Arhitectul Adolphe Guță Davidescu
Arhitectul apare în surse cu mai multe grafii: Adolphe Guță Davidescu, A. G. Davidescu, A. G. Davidovici / Davidovitz / Davidowitz. În sursele studiate se precizează explicit că el figurează în arhivele franceze sub numele Davidovici, iar această diferență de nume este una dintre cauzele pentru care a fost „invizibil” multă vreme în repertoriile românești; tot acolo se subliniază explicit că nu are legătură cu familia arhitecților Alexandru și Ion Davidescu, ci cu familia Davidovitz. Fișierul atașat consemnează apariția sa în Anuarul Bucureștiului (1906), în lista arhitecților, cu domiciliul pe Calea Victoriei nr. 14; apoi Calea Victoriei 63 (1910) și, ulterior, Bd. Elisabeta nr. 30 (1922).
A. G. Davidescu s-a născut la București în 1870–1930 și a murit în iunie 1930 (mențiune de presă: Dimineața, 8 iunie 1930). O sursă externă foarte solidă (Agorha/INHA, baza de date a dicționarului elevilor arhitecți de la École des Beaux-Arts) indică: născut la București la 1 septembrie 1870, cu numele Adolphe Davidowitz (A. G. Davidovici), și arată parcursul său școlar complet la Paris, inclusiv diploma din 14 decembrie 1900. Aceasta explică și absența dosarului său în arhiva Corpului Arhitecților, înființat după moartea lui, în 1932.
În surse apar indicii clare despre apartenența la familia Davidovitz/Dawidowitz și despre o legătură de familie cu „inginerul Davidovici”, directorul Școlii Ciocanul, relație care explică lucrările sale legate de această școală. Este menționat și fratele său mai mare, Daniel, asociat cu preluarea activelor firmei H. Davidovitz și cu o corespondență către École des Beaux-Arts pe antetul fabricii de uniforme „Freres H. Dawidowitz”.
Agorha/INHA documentează în detaliu formarea la École des Beaux-Arts: înscriere, ateliere (inclusiv Julien Guadet și Edmond Paulin), trecerea în clase, premii/valori și diploma obținută în 1900 (subiectul diplomei fiind o „bibliotecă publică”). Sursele jurnalistice confirmă și ele absolvirea la Paris în 1900 și mai notează că, în pofida unor proiecte și colaborări deja vizibile în București, el ar fi locuit la Paris până în 1905, conform unei note din arhivele École des Beaux-Arts. Agorha/INHA mai precizează explicit: încă la Paris în 1905, iar „arhitect la București din 1906”.
Activitate publică, cercuri culturale și episoade biografice documentate
Presa vremii schițează un portret social foarte neobișnuit pentru un arhitect: participarea la baluri costumate, inclusiv la Școala Ciocanul, unde apare și o descriere amplă a unui moment în care Davidescu era costumat „în țigan ursar”, într-o scenografie de „șatră de țigani”, eveniment relatat în presă (Adevărul, februarie 1903). Mai apare ca prieten cu Alexandru Bogdan-Pitești și N. Petrescu-Găină, iar prietenia aceasta îi aduce o lună de închisoare prin implicarea într-o tentativă de șantaj a bancherului Mauriciu Blank (1913). Tot acolo se menționează că portretele sale (caricaturi) provin de la Petrescu-Găină și că există o mențiune verificată că era „arhitect diplomat, laureat de la școala din Paris” (Curierul judiciar, 11 ianuarie 1915).
Lucrări (listă cât mai completă din fișierul atașat)
Din materialele studiate se conturează un profil de arhitect cu activitate variată, de la clădiri pentru educație (școli) la imobile urbane de raport și clădiri cu funcțiuni comerciale/hoteliere, culminând cu proiecte mari de tip „palat” pentru o societate de asigurări.
Clădiri publice și educaționale
Imobile urbane, case, clădiri comerciale / instituționale
Referințe
