începutul secolului XX. A fost, de asemenea, implicat în fondarea și susținerea Școlii Superioare de Arhitectură din București, în cadrul căreia a influențat generații de arhitecți formați în spiritul academismului francez. Documentele de epocă surprind o mobilitate rezidențială tipică pentru un arhitect activ în centrul capitalei. În 1890 este consemnat împreună cu fratele său, Nicolae, pe Calea Moșilor nr. 58; apoi, între 1891 și 1892, domiciliul său este pe strada Sfinților, iar între 1893 și 1895 pe strada Brezoianu nr. 13. Momentul decisiv este 1897, când își construiește propria casă pe fosta stradă Sf. Ionică nr. 6, actuala stradă George Vraca nr. 6, imobil ce devine atât reședință, cât și atelier de arhitectură. Imobilul, astăzi monument istoric de clasă B, este o vilă urbană impunătoare, în stil eclectic cu puternice influențe franțuzești și accente de neo-baroc academic, cu o compoziție riguroasă și detalii sculpturale care trimit direct la formarea sa pariziană. Biografia familială este legată și de vila de pe strada Nicolae Golescu nr. 18 (Casa Ștefan și Henrieta Sihleanu), situată în spatele Ateneului, care a aparținut inițial familiei Sihleanu și a fost ulterior cumpărată de arhitectul Dimitrie Maimarolu; pentru această casă există o istorie de familie bine documentată, legată de anturajul elitelor bucureștene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1906 este menționat cu atelierul pe strada Jules Michelet nr. 28, iar în planul cadastral din 1911 apare locuind la intersecția străzilor Nicolae Golescu și Șaguna nr. 1, în imediata apropiere a Ateneului Român, ceea ce confirmă statutul său central în mediul profesional și social al capitalei. Profil arhitectural și influență Opera lui Dimitrie Maimarolu este reprezentativă pentru adoptarea și adaptarea școlii academice franceze în România. Construcțiile sale majore – palatele instituționale și bisericile – folosesc scheme compoziționale simetrice, volume masive, registre clar ordonate și un limbaj decorativ bogat, cu coloane și pilaștri clasici, frontoane, cornișe puternice și sculpturi alegorice. Palatul Camerei Deputaților (azi Palatul Patriarhiei) și Palatul Cercului Militar Național ilustrează cel mai bine acest repertoriu: fațade monumentale pe bază de ordine colosală, scară amplă de reprezentare, cupole și acoperișuri mansardate în spirit Beaux-Arts. Bisericile la care lucrează – Sf. Silvestru, Sf. Haralambie din Turnu Măgurele și Catedrala Armeană din București – îmbină planuri și volume clasice cu detalii inspirate din tradiția bizantină și armeană, într-un eclectism sofisticat, adaptat programului religios. În sfera locuințelor urbane și a vilelor, stilul său oscilează între eclectism academic și un limbaj mai reținut, cu fațade ordonate, dar cu detalii bogate – balcoane, ancadramente sculptate, frontoane fragmentate – vizibile atât la propria casă din strada George Vraca 6, cât și la casele Vorvoreanu și Mirică din Craiova sau la casa Dinu Brătianu de pe bulevardul Lascăr Catargiu. Metacult și Arhiva de Arhitectură subliniază și rolul său de „maestru” al unor arhitecți importanți ai perioadei, precum Ernest Doneaud, Paul Smărăndescu și Victor Ștefănescu, care lucrează în primii ani ai carierei lor în colective conduse de Maimarolu la Camera Deputaților, Cercul Militar și proiectul Senatului. Influența lui se propagă astfel prin mai multe generații de arhitecți formați în mediul Școlii Superioare de Arhitectură din București. Concursuri și recunoaștere profesională Dimitrie Maimarolu obține premii importante la concursurile majore ale epocii. În decembrie 1890 câștigă Premiul I la concursul internațional pentru clădirea Camerelor Legiuitoare (Camera Deputaților și Senat), proiect realizat pe Dealul Mitropoliei pentru Camera Deputaților, în