Statuia lui George Enescu

Statuia lui George Enescu — Strada George Enescu / Bulevardul Magheru

Statuia lui George Enescu este amplasată pe trotuar, la intersecția Străzii George Enescu cu Bulevardul Gheorghe Magheru, sector 1, București. Monumentul este amplasat la nivel pietonal, perfect vizibil dinspre toate direcțiile, în imediata vecinătate a Pieței Romana și a Ateneului Român. Statuia nu este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice; nu i s-a putut identifica un cod LMI în sursele consultate. Pe soclu sunt inscripționate: GEORGE ENESCU / 1881–1955 / AUTOR CONSTANTIN BARASCHI / DONAȚIA FAMILIEI SCULPTORULUI.

Donatie si inaugurare

Statuia a fost donată Municipiului București de familia sculptorului Constantin Baraschi. Dezvelirea a avut loc la 1 septembrie 2013, la ora 18:30, la intersecția Străzii George Enescu cu Bulevardul Gheorghe Magheru, în cadrul ceremoniei de deschidere a ediției a XXI-a a Festivalului Internațional George Enescu. La eveniment a participat primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. Data inaugurării a corespuns cu deschiderea festivalului, al cărui concert inaugural a fost susținut de orchestra Staatskapelle Berlin, dirijată de Daniel Barenboim, cu pianistul Radu Lupu ca solist. Monumentul este una dintre cele trei mari statui ale lui George Enescu din București: cea de față, opera lui Baraschi (2013), statuia de la Opera Națională, opera lui Ion Jalea (dezvelită la 29 septembrie 1971, cod LMI B-III-m-B-19998), și o lucrare în piatră din curtea Colegiului Național de Muzică George Enescu, din anii 1991–1992.

Descrierea lucrării

Statuia îl înfățișează pe George Enescu în ipostază meditativă: compozitorul stă așezat pe un fotoliu, cu capul ușor aplecat, studiind gânditor un manuscris cu note muzicale așezat pe genunchi. Statuia este executată în bronz, la nivel pietonal, fără un soclu înălțat, ceea ce o face accesibilă și vizibilă din toate direcțiile. Autorul lucrării și data exactă a execuției nu sunt precizate în sursele consultate; se știe că lucrarea este opera lui Constantin Baraschi și că a fost donată în 2013 de către familia sculptorului, la aproape cinci decenii după moartea acestuia.

George Enescu (1881–1955)

George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vârnav (actualmente comuna George Enescu), județul Botoșani, în familia arendașului Costache Enescu și a Mariei Cosmovici, fiica unui preot ortodox. A fost al optulea copil și singurul care a supraviețuit în copilărie; părinții î alintau Jurjac. A manifestat de la vârsta de 4 ani o înclinație extraordinară pentru muzică, primind primele îndrumări de la tatăl sau și de la lăutarul Niculae Chioru din Dorohoi. În 1886, la vârsta de 5 ani, debuta în primul său concert. În același an, compozitorul Eduard Caudella din Iași i-a identificat talentul excepțional și l-a îndrumat către studii profesioniste.

Admis în 1888, la vârsta de 7 ani, la Conservatorul din Viena — cel mai tânăr student admis vreodată în istoria instituției, prin dispensă de vârstă —, a studiat vioara cu Joseph Hellmesberger jr. și compoziția cu Robert Fuchs, absolvind în 1894 cu medalia de argint. A continuat la Conservatorul din Paris (1895–1899), unde a studiat vioara cu Martin Pierre Marsick, contrapunctul cu André Gedalge, iar compoziția cu Jules Massenet și Gabriel Fauré. La 6 februarie 1898, la vârsta de 16 ani, debuta ca compozitor la Concertele Colonne din Paris cu Poema Română, op. 1.

S-a căsătorit la 4 decembrie 1937 cu Maria (Măruca) Tescanu Rosetti. În perioada interbelică a locuit la Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București. După instaurarea dictaturii comuniste, în septembrie 1946 a părăsit definitiv România, stabilindu-se la Paris. S-a stins din viață în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 în apartamentul său din Rue de Clichy, Paris, și este înmormântat la cimitirul Père-Lachaise (poziția 68, cavou de marmură albă).

