# Constantin Joja Categorie: Arhitectură An naștere: 1908 An deces: 1991 ## Articol Arhitectul Constantin Joja (Jojea) Constantin V. Joja (nume întâlnit și ca Jojea; pe unele plăcuțe de arhitect apare „JOJEA”) a fost arhitect și teoretician al arhitecturii românești, de origine aromână, activ atât în proiectarea de arhitectură interbelică (locuințe individuale și colective), cât și în restaurarea monumentelor istorice în perioada postbelică. În plan intelectual, este cunoscut pentru cercetarea sistematică a arhitecturii vernaculare românești și pentru sinteze teoretice despre tradiție, forme constructive și valori plastice în arhitectură. S-a născut la 9 iulie 1908, la Craiova, România, într-o familie de aromâni. A decedat la 23 aprilie 1991, la București. Numele de familie apare inițial ca Jojea, iar după 1940 este folosit frecvent Joja. A fost fiul lui Vasile și al Melianei. A avut frați, între care filosoful Athanasie Joja și inginerul N. Joja. A absolvit Școala / Academia de Arhitectură din București în 1933 și s-a înscris în Corpul Arhitecților în 1933 (legitimație profesională obținută în același an). În toamna lui 1933 a făcut o excursie / călătorie de studii în Italia, experiență relevantă pentru cultura sa vizuală și pentru deschiderea către limbaje mediteraneene și moderniste. Parcurs profesional și cronologie de lucru După revenirea în țară, în prima parte a carierei a lucrat o perioadă în cadrul Primăriei Municipiului București (până în 1936), apoi, între 1936 și 1948, a activat ca liber profesionist. În acest interval se conturează un portofoliu de proiecte moderne interbelice, dar și reședințe particulare în registru tradițional / regional și, în câteva cazuri, în registru mediteraneean. După 1945 se apropie de mediile spirituale și culturale ale „Rugului Aprins” (grupare religioasă și intelectuală a cărei activitate a fost suprimată după instaurarea regimului comunist). În 1948 a fost arestat și a devenit deținut politic până în 1953, trecând prin încarcerare și muncă forțată în diverse puncte (inclusiv șantiere unde a lucrat ca arhitect). După eliberare (1953), a fost angajat la Institutul de Proiectare Ilfov și, în anii următori, s-a remarcat în special prin restaurări și coordonări de șantiere de patrimoniu în București, precum și prin activitatea de teoretician și autor. Profil arhitectural și caracteristici stilistice În proiectare, Constantin Joja are o mobilitate stilistică specifică unei generații interbelice care negociază modernitatea cu tradiția. Se pot distinge câteva direcții: În registrul modernist interbelic, proiectele sale de locuire colectivă folosesc compoziții sobre, cu accent pe volumetrie, ritmuri de goluri, logii și bovindouri, uneori cu detalii care pot fi citite în cheia art deco târziu. În registrul regional / tradițional reinterpretat, preocuparea lui constantă este identificarea unor „permanențe” constructive și plastice în arhitectura românească vernaculară. Acest interes nu rămâne doar teoretic: el influențează felul în care compune fațadele, tratează raportul dintre plin și gol, streșini, pridvoare, arcaturi și detalii inspirate din arhitectura anonimă. În registrul mediteraneean, documentația indică cel puțin câteva lucrări în care apar elemente de limbaj mediteraneean (colonade suple, arcaturi, logii, detalii decorative discrete), uneori combinate cu motive și soluții locale. În restaurare, profilul său este cel al arhitectului care tratează monumentul ca document cultural și urban, cu atenție pentru coerența ansamblurilor, pentru materialitate, pentru detaliul istoric și pentru integrarea în țesutul vechi al orașului. Lucrări, proiecte și intervenții O parte semnificativă din lucrările de început sunt realizate în colaborare cu arhitectul Enzo Canella. În practică, aceasta are consecințe și asupra atribuirii publice: pe unele plăcuțe de autor de pe clădiri numele lui Canella poate apărea primul, iar numele lui Joja poate apărea și sub