Statuia lui Mihai Eminescu

Statuia Mihai Eminescu din Grădina Ateneului Român

Statuia lui Mihai Eminescu este amplasată în Grădina Ateneului Român, pe Strada Benjamin Franklin nr. 1–3, sector 1, București, în axul principal al grădinii, în fața fațadei principale a Ateneului Român. Este clasificată monument istoric în Lista Monumentelor Istorice cu codul B-III-m-B-19983. Marca Monument Istoric este vizibilă pe un panou aflat pe soclul lucrării.

Istoricul amplasamentului

Grădina Ateneului Român — fosta Grădină a Episcopiei Râmnicului — a găzduit, în perioada interbelică, un ansamblu de busturi dedicate unor personalități ale culturii și vieții publice românești: Mihai Eminescu (sculptor Ion Georgescu), Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Ienăchiță Văcărescu, Constantin Esarcu, C.A. Rosetti, generalul Ioan Emanoil Florescu și alții. Aceste statui au fost distruse în primii ani ai regimului comunist. Pe amplasamentul lor a fost instalat grupul statuar Alergătorii (1913), copie după originalul sculptorului francez Alfred Boucher (1850–1934), concepută pentru Grădina Luxembourg din Paris. În 1966, Alergătorii a fost mutată pe Calea Victoriei nr. 142–146, unde se află și astăzi, clasificată monument istoric cu codul LMI B-III-m-B-20062. Anterior amplasării Alergătorilor, locul era marcat de „Chibritul lui Pache” sau „Coloana cu Vultur”, monument comemorativ care fixa locul altarului fostei Biserici a Episcopiei Râmnicului, demolată la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Geneza lucrării

Realizarea unui monument al lui Mihai Eminescu în București a constituit subiectul unor dezbateri îndelungate. Potrivit istoricului de artă Petre Oprea, între 1949 și 1964 au fost organizate patru concursuri pentru un monument Eminescu destinat unei piețe din capitală. La toate patru, juriul — prezidat la ultimul de Mihail Sadoveanu și incluzând pe Tudor Vianu, D. Panaitescu Perpessicius și arhitectul Pompiliu Macovei — a acordat premiul întâi sculptorului Constantin Baraschi. Macheta lui Baraschi, concepută în spiritul realismului socialist, a fost expusă public în fața Cercului Militar Național, stârnind critici vehemente în presa culturală a anilor 1960, care milita pentru renunțarea la formele vetuste. În contextul liberalizării culturale relative a deceniului șase, a fost preferat, în final, modelul sculptorului Gheorghe D. Anghel. Instalarea statuii și a soclului în grădina Ateneului a fost susținută în mod direct de arhitectul Pompiliu Macovei, pe atunci ministru al culturii. Scriitorul Geo Bogza a salutat public lucrarea lui Anghel.

Realizarea lucrării

Gheorghe D. Anghel s-a preocupat de chipul lui Eminescu pe parcursul a aproape patru decenii. Primele opere pe această temă datează din 1938 — tripticul Din viața unui geniu, bronz, și basorelieful Moartea poetului, bronz, ambele păstrate la Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea. Au urmat bustul din Parcul Liceului Traian din Drobeta-Turnu Severin (1949, bronz, 55 cm), bustul monumental din fața Teatrului de Stat din Botoșani (bronz, 1958), bustul din Parcul Bibescu din Craiova (bronz, 1958) și capul-portret de la Muzeul de Artă din Craiova (1959). O statuie realizată în 1957, înaltă de trei metri, a fost distrusă de sculptor din nemulțumire față de rezultat.

Statuia din fața Ateneului Român a fost concepută în toamna anului 1965, în atelierul pe care Anghel îl amenajase la Mănăstirea Pasărea, lângă București. Dimensiunile atelierului l-au obligat pe sculptor să realizeze lucrarea în două piese separate, asamblate ulterior în grădina mănăstirii. Sculptorul nu a mai solicitat studii la scară mică și a lucrat direct la mărimea definitivă de 3 metri, pe care o cunoștea în toate detaliile sale din ciclurile anterioare de elaborare. Anghel a terminat statuia epuizat fizic, la capătul unui efort de câteva luni în care nu putea să doarmă sau să mănânce fără ca gândul să nu-i fie la figura poetului; a fost internat în spital, a fugit pentru a supraveghea personal turnarea în bronz, și a fost readus cu puterile sfârșite. A murit la 9 aprilie 1966, la scurt timp după finalizarea lucrării.

Statuia a fost prezentată publicului în ianuarie 1966, în cadrul expoziției retrospective a sculptorului la Sala Dalles din București. Wikipedia menționează o expunere în iunie 1966 la Sala Dalles, în timp ce articolul dr. Paul Rezeanu din Revista Muzeelor, nr. 4/1995, indică ianuarie 1966; această discrepanță nu a putut fi clarificată din sursele disponibile. În 1966, lucrarea a fost amplasată în Grădina Ateneului Român, în locul grupului statuar Alergătorii.

Descrierea lucrării

Statuia îl înfățișează pe Mihai Eminescu în picioare, în dimensiuni de 3 metri înălțime, ca un tânăr cu plete, cu chipul nobil. Figura poetului exprimă, în viziunea criticului Petru Comarnescu, voință, energie, dar și lirism, suferință, dramatism. Statuia îl prezintă nud, acoperit doar de o mantie pe umeri și o eșarfă peste mijloc — absența veșmintelor de epocă conferind lucrării o dimensiune de simbol, similară unor tradiții ale sculpturii egiptene, grecești, romane, ale Renașterii sau ale lui Rodin și Moore. Mâinile, voit mărite, sugerează gestul scrierii sau, mai degrabă, pe cel al închinăciunii. Critica Petru Comarnescu descria lucrarea drept o statuie „concepută la scară umană”, în care poetul apare ca „o prezență vie și concretă”, și o considera congenială operei poetice — animată de „aceleași aspirații umaniste”. Gheorghe Anghel a fost singurul sculptor care și-a autodistrus întreaga creație netranspusă în material definitiv și a lăsat prin testament instrucțiuni ca această distrugere să fie continuată. Întrebat cât trebuie plătit pentru statuia lui Eminescu, sculptorul ar fi răspuns: „Nu pot cere nimic. Eminescu nu se face pentru bani”.