Opera muzicală

George Enescu a afirmat el însuși: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica.” Stilul său componistic oscilează între romantismul monumental wagnerian, influentele muzicii franceze, tendințele neo-baroce si modernismul cu totul personal din lucrările de camera și din opera Oedip. Principalele lucrări: două Rapsodii Române, op. 11 (1901–1902); Poema Română, op. 1 (1897); trei Simfonii (1905, 1913, 1921); Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903); Suita nr. 3 Săteasca (1938); Simfonia de Cameră pentru 12 instrumente soliste (1945); opera Oedip (1910–1931, premieră la Opera din Paris în 1936), considerata capodopera creației sale; sonate, cvartete, piese de camera. Dintre interpretările sale ca violonist rămân celebre cele ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Bach și ale Poemului de Chausson.

Activitatea pedagogică și dirijorală

A fondat în 1913 Concursul Național de Compoziție George Enescu (finanțat din veniturile proprii). A dirijat orchestre prestigioase din lume: Philadelphia Orchestra (1923), New York (1938), Boston, Chicago. Ca profesor, a format o generație de violoniști de excepție: Yehudi Menuhin, Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux. Menuhin îl considera „cel mai extraordinar om, cel mai mare muzician și influența formativă cea mai profundă” pe care o întâlnise vreodată. Pablo Casals îl descria drept “cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace”. Din 1958, Bucureștiul găzduiește, la fiecare doi ani, Festivalul Internațional George Enescu, inițiat de muzicologul Andrei Tudor și susținut de dirijorul George Georgescu. Filarmonica București și strada pe care se află statuia îi poartă de asemenea numele.

Constantin Baraschi (1902–1966), sculptor

Sculptor român, născut la 17 noiembrie 1902 la Câmpulung-Muscel, județul Argeș, decedat la 22 martie 1966 la București. Primul contact cu sculptura și cu meșteșugul cioplitului în piatră s-a produs în copilărie, la Școala de Arte și Meserii a meșterilor italieni stabiliți la Câmpulung. S-a înscris în 1921 la Școala de Arte Frumoase din București, la clasa lui Dimitrie Paciurea, pe care a părăsit-o în 1925 pentru Academia Liberă de Arte Plastice. În 1927 a obținut o bursă de studii în Franța, studiind la Academia Julian cu Marcel Bouchard și la Academia La Grande Chaumière cu Antoine Bourdelle. A debutat expozițional în 1928 la București. A obținut Medalia de Aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937), Premiul Academiei Române pentru sculptură (1938), titlul de Maestru Emerit al Artei (1951), ales membru corespondent al Academiei Române (1955). A fost profesor și rector la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București (din 1950). A redactat singurul tratat românesc de sculptură (2 vol., Editura Meridiane, 1962, ed. a II-a 1964). Opere reprezentative de for public: Monument Kilometrul Zero, București (1938); două altoreliefuri pentru Arcul de Triumf, București; Apărătorii Predealului, Predeal; Aleea Cariatidelor, Parcul Herăstrău; Statuia George Enescu, București (donată în 2013 de către familia sculptorului). Yoana Baraschi, fiica sculptorului, a participat la demersul familiei de donare a statuii către Municipiul București în 2013. Datele sale biografice nu sunt disponibile în sursele consultate.

Bibliografie

• Festivalul George Enescu — Wikipedia (dezvelirea statuii Baraschi, 2013) (Wikipedia — ro.wikipedia.org)
• Statuia lui George Enescu, dezvelită pe strada și în deschiderea festivalului cu același nume (Adevărul, 1 septembrie 2013)
• Statue of famous Romanian composer Enescu unveiled at start of classical music festival (Romania Insider, 3 septembrie 2013)
• Memoria lui George Enescu în București (AmFostAcolo.ro)
• Constantin Baraschi — Wikipedia (Wikipedia — ro.wikipedia.org)
• Despre George Enescu (Muzeul Național George Enescu — georgeenescu.ro)
• George Enescu — date biografice (Muzeul Național George Enescu — georgeenescu.ro)
• George Enescu — Wikipedia (Wikipedia — ro.wikipedia.org)

2021: