| Property INDEX: | RM 446 |
| Amplasament: | 89 |
| Estetică exterioară: | 54 |
| Estetică interioară: | 58 |
| Funcționalități: | 48 |
Teheran 17, blocul lipit de vecini
Strada Teheran a fost foarte frumoasă, era o bijuterie urbanistică. Prima care a construit un bloc ce nu ar fi trebuit să fie acolo a fost Monika Puiu, la scurt timp după revoluție. Blocul din Teheran 17 a fost făcut ceva mai târziu, în jurul anilor 2000, după stilul arhitectonic. Și mai ales după înălțimea de vreo trei ori mai mare decât a caselor din stânga și din dreapta, de care e lipit. Și nepermis de lipit este și de clădirile din spate – așa cum se vede în poza de mai jos. E chiar unde se întâlnesc trei parcelări celebre ale peisajului urbanistic și imobiliar bucureștean: Parcelarea Dorobanți 1, Parcelarea Dorobanți 2 și Parcelarea Monnet – blocul aparținând acesteia din urmă.

A fost o casă mică acolo, așa că au făcut un bloc îngust, cu câte un singur apartament pe etaj. Cu excepția înălțimii, se încadrează destul de bine în peisaj, dacă ne uităm la forme, proporții, culori. Mai ales dacă îl comparăm cu marele și bogatul său vecin de peste drum, din Teheran 22, de pildă, acela construit foarte recent. Are o ușoară aromă de Art Deco interbelic, care dă chiar bine.
Spațiile comune nu sunt chiar atât de înguste pe cât te-ai gândi. Am văzut blocuri construite de curând în care acestea sunt la jumătate. Au chiar și windfang – paradoxal, mai rare acum decât pe vremea aceea sau chiar la blocurile construite de comuniști. Dar austeritatea e cuvântul de ordine, totuși. Și bineînțeles că unul dintre locatari nu a rezistat și și-a închis balconul, coborând astfel blocul în topul Property INDEX, și scăzând valoarea apartamentelor vecinilor, a străzii, a frumosului cartier, și pe a orașului, până la urmă….
Nu am văzut anunțuri de vânzare din Teheran 17 în ultimii ani, însă prețurile actuale ar fi pe la 4,000€/mp, sau chiar mai mult, la vânzare, și vreo 17-18€/mp la închiriere. (George Butunoiu – ianuarie 2023)
Blocul din Teheran 17 văzut de sus, prin ochii lui Google

*
PS: Chat GPT despre stilul Art Deco în arhitectură: Stilul arhitectural Art Deco a apărut în perioada interbelică, între anii 1920 și 1930, și s-a răspândit pe plan mondial, fiind prezent în arhitectura, designul interior, modă, artă și designul industrial. Caracteristicile distinctive ale stilului Art Deco includ utilizarea formelor geometrice, linii drepte, simetrie, ornamente decorative și utilizarea materialelor scumpe, precum marmura, granitul, lemnul exotic, sticlărie colorată și metalul lucios.
Deși stilul Art Deco este adesea asociat cu utilizarea linilor geometrice drepte, acesta a folosit și linii curbe în arhitectură. Aceste linii fluide și elegante au fost utilizate în principal pentru a crea un contrast cu liniile drepte, pentru a adăuga un sentiment de mișcare și dinamism în design și pentru a aminti de elemente naturale, cum ar fi curbele unui corp feminin sau ale unui val.
Linile curbe au fost utilizate în special în elementele decorative ale clădirilor Art Deco, cum ar fi vitraliile, ornamentele și sculpturile. De exemplu, celebrele vitralii din clădirea Chrysler din New York includ linii curbe elegante și forme organice. Deși liniile drepte au fost mai frecvent utilizate în arhitectura Art Deco, linii curbe au fost folosite cu succes în design-ul clădirilor, adăugând eleganță și dinamism în stilul Art Deco.
Stilul Art Deco a fost folosit în construirea unor clădiri celebre precum Empire State Building din New York, Palatul Telefoanelor din București sau în decorarea interioară a cinematografelor și sălilor de spectacol din perioada interbelică. De asemenea, elemente arhitecturale precum arcadele și frontoanele au fost decorate cu linii curbe, ceea ce a creat o estetică unică și modernă.
Această mișcare artistică a fost puternic influențată de tehnologiile moderne ale vremii, cum ar fi avioanele, automobilele, mașinile de scris și alte invenții industriale, ceea ce a dus la crearea unui stil artistic ce a integrat simboluri și forme asociate cu tehnologia și progresul.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.