forma JOJEA. În lectura repertoriului, acest lucru impune verificări punctuale de inscripții, proiecte și mențiuni de epocă. Lista de mai jos reunește lucrări atribuite lui Constantin Joja în documentația studiată și în surse publice. Unde există colaborări, acestea sunt indicate. Reședințe și vile particulare (București) - Casa Traian Garofița, str. Amiral Murgescu nr. 23, București, 1934/1935, vilă cu elemente mediteraneene discrete și compoziție modernă; lucrare publicată și considerată reprezentativă în presa de specialitate a epocii. - Casa Ghițulescu, str. Amiral Murgescu nr. 14, București, 1935. - Casa Mariela (Emanuela) Nenișor, str. Ioan Bogdan nr. 14–16 (menționată și ca nr. 16), București, proiect realizat împreună cu Enzo Canella; asociată registrului mediteraneean. - Casa (beneficiar) I. Rășcanu, Parcelarea Jianu, astăzi str. Amiral Constantin Bălescu nr. 13, București, 1936; lucrare în registru mediteraneean, proiect menționat ca inedit în documentația de studiu. - Casa Constantinescu (atribuită și ca „Casa Inginer N. Joja?” în unele mențiuni), str. Maior Aviator Mircea Zorileanu nr. 80, București, datată în unele surse 1937–1940. - Casa Constantin Joja, str. Ion Slătineanu nr. 4, București, imobil asociat și cu ideea de casă memorială a arhitectului. Lucrări în afara Bucureștiului (reședințe, vile, conace) - Conacul familiei I. P. Noica, satul Beiu, comuna Ștorobăneasa, jud. Teleorman, 1937. - Casa Nicolae Mateescu, Pucioasa, jud. Dâmbovița, 1938. - Casa Zane (Stănescu), Năeni, jud. Buzău (datări variabile în surse). - Vilă la Breaza, jud. Prahova (datări neprecizate în sursele consultate). Imobile de raport și blocuri de locuințe (București) - Blocul „Prahova” (două corpuri pe două străzi), Bd. Carol I nr. 54A–54B și Calea Moșilor nr. 113, București, 1934; autori: Enzo Canella și Constantin Joja (Jojea). - Blocul Calavreze Pandele, Bd. Carol I nr. 76, București, 1935; atribuit lui Constantin Joja și Enzo Canella; încadrat frecvent ca modernism art deco târziu. Clădiri publice și religioase - Biserica Sf. Mina, Bd. Basarabia, București, 1943. Restaurări și intervenții în patrimoniu (București) - Hanul lui Manuc, București, restaurare, 1966–1970 (în diverse mențiuni apare un colectiv de arhitecți). - Curtea Sticlarilor, str. Șelari, București, 1970. - Crama Domnească (Curtea Veche), București, restaurare, 1969–1972. - Hanul cu Tei, București, restaurare, 1970, în colaborare cu arh. Nicolae Goga. - Casa Melik, București, restaurare, 1971. - Zona Curtea Veche, București, coordonare lucrări 1972–1974 (în colaborare cu arh. Nicolae Pruncu și Cristian Enăchescu). - Biserica Sf. Nicolae Dudești, București, restaurare și execuție, 1972–1983. - Biserica Doamnei, București, restaurare, 1977–1978. - Concursul pentru Catedrala din Odesa (Odessa), 1942, proiect premiat (Premiul I) într-un concurs de epocă; colaborări menționate diferit în surse (apare asocierea cu Nicolae Goga, dar și alte nume în mențiuni publice). - Refacerea Cazinoului din Constanța (lucrări pe șantier în intervalul de după război; în unele relatări este menționată activitatea sa de coordonare ca arhitect pe șantier). - Fântâna Dragonului, Constanța (ansamblul Stadionului Farul), asociată cu activitate de șantier; autorul proiectului este indicat separat în unele surse. Cercetare, arhivă și contribuții intelectuale Un fir major al biografiei sale profesionale este cercetarea pe teren a arhitecturii rurale și a locuirii tradiționale. A parcurs zone extinse ale țării, a realizat o arhivă fotografică de mari dimensiuni (mii de imagini) cu tipologii de case, detalii constructive și compoziții, o parte importantă a acestui material documentând fonduri care astăzi sunt dispărute sau alterate. În paralel, a publicat sinteze teoretice în care discută tradiția arhitecturală ca resursă activă pentru modernitate, insistând asupra continuităților de ordin constructiv, funcțional și plastic. Publicații și lucrări tipărite (în