# Vila Aurel Mincu

Adresă: Bd. Dacia nr. 60, Sector 2, Cartierul Dacia - Eminescu, București
An construcție: 1916
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Neoromânesc
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Casa Aurel Mincu din București, construită în 1916 pe Bulevardul Dacia 60 după planurile arhitecților Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, este o vilă somptuoasă în stil neoromânesc, reprezentativă pentru elita juridică și financiară a perioadei interbelice.

## Articol
Casa Aurel Mincu de pe Bulevardul Dacia nr. 60 reprezintă una dintre reședințele elegante ale Bucureștiului de început de secol XX, legată de personalitatea avocatului, bancherului și omului public Aurel Mincu. Terenul pe care a fost ridicată construcția a fost achiziționat în 1914 de magistratul Constantin T. Tatovici și revândut în anul următor Didinei Vasilica A. Mincu, soția lui Aurel Mincu. Provenit dintr-o familie aromână cu rădăcini în Epir și Șcheii Brașovului, Aurel Mincu a urmat studii juridice la București și la Paris, obținând doctoratul în drept și având o carieră remarcabilă în administrație, mediul bancar și presa vremii.

După dobândirea terenului, în 1915, Aurel Mincu începe demersurile pentru construirea unei reședințe, fiind nevoit să negocieze cu autoritățile locale pentru respectarea alinierii bulevardului și pentru achiziția unei fâșii suplimentare de teren. Proiectul casei este elaborat de arhitecții Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, iar autorizația de construire este solicitată în aprilie 1916. Construcția era concepută ca o vilă amplă, cu subsol, parter, etaj și pod, completată de un garaj în curte, cu un cost estimat la 150.000 lei. O parte din documentația inițială s-a pierdut ulterior, în contextul Primului Război Mondial și al reorganizării arhivelor administrative.

În perioada interbelică, casa devine un important spațiu de reprezentare socială, găzduind evenimente mondene, precum cununia pianistei Adriana Arbore în 1923. În 1926, o evaluare realizată de arhitectul Eracle Lăzărescu evidențiază caracterul somptuos al proprietății, care cuprindea mai multe corpuri de clădire și interioare bogat decorate: scări din stejar, terase, seră vitrată, lambriuri, mobilier de calitate, plafoane ornamentate și dotări moderne pentru epocă. Valoarea estimată ajungea la 9,5 milioane lei, reflectând statutul ridicat al proprietarului.

Ansamblul a evoluat în timp, ajungând la o suprafață construită semnificativă și incluzând, pe lângă casa principală cu numeroase camere și băi, și clădiri anexe precum garajul cu locuință pentru personal și o terasă-seră cu colonadă. În paralel, familia Mincu a fost implicată și în alte inițiative imobiliare, precum parcelări în zona Dorobanți, menite să asigure venituri și dotări pentru membrii familiei.

Viața familiei a fost marcată și de evenimente personale, precum moartea prematură a unuia dintre fii în 1919, dar și de alianțe matrimoniale și administrarea unui patrimoniu considerabil, împărțit ulterior între moștenitori. După moartea lui Aurel Mincu, averea a fost împărțită între copii, iar văduva a continuat să administreze o parte din bunuri, inclusiv alte proprietăți din București și din stațiuni balneare.

Destinul casei urmează traseul multor reședințe burgheze bucureștene, fiind afectată de naționalizarea din 1950, care a marcat sfârșitul proprietății private asupra imobilului. În pofida acestor transformări, clădirea a păstrat până astăzi o parte importantă din caracterul său inițial, rămânând un exemplu reprezentativ al arhitecturii rezidențiale de lux din perioada antebelică. (extrase din texte de Oana Marinescu)

