# V62-6 Adresă: Str. Aurel Vlaicu nr. 62-66, Sector 2, Cartierul Dacia - Eminescu, București An construcție: 2010 Tip ansamblu: Blocuri Tip clădire: 6-12 niveluri Stil arhitectural: Postmodernist Etichete: george butunoiu, imobiliar, la maison residence, property index, real estate, rezidential, schitu darvari ## Descriere Cu excepția parterului, mai exact a pasajului suspendat pe piloni către intrare și către garajul subteran, Aurel Vlaicu 62-66, pe numele său eliptic-minimalist V62-6, e o clădire originală și destul de elegantă. Pprivită de la distanță, dacă ignori încadrarea în peisaj, e bine făcută. Oficial, a fost terminată cu noua sa destinație rezidențială... ## Articol Italienii de la Aurel Vlaicu 62-66, pe numele său eliptic-minimalist V62-6, nu sunt One… Aurel Vlaicu e o stradă lungă a Bucureștiului, care începe din Icoanei, taie Dumbrava Roșie, trece de Dacia, traversează Eminescu și se oprește în Ștefan cel Mare. Sigur, ca orice alt lucru din București, e foarte frumoasă pe unde străbate orașul vechi și urâtă când ajunge în cel nou. O stradă șerpuitoare, îngustă, cu copaci bătrâni, plină de poezie și de istorie, cu case mici, fără etaj, așezate care cum, nu impunătoare și perfect aliniate ca în Parcelarea Filipescu, de pildă. Așa era Bucureștiul pe la Schitul Darvari și Biserica Icoanei, și încă mai este, dar nu pentru mult. Pe la Dumbrava Roșie încep blocurile, dar tot frumoasă este. Cel nou de pe colț face notă discordantă, însă privirea alunecă repede de pe el pe La Maison Residence. După Dacia alte blocuri noi, ca să ajungem la acesta despre care vorbim acum, Aurel Vlaicu 62-66, pe numele său eliptic-minimalist V62-6, pe mâna dreaptă. La cât de firavă e bătrâna stradă, numai de blocuri înalte nu avea ea nevoie. Dar nu mai poate face nimeni nimic acum, și farmecul străzii se va sufoca și se va stinge, încet-încet. ### Cu excepția parterului, mai exact a pasajului suspendat pe piloni către intrare și către garajul subteran, Aurel Vlaicu 62-66, pe numele său eliptic-minimalist V62-6, e o clădire originală și destul de elegantă. Pprivită de la distanță, dacă ignori încadrarea în peisaj, e bine făcută. Oficial, a fost terminată cu noua sa destinație rezidențială și dată oamenilor și cabinetelor stomatologice în septembrie 2020, însă e tot neterminată în momentul în care scriu. Clădirea a fost construită în 2010 ca bloc de birouri, și mai mulți ani a fost sediul principal al firmelor lui Adrian Sârbu. Apoi, nu e clar din ce motive, proprietarii au decis schimbarea destinației, și au facut o transformare radicală, pentru că nu e lucru ușor să prefaci o clădire gândită inițial pentru birouri în locuințe. Într-adevăr, multe apartamente din acest bloc arată destul de neobișnuit în noul lor rol rezidențial, ca să nu spun mai mult de atât... Intrarea arată lamentabil: o simplă intrare de garaj de mall, o gheretă a portarului pusă – provizoriu, sper – pe niște scânduri, moloz în jur, curtea din spate în totală dezordine și doar o parcare betonată, fără nici cea mai vagă încercare de amenajare rezidențială, alta decât parcare și depozit de materiale în drumul lor spre tomberon. Holurile și spațiile comune arată mai rezonabil, însă și acolo s-au concentrat pe rolul lor strict funcțional, esteticul părându-li-se ceva frivol italienilor, pesemne. Mașinile parcate pe trotuar, desigur, chiar în fața ușii, deși loc destul au unde ar fi civilizat să fie, după cum am scris. ### Picioarele asistentei Din fericire pentru ei, clinica de stomatologie de la parter, pe partea stângă, îți atrage privirea mai mult decât restul. Are pereții de sticlă, de sus până jos, și vezi absolut tot ce se întâmplă acolo, de la cum și-au amenajat cabinetele până la felul în care sunt torturați cu freza bieții pacienți. Nu am mai văzut așa ceva până acum, dar interesant este, cu siguranță, și de pus ca studiu de caz în manualele de marketing. Poți sta pe trotuar să vezi dacă îi pune doar o plombă omului, sau dacă îi schimbă proteza cu totul, sau poți să te uiți la picioarele asistentei, așteptând să se aplece mai mult asupra clientului plătitor… Italienii de Ro Naturstein vând apartamentele din Aurel Vlaicu 62-66, pe numele său eliptic-minimalist V62-6, cu vreo 4,000€/mp. Dacă ar fi gândit One United Properties acest proiect, ar fi făcut o intrare frumoasă, ar fi dat mașinile jos de pe trotuar, ar fi pus câțiva arbuști ornamentali și flori în față și în curtea din spate, și le-ar fi vândut cu 6,000. Sau cu 7, sau chiar mai mult dacă au un penthouse sus, cu Icoanei View. Dar italienii nu sunt One… (George Butunoiu – martie 2022) Autor: arh. Lilian Captari Coautori: arh. Daniela Mîrza, arh. Iana Captari Referințe: - Cei care au cumpărat Bucureştiul (I) - Despre București, oameni și clădiri (vedeți și articolele II + III din serie) – una dintre cele mai documentate descrieri ale zonei din jurul Bulevardului Dacia și al Parcului Ioanid, făcute de profesorul Dragoș Călin. - Anuala de Arhitectură București » Proiecte » Ediția 2010 » arhitectură Blocul V62-6 (Aurel Vlaicu 62-66), spate în spate cu blocul din Drobeta 19A ## Specialiști **Arhitectură:** Lilian Captari, Urban Office; Iana Captari, Urban Office; Daniela Mîrza, Urban Office **Construcții:** MC General Construct **Investitori:** Grigore Miu, Ro Naturstein **Project management:** Urban Office **Structuri:** Mircea Neacșu, Incona Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/v62-6-aurel-vlaicu-62-66