Arhitectul Alexandru Iliescu
Alexandru Iliescu s-a născut la 22 aprilie 1900, în București. În lucrarea lui Mădălin Ghigeanu este menționat ca fiu al lui Grigore Iliescu (funcționar PTT) și al Ecaterinei Iliescu institutoare). A absolvit Școala / Academia de Arhitectură din București în 1925. Membru în Corpul Arhitecților din 1933. Arhiva de arhitectură indică sediul profesional Șoseaua Jianu nr. 1. Între 1927–1947 este activ ca liber profesionist (proiecte, devize, conducere de lucrări). Între 1930–1946 lucrează în cadrul Primăriei Municipiului București, avizând și conducând proiecte, păstrând în paralel statutul de liber profesionist. După 1948 este angajat la compania mixtă româno-sovietică „Sovrombanc”.
Lucrările certe, explicit asociate cu numele său în materialul atașat, sunt prezentate ca reprezentative pentru curentul mediteraneean interbelic, cu o componentă neo-mudejar rară în România. În mod special, imobilul de raport al lui Ion Hagianoff (str. Sf. Ionică 7, azi George Vraca 7) este descris drept una dintre cele mai frumoase lucrări mediteraneene / neo-mudejar din România. În presa de patrimoniu și în articolele de popularizare, această zonă stilistică este descrisă prin filiere „mauro-florentine”, influențe spaniole / nord-africane (în special Sevilla / Barcelona ca analogii vizuale), cu accent pe decorația geometrică și efectul urban „exotic” în țesutul bucureștean interbelic.
Lucrări și proiecte cunoscute
Referințe