# Vila Colonel Tănăsescu

Adresă: Str. Dumbrava Rosie nr. 11, Sector 2, Cartierul Dacia - Eminescu, București
An construcție: 1912
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 1-2 niveluri
Stil arhitectural: Eclectic
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Înfățișarea vilei Colonel Tănăsescu, unele detalii cum ar fi gardul, mascheroanele, lucarnele ne duc cu gândul la stilul arhitectului Ion D. Berindei, supoziție însă ce nu a putut fi verificată din lipsa documentelor. Totuși comparând fațadele acesteia cu cele ale casei vecine, de care se știe că este opera arhitectului Ion D. Berindei, la cea din urmă găsim o subtilitate mai mare în proporții și rezolvarea detaliilor.

## Articol
Parcela pe care este așezată Vila Colonel Tănăsescu este mai defavorizată prin amplasament față de alte loturi, datorită faptului că nu mărginește parcul. Comparativ cu atenansele altor vile, clădirea anexă amplasată pe limita posterioară a parcelei este de mai mare anvergură, fiind compusă din parter și un etaj construit ulterior. Casa, un volum prismatic bine proporționat, cu un acoperiș cu lucarne, este concepută într-un stil eclectic, cu elemente din repertoriul academismului francez.

Structura de rezistență este constituită din zidărie de cărămidă, planșee de lemn, șarpantă din lemn cu învelitoare din tablă de zinc. Vila cea mai mică în suprafață, din cele 24 de case din lotizare, se compune dintr-un demisol parțial, parter înalt și o mansardă.

Fațadele sunt împărțite în două registre orizontale marcate și de folosirea unor materiale diferite: registrul inferior - soclul clădirii, corespunde demisolului, este placat cu piatră artificială și se termină în partea superioară cu un brâu proeminent; registrul superior corespunde parterului înalt, are o tencuială din praf de piatră și se încheie cu o friză profilată și o cornișă greoaie cu console decorate. Ferestrele înalte au tâmplăria originală din lemn, cu ochiuri mici din sticlă. Sunt amplasate în nișe săpate în grosimea zidului, cu terminație în arc în plin cintru deasupra căruia se află câte un mascheron cu figură expresivă.

Intrarea principală în vilă se realizează prin traveea centrală a fațadei laterale, ușor decroșată. Deasupra intrării există o frumoasă marchiză în formă de scoică realizată dintr-o structură metalică cu sticlă, susținută de două console decorative din fier forjat, prevăzute cu câte un felinar. În partea superioară, această travee se termină cu un fronton curb și un grup statuar format din doi putti, încadrați de două urne amplasate în laterale.

Fațada dinspre Strada Dumbrava Roșie este formată din 3 travei: o travee centrală decroșată, cu muchii rotunjite având două ferestre, încadrată de cea cu o singură fereastră și de cea cu terasă și scară exterioară. Fiecărui gol din fațade îi corespunde pe verticală câte o lucarnă profilată cu fereastră ovală.

Acoperișul prezintă un atic cu decorații florale ce înconjoară clădirea și are o învelitoare din tablă de zinc. Partea superioară a pantei repezi a acoperișului se termină cu un profil decorat, de asemenea, din tablă de zinc. Poarta de intrare în curte, realizată dintr-un grilaj din fier, cu multe arabescuri frumos desenate, este identică cu cea a casei vecine de la nr. 9, parcela nr. 11.

Înfățișarea vilei, unele detalii cum ar fi gardul, mascheroanele, lucarnele ne duc cu gândul la stilul arhitectului Ion D. Berindei, supoziție însă ce nu a putut fi verificată din lipsa documentelor. Totuși comparând fațadele acesteia cu cele ale casei vecine, de care se știe că este opera arhitectului Ion D. Berindei, la cea din urmă găsim o subtilitate mai mare în proporții și rezolvarea detaliilor.

În interior, dintr-un vestibul placat cu o pardoseală de marmură se accede într-un hol de-a lungul căruia, dispuse simetric funcționau probabil: către stradă, biroul cu bibliotecă și salonul, iar către curte două dormitoare. În axul acestui hol era dispusă sufrageria cu deschidere către terasă. În laterala stângă a holului, printr-un coridor se ajungea în zona de servicii a casei formată din: oficiu, baie, scară de serviciu ce ducea la demisol și la pod și alte dependințe.

Demisolul probabil că grupa bucătăria, pivnița și diferite cămări. Podul era numai parțial mansardat și cuprindea zona de spălătorie și camerele servitorilor. Fapt surprinzător, cu toate transformările ulterioare, decorația interioară a camerelor s-a păstrat aproape în totalitate în forma originală. Holul de formă dreptunghiulară, foarte lung, este tratat ca un spațiu de primire: pereții sunt împărțiți în panouri decorative acoperite cu tapet de mătase cu imprimeuri florale și delimitate de profile aurite. În partea superioară se găsește o friză decorativă din stuc cu motive vegetale, de asemenea, aurite. Ușa către sufragerie este încadrată de două oglinzi cu margini bizotate încastrate în ancadramente din stuc aurit.

Ușile duble către cele cinci camere principale sunt de culoare albă, au tăblii ornamentate cu motive florale. În partea superioară a fiecărei uși se găsește câte un cartuș decorat cu ghirlande aurite și câte un medalion oval cu un grup de putti dansând. Plafonul prezintă decorații vegetale în colțuri și profile cu ove de-a lungul pereților. Profilele foarte plate, aurite, fondul plafonului și al ușilor de culoare albă, pereții de culoare crem, tapetul oliv cu auriu, basoreliefurile cu putti, alcătuiesc o compoziție de elemente elegante și discrete ce duc cu gândul la un interior în stil Ludovic XV.

In anii ’50, Vila Colonel Tănăsescu este naționalizată, iar la 4 iunie 1960 este preluat în administrare de către ICRAL - sector 2. In consecință, în următorii ani s-au realizat schimbări majore în arhitectura interioară a casei: au fost micșorate unele camere - saloane și dormitoare - pentru a se putea crea mai multe bucătării și băi. Concepută inițial ca o vilă pentru o singură familie, clădirea era astfel transformată într-o locuință cu mai multe apartamente. (Daniela Moraru, Cristina Woinaroski - Lotizarea și parcul Ioanid, editura Simetria, 2010)

Referințe:

- Oana Marinache - ARHITUR, Parcelări publice și private I, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019
- Cristina Woinaroski - Lotizarea și parcul Ioanid, Editura Simetria, 2006
- BERINDEY (BERINDEI), Ion (Ioan) D (aici este menționat ca arhitect al acestei clădiri)
- Ion D. Berindey (1871-1928)
- Familia Berindei. Portretul unor aristocrați ai spiritului. Convorbiri cu academicianul Dan Berindei
- Ion D. Berindey ne dezvăluie bogăția din Bucureștiul aristocrat
- Traseul Cultural Berindey – micul PARIS cu adevarat

Iulie 2019:

## Specialiști
**Arhitectură:** Ion D. Berindey (atribuire)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/vila-colonel-tanasescu-dumbrava-rosie-11