# Blocul Iancu și Fröhlich Adresă: Str. Stefan Luchian nr. 3, Sector 2, Cartierul Mântuleasa, București An construcție: 1935 Tip ansamblu: Blocuri Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Art Deco Risc seismic: I (pericol public) Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Blocul e conceput și construit în 1935 de Marcel Iancu și de coproprietarul terenului, dr. Copel Fröhlich. Realizat în perioada de maturitate a creației lui Iancu, imobilul îmbină multiple direcții moderniste — de la Stilul Internațional și Art Deco la estetica „pachebot” — într-o sinteză personală marcată de formația dublă a arhitectului, de plastician și proiectant. ## Articol Blocul Iancu și Fröhlich - Strada Pictor Ștefan Luchian nr. 3, București; sinteză din Studiu istorico-arhitectural de fundamentare pentru clasarea în lista monumentelor istorice a imobilului din strada Pictor Ștefan Luchian 3 de Mihaela Criticos, 2021 Istoricul parcelei și a construcției Parcela de colț dintre actuala Cale a Moșilor și strada Pictor Ștefan Luchian capătă forma actuală între anii 1911 și 1925, prin divizarea unei proprietăți mai mari și prin retragerea treptată a limitei nord-vestice pentru a se adapta noilor aliniamente urbane. Strada își schimbă numele în jurul anului 1931, când fostul tronson vestic al străzii Mântuleasa este redenumit Pictor Ștefan Luchian. În 1935, arhitectul Marcel Iancu și medicul Copel Fröhlich, proprietarii parcelei, ridică aici un imobil modern, care se înscrie în linia densificării urbane interbelice din zona Căii Moșilor. Clădirea este concepută și construită în 1935 de Marcel Iancu, una dintre figurile centrale ale modernismului românesc, și de coproprietarul terenului, dr. Copel Fröhlich. Realizat în perioada de maturitate a creației lui Iancu, imobilul îmbină multiple direcții moderniste — de la Stilul Internațional și Art Deco la estetica „pachebot” — într-o sinteză personală marcată de formația dublă a arhitectului, de plastician și proiectant. Clădirea devine rapid un reper al stilului interbelic bucureștean, atât prin expresia sa urbană, cât și prin aportul artistic integrat. Volumetrie și compoziție arhitecturală Imobilul ocupă aproape integral lotul, fiind retras doar pe latura sud-estică pentru a crea curtea laterală cerută de clădirea alăturată. Volumul este compact, gândit pentru a fi perceput oblic din intersecție. Colțul rotunjit, tratat în registre orizontale, preia unghiul acut al străzilor și conferă continuitate celor două fațade principale. Spre Calea Moșilor, fațada adoptă o împărțire verticală în trei câmpuri: un rezalit masiv, o filă de balcoane și un bovindou vertical cu ferestre înguste, într-un decroș de tip „pieptene”, element recurent în compoziția lui Iancu. Etajele superioare diferențiază și mai puternic volumetria: etajul 5 este retras spre strada Pictor Luchian și formează o pergolă și un balcon continuu, în timp ce spre Calea Moșilor volumul se curbează în sens invers, realizând un joc al curbelor „îmbrățișate” care marchează vizual intersecția. Aticul este ridicat în zona colțului, accentuând verticalitatea și prezența urbană a clădirii. Fațade și expresie stilistică Fațadele principale sunt concepute ca o „anvelopantă” sculpturală, în care planele, curbele, decroșurile și benzile orizontale se compun într-un ritm sofisticat. Registrul parter-demisol este diferențiat prin placarea cu granit negru și prin tratamentul ușor retras al planului parterului. Ferestrele în bandă cu montanți retrași, parapetele de zidărie joase și balustradele metalice din platbandă fac parte din vocabularul modernist al epocii. Portalul de acces este unul dintre cele mai spectaculoase elemente ale ansamblului: realizat din piatră de calcar, cu trei panouri vitrate gradate și retrase progresiv, el este surmontat de un plin masiv în care se