Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane ca rețea
Arhitectură:

Adolphe Guță Davidescu (ϯ)
(n. 1870 - d. 1930)


Specializare: proiectare |
Stil dominant: art deco

Blocul Frieda Schwartz
6-12 niveluri, 1925, art deco
Blocul Inginer L. Lucian (Casa Rappaport) (supraetajare dependință, 1921)
2-5 niveluri, 13 apartamente, 1931, art deco, risc seismic III
Casa Naftuliu (Tuliu) Galia (casa din 1922)
case/vile, 2-5 niveluri, 1929, art deco
Imobilul Em. Protopopescu-Pake / Hotelul Carpați
hoteluri și cămine, 2-5 niveluri, 1915, art nouveau
Palatul Societatea Franco-Română de Asigurări
2-5 niveluri, 1928, eclectic, monument clasa B, risc seismic U2
Arhitect Adolphe Guta Davidescu (Davidovici)

Arhitectul Adolphe Guță Davidescu

Arhitectul apare în surse cu mai multe grafii: Adolphe Guță Davidescu, A. G. Davidescu, A. G. Davidovici / Davidovitz / Davidowitz. În sursele studiate se precizează explicit că el figurează în arhivele franceze sub numele Davidovici, iar această diferență de nume este una dintre cauzele pentru care a fost „invizibil” multă vreme în repertoriile românești; tot acolo se subliniază explicit că nu are legătură cu familia arhitecților Alexandru și Ion Davidescu, ci cu familia Davidovitz. Fișierul atașat consemnează apariția sa în Anuarul Bucureștiului (1906), în lista arhitecților, cu domiciliul pe Calea Victoriei nr. 14; apoi Calea Victoriei 63 (1910) și, ulterior, Bd. Elisabeta nr. 30 (1922).

A. G. Davidescu s-a născut la București în 1870–1930 și a murit în iunie 1930 (mențiune de presă: Dimineața, 8 iunie 1930). O sursă externă foarte solidă (Agorha/INHA, baza de date a dicționarului elevilor arhitecți de la École des Beaux-Arts) indică: născut la București la 1 septembrie 1870, cu numele Adolphe Davidowitz (A. G. Davidovici), și arată parcursul său școlar complet la Paris, inclusiv diploma din 14 decembrie 1900. Aceasta explică și absența dosarului său în arhiva Corpului Arhitecților, înființat după moartea lui, în 1932.

În surse apar indicii clare despre apartenența la familia Davidovitz/Dawidowitz și despre o legătură de familie cu „inginerul Davidovici”, directorul Școlii Ciocanul, relație care explică lucrările sale legate de această școală. Este menționat și fratele său mai mare, Daniel, asociat cu preluarea activelor firmei H. Davidovitz și cu o corespondență către École des Beaux-Arts pe antetul fabricii de uniforme „Freres H. Dawidowitz”.

Agorha/INHA documentează în detaliu formarea la École des Beaux-Arts: înscriere, ateliere (inclusiv Julien Guadet și Edmond Paulin), trecerea în clase, premii/valori și diploma obținută în 1900 (subiectul diplomei fiind o „bibliotecă publică”). Sursele jurnalistice confirmă și ele absolvirea la Paris în 1900 și mai notează că, în pofida unor proiecte și colaborări deja vizibile în București, el ar fi locuit la Paris până în 1905, conform unei note din arhivele École des Beaux-Arts. Agorha/INHA mai precizează explicit: încă la Paris în 1905, iar „arhitect la București din 1906”.

Activitate publică, cercuri culturale și episoade biografice documentate

Presa vremii schițează un portret social foarte neobișnuit pentru un arhitect: participarea la baluri costumate, inclusiv la Școala Ciocanul, unde apare și o descriere amplă a unui moment în care Davidescu era costumat „în țigan ursar”, într-o scenografie de „șatră de țigani”, eveniment relatat în presă (Adevărul, februarie 1903). Mai apare ca prieten cu Alexandru Bogdan-Pitești și N. Petrescu-Găină, iar prietenia aceasta îi aduce o lună de închisoare prin implicarea într-o tentativă de șantaj a bancherului Mauriciu Blank (1913). Tot acolo se menționează că portretele sale (caricaturi) provin de la Petrescu-Găină și că există o mențiune verificată că era „arhitect diplomat, laureat de la școala din Paris” (Curierul judiciar, 11 ianuarie 1915).

Lucrări (listă cât mai completă din fișierul atașat)

Din materialele studiate se conturează un profil de arhitect cu activitate variată, de la clădiri pentru educație (școli) la imobile urbane de raport și clădiri cu funcțiuni comerciale/hoteliere, culminând cu proiecte mari de tip „palat” pentru o societate de asigurări.

Clădiri publice și educaționale

  • Școala de fete a baronesei Clarisa de Hirsch, lângă (și împreună cu) Școala Ciocanul, Calea Dudești 127, București (mențiune „ante 1902” într-un text pe Facebook al grupului Muzeul Școlii de Arhitectură) ; proiect subvenționat de Alliance Israélite Universelle; clădiri menționate ca existente, dar în ruină.
  • Școala de băieți israelito-română Reschith-Daath, str. Antim nr. 3, București, 1903. (dispărută)
  • Școala Israelito-Română din Dorohoi, 1910, subvenționată de Alliance Israélite Universelle; sunt menționate ca proiecte cu aspect similar școlile israelito-române din Fălticeni și Focșani (fără date complete în surse).
  • Este menționat ca semnatar al unor cercetări privind restaurarea Palatelor Bibescu, alături de Nicolae Ghika-Budești și V. Brătulescu.

Imobile urbane, case, clădiri comerciale / instituționale

  • Imobilul Em. Protopopescu-Pake (azi Hotel Carpați), str. Matei Millo 16 (fost nr. 1 în surse), 1915, P+4, împreună cu arh. Anton Curagea.
  • Palatul societății de asigurare „Franco-Română”, Calea Griviței 23, 1930, cu arh. Alexandru Tomescu și antrepriza ing. S. Barasch.
  • Imobil de raport Frieda Schwartz pe Intrarea Victor Eftimiu nr. 3 (menționat cu constructorul G. Lorentz).
  • Blocul Ing. L. Lucian / Casa Rappaport, Bd. Lascăr Catargiu nr. 16: apare o intervenție/„supraetajare dependință” (1921) asociată lui Adolphe Guță Davidescu, în timp ce clădirea principală este asociată cu Jean Gustav Grefu.
  • Proprietatea I. Protopopescu-Pake de pe Bd. Brătianu, 1922.
  • Casa avocatului Ștefan Marcovici, str. Dr. Staicovici nr. 5, 1926.
  • Casa Naftuliu (Tuliu) Galia, Str. Cristofor Columb nr. 4, București: fișa indică o casă din 1922 legată de Adolphe Guță Davidescu și o clădire actuală (1929) asociată cu Naftuliu Tuliu Galia.

Referințe

 



Cât de utilă este această informație? Vă rugăm să votați apăsând pe o steluță...
Property Index