documentația consultată este menționată și existența unei lucrări inedite cu proiecte, cu tiraj mic, semnalată în mediul profesional): - Sensuri și valori regăsite, Editura Eminescu, 1981. - Actualitatea tradiției arhitecturale românești, Editura Tehnică, 1984 (cu planșe fotografice). - Arhitectura românească în context european, Editura Tehnică, 1989. - Sensuri și valori plastice în arhitectura românească – comentarii și sinteze, ediție apărută postum. - Fațade de sticlă în arhitectura românească 1700–1900, ediție apărută postum (ediție îngrijită în familie, menționată în circuitul editorial ulterior). Patrimoniu, memorie și receptare Din perioada studenției, Constantin Joja este menționat ca membru al Asociației Studenților Creștini Români, în același mediu de idei cu intelectuali precum Mircea Vulcănescu, Constantin Noica și Barbu Brezianu, cu care a păstrat legături. În anii de după război, asocierea cu Rugul Aprins și experiența detenției politice sunt elemente biografice care au influențat atât parcursul profesional (ruperea continuității interbelice), cât și mutarea accentului către restaurare și către scrierea de sinteze teoretice. În peisajul cultural, Constantin Joja rămâne relevant în două sensuri complementare: ca autor de arhitectură interbelică (unde contează și corecta atribuire în colaborări, inclusiv cu Enzo Canella) și ca restaurator / teoretician al tradiției, cu influență în felul în care s-a discutat, în a doua jumătate a secolului XX, relația dintre modernitate și tradiție în arhitectura românească. În plan memorial, este menționată existența unei case memoriale asociate arhitectului în București (str. Ion Slătineanu). Un articol amplu, care merită să fie semnalat, este „Arhitectura și puterea (VII) – Fenomenul Joja”, unde Augustin Ioan propune o lectură critică amplă a poziției ocupate de Constantin Joja în cultura arhitecturală românească, concentrându-se mai ales asupra impactului și limitelor teoriei sale despre tradiție și specific național. Textul pornește de la constatarea că Joja a devenit, mai ales după anii ’60–’70, una dintre figurile aproape canonice ale discursului teoretic românesc, un autor frecvent citat și rar contrazis, ale cărui afirmații au circulat mult timp ca adevăruri aproape axiomatice în mediul profesional. Augustin Ioan observă că această poziție privilegiată nu se datorează doar calităților intelectuale ale lui Joja, ci și contextului cultural și ideologic în care scrierile sale au fost receptate. Într-o perioadă în care arhitectura românească căuta o justificare identitară, tezele lui Joja despre continuitatea și „clasicitatea” arhitecturii tradiționale românești au oferit un cadru aparent coerent și seducător. Joja susține că arhitectura vernaculară românească ar conține o formă de clasicitate ancestrală, anterioară sau paralelă clasicismului greco-roman, și că aceasta ar explica afinitatea dintre arhitectura tradițională și modernismul european, în special funcționalismul. În lectura lui Augustin Ioan, această construcție teoretică ridică însă probleme serioase. Critica vizează în primul rând metoda: Joja tinde să transforme observații tipologice sau funcționale în afirmații de ordin istoric și axiologic, sugerând filiații directe între arhitectura tradițională românească și marile tradiții ale arhitecturii europene. Ioan consideră că aceste legături sunt formulate într-un mod prea simplificat și insuficient susținut documentar, ajungând uneori la concluzii care se apropie de protocronism, chiar dacă intenția declarată a lui Joja nu este una ideologică în sens strict. Un alt punct central al criticii este confuzia dintre arhitectura vernaculară, născută din nevoi funcționale precise și dintr-un context socio-economic modest, și arhitectura cultă, care operează cu programe complexe, simbolism și reprezentare. Augustin Ioan subliniază că adaptabilitatea, economia de mijloace și coerența funcțională ale arhitecturii tradiționale nu pot fi transformate automat în argumente pentru o superioritate estetică sau pentru o continuitate istorică directă cu arhitectura clasică. Din acest punct de vedere, el vede în demersul lui Joja o tendință de a absolutiza calități reale, dar limitate la un anumit context. Eseul atrage atenția și asupra consecințelor practice ale acestor teze. Augustin Ioan sugerează că interpretările simplificate ale ideilor lui Joja au favorizat, în anumite perioade, transpuneri formale mecanice ale unor elemente tradiționale în arhitectura contemporană, fără o înțelegere profundă a sensului lor funcțional și cultural. Rezultatul poate fi, în astfel de cazuri, o arhitectură de compromis, decorativă, în care tradiția este redusă la repertoriu de forme. În final, „Fenomenul Joja” nu este un text de demolare, ci unul de repoziționare critică. Augustin Ioan recunoaște importanța lui Constantin Joja ca teoretician și rolul său major în menținerea unei reflecții asupra tradiției într-o perioadă dificilă pentru cultura română. Totuși, el insistă asupra necesității unei lecturi nuanțate și critice a operei sale, care să distingă între observațiile valoroase despre arhitectura vernaculară și extrapolările istorice sau axiologice insuficient fundamentate. În această cheie, Joja rămâne o figură esențială pentru înțelegerea dezbaterilor despre identitate și modernitate în arhitectura românească, dar nu una care poate fi acceptată fără rezerve sau fără contextualizare critică. Referințe - Constantin Joja (Arhiva de arhitectură) - JOJA, Constantin (MetaCult – Un secol de arhitectură) - Arhitectura şi puterea (VII) - Fenomenul Joja LiterNet) - Constantin Joja (Wikipedia, ro) - Constantin Joja, arhitect și deținut politic ce a pus umărul la restaurarea Cazinoului și la realizarea Fântânii Dragonului din Constanța (Ziua de Constanța) - Cum a scăpat de demolare Hanul lui Manuc… (B365) - Casa memorială „Constantin Joja” – București (Vatra MCP) - Personalități ale arhitecturii românești 1880–2010 – 2 volume (LibrariaOnline.ro) - Fațade de sticlă în arhitectura românească, ed. trilingvă (Cărturești) - Constantin Joja, „Actualitatea tradiției arhitecturale românești”, Ed. Tehnică, 1984 – mențiune în Biblioteca Digitală (biblioteca-digitala.ro) - [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022] - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] ## Proiecte - [Casa Constantinescu (Casa Inginer N. Joja?)](https://www.propertyindex.ro/residential/mircea-zorileanu-80) - [Casa Constantin Joja](https://www.propertyindex.ro/residential/ion-slatineanu-4) - [Casa Mariela Nenișor](https://www.propertyindex.ro/residential/ion-bogdan-14-16) - [Casa Melik](https://www.propertyindex.ro/residential/casa-melik) - [Blocul Calavreze Pandele](https://www.propertyindex.ro/residential/carol-1-76) - [Blocul Prahova (corpul Carol)](https://www.propertyindex.ro/residential/carol-54-calea-mosilor-113) - [Blocul Prahova (corpul Calea Moșilor)](https://www.propertyindex.ro/residential/calea-mosilor-113) - [Hanul lui Manuc](https://www.propertyindex.ro/residential/hanul-lui-manuc) - [Curtea Sticlarilor](https://www.propertyindex.ro/residential/selari-9-11) - [Crama Domnească (Curtea Veche)](https://www.propertyindex.ro/residential/selari-13-15) - [Biserica Buna Vestire - Sfântul Anton (Curtea Veche)](https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-buna-vestire-sfantul-anton-curtea-veche) - [Hanul de pe Ulița cea mare a Marchitanilor (Hanul cu Tei)](https://www.propertyindex.ro/residential/hanul-de-pe-ulita-cea-mare-a-marchitanilor-hanul-cu-tei) - [Palatul Voievodal Curtea Veche](https://www.propertyindex.ro/residential/curtea-veche-si-palatul-voievodal) - [Casele Ion Kalinderu - Joseph Göbl](https://www.propertyindex.ro/residential/biserica-bulgara-casa-parohiala-doamnei-20) - [Piața Unirii (fostă Bibescu Vodă)](https://www.propertyindex.ro/residential/piata-unirii) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/constantin-joja