etape între 1906–1916, în colaborare cu Ernest Doneaud. În 1899 câștigă concursul pentru Palatul Cercului Militar, edificiu realizat între 1911–1923 cu întreruperi, împreună cu Ernest Doneaud și o echipă de ingineri de prestigiu (Anghel și Paul Saligny, Elie și Mircea Radu). Activitatea sa este evocată și în studii privind arhitectura religioasă a comunității armene din România, în contextul proiectării Catedralei Armene din București, și în lucrări dedicate arhitecților de origine aromână sau arhitecturii instituționale de la începutul secolului XX. Lucrări principale (selecție) Clădiri publice și administrative - Palatul Camerei Deputaților (azi Palatul Patriarhiei) – Dealul Mitropoliei, București. Proiect câștigat la concursul din 1890; realizat între 1906–1908, cu extinderi 1911–1913 și 1914–1916. Clădire monumentală în stil eclectic academic francez, astăzi sediul Patriarhiei Române. - Palatul Cercului Militar Național – Calea Victoriei 1–3, București. Proiect câștigat în 1899; construit între 1911–1923, în colaborare cu Ernest Doneaud și o echipă de ingineri. Palat reprezentativ în spirit Beaux-Arts, unul dintre reperele majore ale bulevardului. - Palatul Comunal din Tecuci (azi Casa de Cultură Tecuci) – Tecuci, județul Galați. Proiect 1886–1887, configurat ca sediu administrativ cu volum tripartit și detalii clasice; astăzi transformat în instituție culturală. - Prefectura Județului Argeș (azi Muzeul Județean Argeș) – Pitești. Proiect realizat 1898–1899, clădire în stil eclectic de reprezentare, astăzi muzeu de istorie și științe ale naturii. - Palatul comunal din Târgu Jiu (azi Prefectura județului Gorj) – Târgu Jiu. Maimarolu este diriginte al lucrărilor finale în 1901; volum impunător, cu fațade tratate în stil eclectic academic. - Pavilioanele Expoziției agricole, industriale și de animale – Grădina Bibescu, Craiova. Ansamblu temporar, dar important pentru profilul său ca arhitect al ministerelor de resort. Clădiri religioase - Biserica Sfântul Silvestru – Str. Sfântul Silvestru / Bd. Ștefan cel Mare, București. Refacere și mărire 1904–1907; Maimarolu elaborează proiectul, iar arh. Paul Petricu coordonează șantierul. Noua biserică are un plan de tip neo-bizantin, cu accent puternic pe compoziția volumelor și pe detaliile de fațadă. - Biserica Sfântul Haralambie – Turnu Măgurele, județul Teleorman. Construită în 1905 după planurile arhitectului Lecomte du Nouy, Maimarolu fiind arhitectul executant și coordonator local al lucrărilor. - Biserica Armeană / Catedrala Armeană – Bd. Carol I, București. Proiect elaborat în perioada 1911–1915, inaugurată în 1915; biserică de mari dimensiuni, cu volumetrie specifică tradiției armene și cu detalii eclectice, realizată în colaborare cu arhitecți din cercul lui Grigore Cerchez. - Biserica Brezoianu – București. Lucrări de reparație și consolidare, menționate în documentele de arhivă, în contextul activității sale pentru Comisia Monumentelor Istorice. Clădiri publice în afara Bucureștiului - Spitale la Turnu Măgurele și Alexandria – lucrări de proiectare pentru spitale județene, în cadrul ministerelor centrale, cu planuri funcționale adaptate tipologiilor medicale de la începutul secolului XX. - Gimnaziul din Târgoviște – clădire școlară ridicată în 1892, într-un limbaj eclectic sobru, parte a programului de modernizare a educației secundare. Reședințe și vile particulare în București - Casa Dimitrie Maimarolu (Casa Arhitect Dimitrie Maimarolu) – Str. George Vraca nr. 6 (fosta str. Sf. Ionică 6), București. Proiect și execuție 1897, reședință și atelier propriu. Vilă eclectică cu elemente franțuzești și neo-baroce, astăzi monument istoric de clasă B, aflată într-o stare avansată de degradare, dar cu potențial de reconversie culturală. - Casa Ștefan și Henrieta Sihleanu (ulterior locuință a lui Dimitrie Maimarolu) – Str. Nicolae Golescu nr. 18, București. Vilă proiectată inițial de arhitectul G. Gerkez pentru familia Sihleanu, în vecinătatea Ateneului; ulterior cumpărată de arhitect, care își leagă numele de acest imobil reprezentativ pentru „Micul Paris”. - Casa dr. Dinu Brătianu / T. Djuvara, pe proprietatea Djuvara – Bd. Lascăr Catargiu nr. 43A / Str. Puțul de Piatră nr. 10, București. Vilă neo-gotică ridicată în 1897, cu proiect inițial atribuit lui Dimitrie Maimarolu; în 1912 suferă transformări importante semnate de arhitecții Paul Smărăndescu și Alexandru Zaharia. Volum eclectico-neogotic, cu turnulețe, bow-window-uri și detalii de piatră bogate, parte a frontului valoros de pe Lascăr Catargiu. - Casa Alexandru Popovici – Calea Moșilor nr. 153, București. Casă urbană pentru un proprietar de mijloc de secol XIX; dosar de autorizație din 1888, indicând planuri de locuință cu parter și etaj, într-un limbaj eclectic discret. Dispărută, se pare. - Casă pe strada Verde nr. 3 – București, 1896. Locuință proiectată în perioada sa de ascensiune profesională, într-un cartier de tranziție între vechiul și noul București. - Casa Mariei Budișteanu – Bd. Ferdinand, București, proiect 1897; vilă urbană cu elemente academice, care marchează frontul bulevardului în perioada de modernizare a zonei. - Casele dr. C. Severeanu – Str. Câmpineanu nr. 25 și Str. Batiștei nr. 8 și 11, București. Reparații radicale și remodelări în jurul anului 1900, sugerând o colaborare apropiată cu lumea medicală și burghezia avansată a orașului. (toate dispărute, se pare) - Casa Șomănescu – Str. C. A. Rosetti, București. Locuință urbană, cu dosar de autorizație din 1899, în care Maimarolu intervine asupra volumetriei și finisajelor. - Casa Atanasovici și Casa Romulus Porescu – București. Lucrări de tâmplărie și modificări de detaliu în 1905, pe fondul unui parcurs profesional deja consolidat. - Casa Ștefan Hepites – Bd. Colței (azi Lascăr Catargiu) nr. 42, București. Reparații și remodelări în 1906, într-un imobil de raport situat într-o zonă centrală. - Imobile la intersecția străzilor Negustori și Paleologu; casa Haralambescu, Str. Romană (azi Mihai Eminescu) nr. 209 – București (dispărută, se pare); intervenții de reparație și adaptare la începutul secolului XX. Clădiri de raport, hoteluri și lucrări speciale - Hotel Concordia – Str. Smârdan nr. 51 (probabil nr. eronat sau vechi, nr. actual este 39 - n.r. 2025), București. Lucrări la hotel în 1897 (documente de autorizație), edificiu celebru pentru rolul său istoric (locul în care s-a semnat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza). - Devizul pentru proprietatea Ciocârdia – Sinaia. Studiu și evaluare pentru o reședință de vacanță, indicând legătura sa cu arhitectura de vilă montană. - Proiectul Palatului Poștelor – proiect atribuit lui Maimarolu în 1890, rămas nerealizat, clădirea fiind ulterior realizată după planurile altor arhitecți. Lucrări în afara Bucureștiului (civile și rezidențiale) - Casa lui Gogu Vorvoreanu – Craiova. Vilă somptuoasă realizată între 1905–1910, astăzi sediul Mitropoliei Olteniei; volum amplu, cu detalii sculpturale rafinate, devenit reper urban major. - Casa lui Matei Mirică – Craiova. Vilă atribuită lui Maimarolu, construită în 1898, cu limbaj eclectic de sfârșit de secol XIX. - Vila Arghiropolu – Cucuteni, lângă Iași. Consolidare și corespondență tehnică între 1901–1902, pe tema asigurării stabilității reședinței de pe domeniul rural. Receptare și importanță în istoria arhitecturii românești Dimitrie Maimarolu este perceput în literatura de specialitate drept unul dintre cei mai importanți promotori ai academismului francez în arhitectura românească de la 1900. Palatele instituționale pe care le proiectează – Camerele Legiuitoare, Cercul Militar, prefecturile din Pitești și Târgu Jiu – reprezintă o etapă de maturitate a eclectismului oficial, înaintea apariției stilului neoromânesc și a arhitecturii moderniste. Participarea sa la comisiile de verificare a spitalelor, implicarea în expoziții și în proiecte feroviare, precum și rolul său în Comisia Monumentelor Istorice îl conturează ca o figură de profesionist complet, preocupat atât de reprezentarea monumentală, cât și de infrastructurile și instituțiile publice. Casele sale – în special propria casă din str. George Vraca 6 – sunt astăzi subiectul unor campanii de sensibilizare și de promovare a intervențiilor de restaurare și reconversie culturală, fiind frecvent menționate în presă și în proiecte dedicate patrimoniului vulnerabil. Lista de referințe - Dimitrie Maimarolu, Arhitectul Palatului (Nicolae Șt. Noica) - Dimitrie Maimarolu (Wikipedia) - Dimitrie Maimarolu (Arhiva de Arhitectură) - Casa D. Maimarolu (Arhiva de Arhitectură) - MAIMAROLU, Dimitrie (Centrul Cultural META) - Casa Dimitrie Maimarolu (Merg în București) - Casa Dimitrie Maimarolu (Reptilianul) - Strada George Vraca. Arhitect Dimitrie Maimarolu. Abandonată. Ce trist (Bucureșteanul) - Şapte proprietăţi istorice ce pot reînvia cu bani europeni (Economica.net) - Şapte monumente istorice ce pot fi revitalizate acum cu finanțare nerambursabilă (România Liberă) - 7 monumente, trei din Transilvania, pot fi revitalizate cu finanțare nerambursabilă (Transilvania Business) - Casa arhitectului Dimitrie Maimarolu – București (Romania SIR / Artmark) - Dimitrie Maimarolu (Pompiliju Sfera / Asociația Respect) - Dimitrie Maimarolu (Arhitectură, Restaurare și Urbanism în România – Facebook) - Arhitecţi şi arhitectură în periodice de acum un veac (Revistă științifică, PDF) - O carte pe zi: „Armenii din arhitectura românească” de arh. Ileana Tureanu și arh. Vasile Țelea (Mediafax) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, „Personalități ale Arhitecturii Românești 1880–2010”, Editura Rentrop & Straton, București, 2014] (volum tipărit) - [Ileana Tureanu, Vasile Țelea, „Armenii din arhitectura românească”, Editura Noi Media Print, București, 2023] (volum tipărit) (menționată și în cronica „O carte pe zi” – Mediafax) - [Nicolae Șt. Noica, Palatul Patriarhiei, Editura Cadmos, 2008] (volum tipărit) ## Proiecte - [Casa Sava Şomănescu](https://www.propertyindex.ro/residential/c-a-rosetti-35-37) - [Casa Arhitect Dimitrie Maimarolu](https://www.propertyindex.ro/residential/george-vraca-6) - [Casa Ștefan și Henrieta Sihleanu / Dimitrie Maimarolu](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-stefan-sihleanu) - [Casa T. Djuvara / Dr. Dinu Brătianu](https://www.propertyindex.ro/residential/lascar-catargiu-43a) - [Hotelul Concordia](https://www.propertyindex.ro/residential/smardan-39) - [Biserica Sfântul Silvestru](https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-sfantul-silvestru) - [Ansamblul Bisericii Silvestru](https://www.propertyindex.ro/residential/silvestru-36) - [Vila Vladimir Athanasovici](https://www.propertyindex.ro/residential/vila-vladimir-athanasovici) - [Palatul Adunărei Deputaților / Palatul Patriarhiei](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-patriarhiei) - [Casa Maria Budișteanu](https://www.propertyindex.ro/residential/ferdinand-13) - [Ansamblul Biserica Armenească](https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-armeneasca) - [Casa Romulus Porescu](https://www.propertyindex.ro/residential/paleologu-12) - [Palatul Cercului Militar](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-cercului-militar-national) - [Casa Dr. Ștefan și D. Hepiteș](https://www.propertyindex.ro/residential/lascar-catargiu-35) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/dimitrie-maimarolu