# Constantin Fink Categorie: Arhitectură An naștere: 1866 ## Descriere Lucrările atribuite lui Constantin Fink sunt descrise în principal în registrul eclectismului urban, cu preferință pentru compoziții academice și detalii decorative inspirate din repertoriul clasic, baroc și rococo, specifice finalului de secol XIX. În cazul clădirilor de locuit proiectate în pereche (tip „case gemene”), se remarcă o tratare simetrică, cu fațade articulate și accent pe decorul de inspirație istoricistă. ## Articol Arhitectul Constantin Fink Constantin Fink (n. 13 aprilie 1866, Câmpina – d. necunoscut, după 1942) este un arhitect activ în București la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX, asociat în special cu arhitectura urbană eclectică (locuințe, imobile cu funcțiuni educaționale/ administrative, intervenții și proiecte punctuale). Numele lui este legat de câteva lucrări bucureștene bine documentate, precum și de proiecte din anii 1890 păstrate în fonduri de autorizații și planuri. S-a născut la 13 aprilie 1866 în Câmpina și a fost botezat romano-catolic la 2 iunie 1866. Tatăl său a fost Oswald Fink, originar din Stodein (Moravia), director al Telegrafului din Câmpina, iar mama Florentina Bronowictzki, originară din Lamberg (Galiția). Pentru anul 1940 este menționată existența unui certificat de naștere și botez emis de Biserica Parohială Romano-Catolică din Ploiești. Anul și locul decesului nu apar în sursele consultate; există însă o mențiune explicită privind intenția de demisie din organizația profesională în 1942, ceea ce indică faptul că era în viață la acea dată. Activitate profesională A început studiile în 1889 și a absolvit în 1892 Școala Superioară Tehnică Regală din München (instituție de profil tehnic/ingineresc, cu formare aplicată în construcții și arhitectură). Diploma i-a fost echivalată la București în 1933, în contextul formalizării statutului profesional în România. În București, este menționat cu sediul profesional pe str. General Lahovary nr. 77. Este acceptat în Corpul Arhitecților în 1933, după echivalarea diplomei, iar în 1942 apare ca intenționând să își dea demisia. Activitatea lui documentată acoperă două intervale distincte: anii 1890, când apare ca autor al unor planuri depuse pentru autorizații de construire (locuințe particulare, proiecte pe proprietăți mari, inclusiv cu retrageri semnificative față de stradă), și perioada interbelică, când numele lui apare asociat cu clădiri existente și cu intervenții (extinderi/supraetajări) asupra unor locuințe bucureștene. Profil arhitectural și caracteristici stilistice Lucrările atribuite lui Constantin Fink sunt descrise în principal în registrul eclectismului urban, cu preferință pentru compoziții academice și detalii decorative inspirate din repertoriul clasic, baroc și rococo, specifice finalului de secol XIX. În cazul clădirilor de locuit proiectate în pereche (tip „case gemene”), se remarcă o tratare simetrică, cu fațade articulate și accent pe decorul de inspirație istoricistă. În intervențiile din perioada interbelică (extinderi și supraetajări), apar adaptări funcționale și volumetrice la cerințe noi, fără ca stilul inițial al casei să fie neapărat determinat de el (cazul Dionisie Lupu 88, unde casa inițială aparține unui alt arhitect). Lucrări cunoscute - Epitropia Bisericii Sf. Treime Știrbey (fostul liceu Sfântul Gheorghe), Calea Victoriei nr. 216, București, proiectat în 1913–1914 (în unele repertorii apare și datarea 1914/1915); clădire cu expresie eclectică, asociată ulterior funcțiunii de liceu. - Casele inginer Gheorghe Popovici, Bd. Lascăr Catargiu nr. 32–34, București, 1898; două case gemene, asociate eclectismului academic de sfârșit de secol XIX, cu influențe baroce și rococo și repertoriu decorativ clasic. - Anexe pentru proprietatea ing. Virgil Pleșoianu, București: proiect autorizat la 19 septembrie 1896 pentru str. Raionului nr. 48 (planuri realizate de arh. Constantin Fink); este descrisă o proprietate de mari dimensiuni, cu construcții retrase la 80 m și 120 m față de stradă, indicând un parcelar amplu și o dezvoltare etapizată a ansamblului. - Casele Louis Blanc (ulterior asociate proprietății Blanc–Cohen / I.E. Cohen), Șoseaua Bonaparte, București, 1896; proiect consemnat în fonduri tehnice, cu autor arh. Constantin Fink. - Casa Zisu Țanțu / Olga Constantinescu, str. Dionisie Lupu nr. 88, București: extindere și supraetajare (1932) realizată de Constantin Fink, asupra unei case mai vechi (casa inițială fiind atribuită altui arhitect). Referințe - Constantin Fink (Arhiva de arhitectură) - Proprietatea Pleșoianu (Arhiva de arhitectură) - Proprietatea Blanc-Coehn (Arhiva de arhitectură) - Constantin Fink (Arhiva de arhitectură – blog) - Epitropia Bisericii Sf. Treime Stirbey din Craiova (Asociația și Editura Istoria Artei – blog) - [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] (lucrare tipărită) ## Proiecte - [Casele Inginer Gheorghe Popovici](https://www.propertyindex.ro/residential/lascar-catargiu-34) - [Epitropia Bisericii Sf. Treime Știrbey (Fostul liceu Sfântul Gheorghe)](https://www.propertyindex.ro/residential/fostul-liceu-sfantul-gheorghe-calea-victoriei-216) - [Casa Zisu Țanțu / Olga Constantinescu](https://www.propertyindex.ro/residential/dionisie-lupu-88) - [Icoanei 77](https://www.propertyindex.ro/residential/icoanei-77) Sursă: https://www.propertyindex.ro/specialisti/constantin-fink