Statut patrimonial și viața monumentului

Statuia este clasificată monument istoric cu codul LMI B-III-m-B-19983, categoria monument (M), grupa B (valoare națională). Anual, la 15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale — marcată la data nașterii lui Mihai Eminescu — sunt organizate ceremonii de comemorare la acest monument, de către Academia Română, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni și alte organizații culturale. La data realizării sale, monumentul a obținut recunoaștere oficială: prin Decretul Consiliului de Stat nr. 100 din 10 februarie 1966, Gheorghe D. Anghel a primit titlul de Artist al Poporului din Republica Socialistă România. Titlul a fost acordat în timp ce sculptorul se afla deja internat în stare gravă.

Personajele

Mihai Eminescu (1850–1889), poet: Poet, prozator și jurnalist român, considerat cea mai reprezentativă personalitate a literaturii române. Născut la 15 ianuarie 1850 la Botoșani, decedat la 15 iunie 1889 la București. A studiat la Viena și Berlin. A fost redactor la ziarul Timpul. Opera sa poetică, în frunte cu Luceafărul, este considerată una dintre culmile romantismului european. Imaginea sa a constituit subiect sculptural predilect al lui Gheorghe D. Anghel pe durata a aproape patru decenii.

Gheorghe D. Anghel (1904–1966), sculptor: Sculptor român, născut la 22 august 1904 la Turnu Severin, județul Mehedinți, decedat la 9 aprilie 1966 la București. A frecventat ca student neînmatriculat Școala de Arte Frumoase din București, clasa sculptorului Dimitrie Paciurea (1923–1924), apoi și-a definitivat formația la Paris (1924–1937) sub îndrumarea lui Antoine Injalbert la École Nationale des Beaux-Arts. La Paris a vizitat atelierul lui Constantin Brâncuși și a lucrat în atelierul antreprenorului de sculptură Minazzoli (1925–1928). S-a impus în peisajul artistic românesc în 1943, cu prima expoziție personală la București. A lucrat predominant în bronz. Tematic, opera sa se organizează în jurul a trei categorii principale: maternitatea, portretul și geniul. Capodoperele sale sunt considerate statuia lui Theodor Pallady (Muzeul din Craiova) și statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român — ultima lucrare realizată. A primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1957), Ordinul Muncii clasa a III-a (1954) și clasa a II-a (1964), și, postum efectiv, titlul de Artist al Poporului (1966). Este inclus în Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX–XX, coordonat de Ioana Vlasiu, Editura Academiei Române, 2011, și în monografia Gheorghe D. Anghel de Petru Comarnescu (Editura Meridiane, București, 1966).

Petru Comarnescu (1905–1970), critic de artă: Critic și eseist de artă român, autor al monografiei Gheorghe D. Anghel (Editura Meridiane, București, 1966), principala sursă critică pentru interpretarea statuii. Aprecierile sale — „concepută la scară umană”, „o prezență vie și concretă”, lucrare „congenială cu cea a poetului prin aceleași aspirații umaniste” — reprezintă referințele critice fundamentale ale operei.

Pompiliu Macovei (1918–1984), arhitect, om politic: Arhitect și om politic român, ministru al Culturii în perioada în care a fost decisă amplasarea statuii lui Eminescu în grădina Ateneului Român. A susținut în mod direct instalarea lucrării lui Anghel pe acest amplasament, în locul grupului statuar Alergătorii.

Paul Rezeanu (n. 1943), istoric de artă: Doctor în istoria artei, conservator și director al Muzeului de Artă din Craiova. Autor al articolului „Sculptorul Gh. D. Anghel și Eminescu” (Revista Muzeelor, nr. 4, 1995, pp. 53–55), principala sursă documentară pentru biografia sculptorului și geneza statuii de la Ateneu.

Bibliografie

• Paul Rezeanu, „Sculptorul Gh. D. Anghel și Eminescu”, Revista Muzeelor, nr. 4, 1995, pp. 53–55 (volum tipărit)
• Petru Comarnescu, Gheorghe D. Anghel, Editura Meridiane, București, 1966 (volum tipărit)
• Ioana Vlasiu (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX–XX, vol. I (lit. A–G), Editura Academiei Române, București, 2011 (volum tipărit)
• Mircea Deac, LEXICON critic și documentar. Pictori, Sculptori și Desenatori din România, Secolele XV–XX, Editura Medro, București, 2008 (volum tipărit)
• Statuia lui Mihai Eminescu din București (Wikipedia — ro.wikipedia.org)
• Gheorghe D. Anghel (Wikipedia — ro.wikipedia.org)
• Monument Mihai Eminescu — Ateneul Român (monumentfor.ro — Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public)
• Istoria neoficială și romanțată a statuii lui Mihai Eminescu (Historia.ro)
• Statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român (BucureștiVechiȘiNoi.ro)
• Viața nesigură a monumentelor din București (Arhitectura 1906)
• Sculptorul Gheorghe D. Anghel a locuit alături de călugări, la Mănăstirea Pasărea (Identitatea.ro)

2023: