Statuia Ion Creangă cu copiii (Povestind) / Statuia Învățătorului
Grup statuar amplasat în Parcul Herăstrău din București, pe malul Lacului Herăstrău, între restaurantele „Biutiful by the Lake" și „Sol". Lucrarea este executată în piatră și are o înălțime de 2,50 m, înfățișând personajul Ion Creangă în compania unor copii. Data realizării: 1971.
Grupul statuar Ion Creangă cu copiii (Povestind), numit și Statuia Învățătorului, din Parcul Herăstrău, face parte dintr-o serie de lucrări dedicate scriitorului Ion Creangă, pe care Vlasiu l-a abordat în mai multe rânduri. Seria cuprinde un bust în piatră artificială amplasat în Piața Minervei din Galați (1946), grupul statuar din Parcul Herăstrău, București (1971), și o sculptură în piatră din Piatra Neamț (1983). Dintre celelalte lucrări monumentale reprezentative ale autorului se remarcă Iubire (grup statuar, piatră, Parcul Floreasca, București, 1962), Horia, Cloșca și Crișan (piatră și bronz, Cluj-Napoca, 1974), Monumentul Unirii (piatră și bronz, Câmpia Libertății, Blaj, 1975) și Aurel Vlaicu (piatră, Târgu-Mureș, 1976).
Autorul
Ion Vlasiu s-a născut la 6 mai 1908 în Lechința, județul Mureș, și a încetat din viață la 18 decembrie 1997, la București. Rămas orfan de mic, a urmat Școala de Arte și Meserii din Târgu-Mureș, după care și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928–1930), la clasa profesorului Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o din lipsă de mijloace financiare pentru plata taxelor de studii. Format astfel la Școala de Arte Frumoase de la Cluj, s-a impus în cadrul generației care debuta în jurul anului 1930 prin modernismul sculpturii sale în lemn și piatră.
În 1932 a organizat prima expoziție personală de sculptură din Târgu-Mureș, totodată prima de acest gen din oraș. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Timișoara (1938) și redactor-șef al revistei Arta între 1966 și 1969. A participat la Bienala de la Veneția din 1976, precum și la expoziții ale artei românești la Varșovia (1977) și Atena (1979).
Printre distincțiile primite se numără Premiul Academiei Române (1939) pentru romanul autobiografic Am plecat din sat, Premiul Anastase Simu (1942) și titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (1964). Pe lângă activitatea de sculptor, Ion Vlasiu a practicat pictura și literatura. Limbajul său artistic, viguros și original, s-a afirmat printr-un modernism ancorat în tradiția cioplitorilor anonimi, artistul alternând cioplitul cu modelajul, sculptura cu pictura, tendința spre abstracție cu figurativul. Lucrările sale se găsesc în colecțiile Muzeului Național de Artă al României, Muzeului de Artă Cluj-Napoca, Muzeului Județean Mureș și ale altor instituții publice.
Bibliografie
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.