# Constantin Ionescu Categorie: Arhitectură Status: decedat An naștere: 1881 An deces: 1938 ## Descriere Arhitectul Constantin Ionescu este asociat cu orientările arhitecturale ale deceniului al patrulea interbelic, în special cu filonul mediteraneean, așa cum este definit și analizat în literatura de specialitate dedicată arhitecturii românești din perioada respectivă. ## Articol Arhitectul Constantin Ionescu (1881–1938) Notă de identificare și dezambiguizare: în documentația de arhitectură din România apar mai mulți arhitecți cu numele Constantin Ionescu, activi în perioade diferite. Pentru moment, semnalăm separarea a două profiluri distincte: Constantin Ionescu (acesta, 1881–1938), arhitect al generației interbelice, identificabil biografic, asociat cu proiecte individuale, între care Palatul Elisabeta (București) și intervenția de tip anexă (garaj) la Casa Nae Budișteanu, și un alt Constantin Ionescu, activ postbelic, menționat ca membru într-un colectiv de proiectare pentru ansamblul de locuințe din Șoseaua Panduri nr. 60–62 (anii 1950), fără date biografice publice clare care să permită, deocamdată, o identificare completă. Pentru Constantin Ionescu (1881–1938), informația biografică sigură (din Dicționarul lui Vasile Țelea) este și faptul că a absolvit Facultatea de Arhitectură din București în 1919 (intervalul de viață, 1896–1938, este greșit, cel mai probabil). De asemenea, mențiunea ca arhitect al Palatului Elisabeta în monografia lui Mădălin Ghigeanu, la fel ca într-o sursă online dedicată istoriei Palatului, în care apare ca „arhitect diplomat”, cu domiciliul profesional indicat la București, strada Crivineni nr. 11, și ca semnatar al planurilor depuse la Primărie în 1936. Activitate profesională Constantin Ionescu a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București în anul 1919, făcând parte din generația de arhitecți care s-a afirmat în contextul consolidării arhitecturii moderne românești din perioada interbelică. Activitatea profesională a lui Constantin Ionescu este documentată punctual, prin lucrări de anvergură și prin intervenții precise, confirmate de autorizații de construire și dosare administrative. Deși nu este cunoscut un portofoliu foarte extins de proiecte, lucrările sale atestate îl plasează în rândul arhitecților implicați în realizarea unor edificii reprezentative pentru arhitectura Bucureștiului anilor 1930. Cea mai solidă atribuire pentru Constantin Ionescu este legată de Palatul Elisabeta (Șos. Kiseleff 26–28, București), proiect început în 1936, cu autorizație și planuri semnate de Constantin Ionescu, iar finalizarea fiind atribuită arhitectului Corneliu Marcu în 1938. În contextul Bucureștiului, Palatul Elisabeta se leagă, în literatura de specialitate, de filonul „mediteraneean”/mudejar/neo-iberic difuzat în epocă (cu terminologii variabile), analizat pe larg în cercetările lui Mădălin Ghigeanu despre arhitectura interbelică românească. În lipsa unui corpus mai mare de opere certe ale arhitectului, profilul stilistic rămâne, deocamdată, conturat mai degrabă prin această lucrare majoră și mai puțin printr-o serie amplă de proiecte comparabile. Constantin Ionescu este asociat cu orientările arhitecturale ale deceniului al patrulea interbelic, în special cu filonul mediteraneean, așa cum este definit și analizat în literatura de specialitate dedicată arhitecturii românești din perioada respectivă. Arhitectura sa se caracterizează prin volume clare, o compoziție echilibrată și o interpretare modernă a reperelor mediteraneene, adaptate contextului urban bucureștean. Lucrări documentate - Palatul Elisabeta, Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 26–28 și Intrarea Românești, București. Proiect început în anul 1936, pe baza autorizației de construire și a planurilor semnate de Constantin Ionescu. Finalizarea construcției este atribuită arhitectului Corneliu Marcu în anul 1938. Clădirea este încadrată stilistic în curentul mediteraneean și este clasată ca monument istoric. Palatul reprezintă cea mai importantă lucrare cunoscută a arhitectului și una dintre referințele majore ale arhitecturii rezidențiale reprezentative din Bucureștiul interbelic. - Casa Nae Budișteanu, strada Dionisie Lupu nr.84, București. Intervenție documentată în anul 1926, constând în realizarea unui garaj. Clădirea are un istoric complex de modificări, cu intervenții ulterioare realizate de alți arhitecți în anii 1932 și 1935. Referințe - Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu (B365) - sursă foto - Principesa Elisabeta și palatul său din București. O analiză (BookHUB) - Arhitectura Palatului Elisabeta, București (LiterNet - video) - Dispariția unei comori din București. Cum a fost jefuit Palatul din Herăstrău al Principesei Elisabeta (B365) - [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Editura Vremea, București, 2022] (volum tipărit) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (volum tipărit) - [Oana Marinache, ARHITUR, Strada Dionisie Lupu și împrejurimi, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019] (volum tipărit) Dezambiguizare: Constantin Ionescu (arhitecți cu nume identic) Numele Constantin Ionescu apare în documentația de arhitectură din România în mai multe contexte și perioade diferite, fiind necesară o delimitare clară între persoane distincte care au purtat acest nume.Un prim arhitect, bine documentat și identificabil biografic, este Constantin Ionescu (1896–1938). Acesta aparține generației interbelice și este cunoscut ca autor al unor lucrări reprezentative pentru arhitectura rezidențială și oficială a perioadei, între care se disting Palatul Elisabeta din București și garajul Casei Nae Budișteanu. Activitatea sa se desfășoară preponderent în anii 1920–1930, într-un context stilistic și profesional specific arhitecturii românești interbelice. Datele de naștere și deces, precum și atribuirea unor proiecte majore, permit o identificare sigură a acestui arhitect ca personalitate distinctă. Un al doilea arhitect cu numele Constantin Ionescu apare menționat în documentația colectivă aferentă proiectării Cvartalului Panduri (cunoscut și ca Cvartalul Coloneilor), ansamblu de locuințe realizat în București în perioada postbelică. În acest caz, numele Constantin Ionescu figurează ca membru al unui colectiv de proiectare, alături de arhitecți precum Ioan Novitch (șef de proiect), Carol Haker, Dumitru Munteanu, Gheorghe Nichitovici, Valentin Sandulescu și Nicolae Teodorescu, precum și de ingineri implicați în realizarea ansamblului. Contextul cronologic, caracterul colectiv al proiectării și tipologia ansamblului indică o apartenență la generația de arhitecți activi după 1945, în cadrul instituțional al proiectării de stat. În absența unor date biografice certe care să lege explicit aceste două apariții ale numelui Constantin Ionescu, ele trebuie considerate ca aparținând unor persoane diferite. Diferențierea se face în primul rând pe criterii cronologice (interbelic versus postbelic), pe tipul de lucrări (proiecte individuale de reprezentare versus ansambluri de locuințe proiectate colectiv) și pe contextul profesional (practică individuală versus activitate în institute și colective de proiectare).Până la identificarea unor surse documentare suplimentare (dicționare de specialitate, dosare de cadre, arhive universitare sau de institute de proiectare), atribuirea lucrărilor trebuie făcută cu prudență, iar cele două entități profesionale trebuie tratate separat în fișele de arhitect. ## Proiecte - [Palatul Elisabeta](https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-elisabeta) - [Casa Nae Budișteanu](https://www.propertyindex.ro/residential/dionisie-lupu-84) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/constantin-ionescu