află șase goluri circulare. În interiorul nișei portalului se află basorelieful Miliței Petrașcu, integrat arhitectural și reprezentând trei femei care torc — una dintre cele mai importante componente artistice ale clădirii. Feroneria originală, mânerul ușii și soluțiile nesimetrice ale cadrului portalului accentuează modernitatea și nonconformismul compoziției. Organizarea interioară și funcțională Imobilul adoptă tipologia burgheză a imobilului de raport interbelic: demisol, parter, cinci etaje și pod. Circulațiile sunt organizate în jurul unei scări principale în „U” și al nodului de serviciu cu scară secundară, ascensor de serviciu și tub de gunoi. Etajele 1–5 găzduiesc câte trei apartamente: unul de 4 camere orientat spre Calea Moșilor, o garsonieră spre Luchian și un apartament de 3 camere spre curtea laterală. Demisolul include spațiile tehnice și locuințele personalului. Interiorul aparține integral limbajului modernist rafinat practicat de Iancu: glasvanduri cu geam sablat geometric, corpuri fixe de iluminat din ipsos, etajere integrate în zidărie, nișe și dulapuri construite în perete, scânduri rabatabile de călcat, serei-balcon vitrificate. Finisajele originale includ parchet de calitate superioară, gresie 10 × 10 cm în combinații Art Deco și mozaic la balcoane și spațiile comune. Holul principal este tratat în alb și negru, cu mozaic turnat și proporții riguroase, după modelul imobilelor moderniste europene ale perioadei. Curtea de serviciu, situată spre nord-est, este adâncă și îngustă și servește drept spațiu de ventilație și de acces pentru zonele utilitare ale apartamentelor. Cursiva exterioară în formă de „U” permite accesul personalului și legătura cu scara secundară. Demisolul adăpostește centrala termică, hidroforul, boxele și biroul administratorului. Materiale și detalii constructive Structura este realizată din cadre de beton armat cu zidărie de cărămidă presată, conform practicilor curente din anii 1930. Fațadele sunt finisate cu tencuieli terasit și tencuieli fine drișcuite pe profile, iar registrul demisolului cu granit negru. Tâmplăriile originale sunt duble, din lemn vopsit, cu rulouri mecanice de lemn. Balcoanele au parapete diferite în funcție de orientare — înalte spre curtea laterală, joase spre Calea Moșilor, unde apar balustradele metalice caracteristice. Interiorul include finisaje în mare parte nealterate în unele apartamente: vitralii geometrice sablate, luminatoare din ipsos, etajere de perete, mobilier integrat, mozaicuri originare, tâmplării din lemn cu mânere de alamă. Starea actuală Clădirea prezintă degradări specifice imobilelor interbelice: fisuri structurale, tasări la demisol, exfolieri ale tencuielilor, infiltrații, deteriorări ale betonului din balcoane și coroziunea armăturilor. Unele tâmplării au fost înlocuite cu PVC, iar câteva balcoane au fost închise. Cu toate acestea, fațadele își păstrează în mare parte autenticitatea, iar portalul cu basorelieful Miliței Petrașcu se află într-o stare relativ bună. Imobilul este considerat un exemplar reprezentativ de valoare foarte mare pentru modernismul interbelic și pentru opera lui Marcel Iancu. Fațadele, portalul, compoziția volumetrică, jocul sculptural al decroșurilor și elementele de artă integrată îl plasează printre cele mai rafinate exemple de arhitectură modernistă din București. Clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură „Calea Moșilor” și din Zona Construită Protejată nr. 01, având un rol urbanistic important în marcarea intersecției și în definirea frontului stradal. Referințe: - Studiu istorico-arhitectural de fundamentare pentru clasarea în lista monumentelor istorice a imobilului din strada Pictor Ștefan Luchian 3 2022: ## Specialiști **Arhitectură:** Marcel Iancu Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/stefan-luchian-3