*

Aurel D. Mincu (1875–1943) a fost una dintre figurile reprezentative ale elitei bucureștene de început de secol XX, reunind în biografia sa cariere juridice, financiare și politice, precum și o poziție socială solidă, reflectată inclusiv în patrimoniul imobiliar pe care l-a construit. Născut la București, într-o familie de origine aromână cu rădăcini în Epir și Șcheii Brașovului, Aurel Mincu aparținea unei generații de intelectuali formați în spirit european. A urmat Liceul „Sf. Sava”, apoi Facultatea de Drept din București, unde a obținut licența în 1899, devenind ulterior secretar al facultății și fondator al bibliotecii acesteia. Parcursul său academic a fost completat prin studii la Paris, unde și-a susținut doctoratul în drept, dar și prin obținerea diplomei de inginer hotarnic, ceea ce îi conferă un profil profesional complex, tipic elitelor tehnocrate ale epocii.

Cariera sa s-a desfășurat la intersecția dintre drept, finanțe și administrație publică. A fost avocat, dar și director al unei importante instituții bancare după Primul Război Mondial, implicându-se în gestionarea și valorificarea capitalurilor într-o perioadă de reconstrucție economică. În paralel, a avut o activitate politică activă, fiind un fruntaș al Partidului Național Liberal și ocupând funcția de primar al Sectorului IV Verde din București, într-o perioadă în care administrația locală avea un rol esențial în modernizarea orașului.

Statutul său social și economic este ilustrat de reședința de pe Bulevardul Dacia, una dintre cele mai prestigioase zone rezidențiale ale Capitalei, parte a parcelării Ioanid – un proiect urbanistic exclusivist destinat elitei. Vila sa, construită în anii 1916–1918 după planurile arhitecților Eracle Lăzărescu și Arghir Culina, era o locuință amplă și luxoasă, cu numeroase camere și interioare rafinate, reflectând nivelul de prosperitate și gustul pentru arhitectura modernă a epocii. Dincolo de activitatea profesională, Aurel Mincu a fost implicat și în dezvoltări imobiliare și investiții, familia sa administrând mai multe proprietăți în București și în alte zone, inclusiv în Dorobanți sau în stațiuni precum Predeal și Techirghiol. Această diversificare a averii era caracteristică burgheziei urbane din perioada interbelică, care combina profesiile liberale cu investițiile în imobiliare și industrie.

Viața personală a fost marcată atât de consolidarea unei familii numeroase, cât și de episoade dramatice, precum pierderea unui fiu în Primul Război Mondial. După moartea sa, averea a fost împărțită între moștenitori, iar o parte importantă a patrimoniului a fost ulterior afectată de naționalizarea din 1950, destin comun pentru multe familii ale marii burghezii românești. În ansamblu, Aurel Mincu se înscrie în tipologia elitei urbane moderne din Bucureștiul începutului de secol XX: un profesionist cu educație occidentală, implicat în viața publică și economică, care își exprimă statutul prin investiții și arhitectură de reprezentare, contribuind indirect la modelarea orașului modern.

Referințe:

- [Oana Marinache, ARHITUR, Parcelări publice și private I, Asociația și Editura Istoria Artei, 2019] (volum tipărit)
- [Oana Marinache, Arghir Culina, arhitectură la răscrucea vremurilor, Vol. I 1908-1916, Editura Istoria Artei, București 2024] (volum tipărit)

- Proprietățile familiei Aurel D. Mincu (Adevărul)
- Vila Mincu de pe strada care miroase a bani: bulevardul Dacia. Destinul... (HotNews)
- Vila Mincu de pe bulevardul Dacia din București... (B365)
- Vila Aurel Mincu (Forbes România)
- Vila Aurel Mincu în stil neoromânesc cu influențe bizantine... (Economica.net)
- Vila Aurel Mincu de pe bulevardul Dacia din Capitală... (România Liberă)
- Două vile istorice din București proiectate de Arghir Culina... (News.ro)
- Grădinița Le Carousel, bd. Dacia 60 (Urban Explorers)

Mai 2024:

## Specialiști
**Arhitectură:** Eracle Lăzărescu; Arghir Culina

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/vila-aurel-mincu-1