# Complexul Sportiv Dinamo

Adresă: Sos. Stefan cel Mare nr. 7-9 / Calea Floreasca nr. 16-22, Cartierul Floreasca, București
An construcție: 1951
Tip ansamblu: Sportive
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: Clasicism realist socialist
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Stadionul Dinamo a fost inaugurat la 14 octombrie 1951, primul meci susținut aici de Dinamo fiind împotriva echipei Locomotiva Timișoara, câștigat de Dinamo cu 1-0. Este dotat cu pistă de atletism și instalație de nocturnă, având o capacitate de 15.032 de locuri. Ultima renovare de care a beneficiat arena a avut loc în anul 2007.

## Articol
Complexul Sportiv Dinamo

Complexul Sportiv Dinamo (cunoscut curent și ca Stadionul Dinamo, Stadionul Ștefan cel Mare sau „Groapa”) este o bază sportivă majoră a Bucureștiului, amplasată în Sectorul 2, cu acces principal din Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 7–9, dar și prin Calea Floreasca 16-22. Ansamblul este mărginit de str. Doamna Oltea la vest și de str. Comandor Eugeniu Botez la nord și are în vecinătate Spitalul Clinic de Urgență Floreasca și funduri de parcelă ale unor loturi rezidențiale din zona Turbinei.

Prin dimensiune și program, Dinamo se încadrează în categoria bazelor sportive urbane mari, proiectate pentru desfășurarea simultană a mai multor discipline și pentru funcțiuni conexe (antrenament, competiții, activități didactice, precum și componenta de medicină sportivă și servicii aferente). În sursele publice curente, stadionul/complexul este asociat instituțional cu Clubul Sportiv Dinamo, iar proprietatea asupra arenei este menționată ca aparținând Ministerului Afacerilor Interne, cu operare de către CS Dinamo București.

Istoria complexului este strâns legată de performanța sportivă a clubului Dinamo și de sportivi care au marcat disciplinelor practicate aici. În documentarea de specialitate sunt inventariate, pe secții, rezultate și nume reprezentative (de la atletism și box la haltere, gimnastică, canotaj, kaiac-canoe, volei, handbal, scrimă, tir, polo etc.), complexul funcționând ca o platformă de formare și competiție pentru sportivi de nivel național și internațional. În spațiul public al complexului este menționată și existența unei statui dedicate lui Ivan Patzaichin, amplasată la intrarea din Șoseaua Ștefan cel Mare, ca marcaj memorial al unei personalități emblematice asociate clubului.

Context urban și antecedentele terenului

Terenul pe care se dezvoltă astăzi complexul are o istorie urbană stratificată, legată de transformarea zonei Floreasca în prima jumătate a secolului XX. În perioada interbelică, în vecinătatea lacului Floreasca au funcționat două hipodromuri: Hipodromul Floreasca, construit în 1922–1923 după proiectul arhitectului Paul Smărăndescu, și un hipodrom mai mic, aparținând unei societăți de profil (TROB), desființată în 1924, terenul acesteia intrând apoi în proprietatea SNIC. Ulterior, unul dintre hipodromuri a fost transformat în velodrom, cu pistă de lemn, descris ca unic în țară la acel moment.

În jurul acestor amenajări sportive s-au produs parcelări și urbanizări interbelice (Negroponte, SNIC, Tei, Cornescu), iar planurile de sistematizare din 1935 prevedeau extinderi ale zonelor verzi și amenajări recreative în proximitatea lacurilor. Presiunea imobiliară a dus însă la continuarea lotizărilor și la densificarea rezidențială, astfel încât, în timp, baza sportivă a ajuns „în mijlocul orașului”, într-un țesut urban matur, cu străzi deja constituite înainte de război.

Construirea complexului (1948–1951) și dezvoltările ulterioare

Lucrările pentru complexul Dinamo încep în 1948, moment în care se configurează nucleul stadionului prin realizarea velodromului și a terenului central (fotbal/rugby), cu spații sportive amenajate sub tribune (săli pentru box și haltere). Ansamblul se extinde și se completează cu terenuri pentru tenis, volei, baschet, handbal (inclusiv unul cu tribune importante și nocturnă), poligon de tragere, popicărie și săli de gimnastică (inclusiv o sală mare, dimensionată pentru competiții). Stadionul este inaugurat în octombrie 1951, iar capacitatea istorică menționată în sursa de specialitate este de aproximativ 15.043 locuri, organizate pe tribune și peluze cu accese diferențiate din arterele principale ale zonei.

După inaugurare, complexul continuă să se adapteze prin lucrări și completări: în 1963 se construiește bazinul mare de înot (astăzi bazinul Tolea Grințescu), proiectat și exploatat atât pentru performanță, cât și pentru competiții și agrement, cu capacitate de ordinul miilor de spectatori; bazinul olimpic este acoperit începând din 2014. În 2001 se introduce instalația de nocturnă, iar în 2007 este renovată și mărită Tribuna II. Velodromul este descris ca reconstruit din beton în 1948 și renovat zece ani mai târziu; într-o etapă recentă, vechea sală de sport a clubului a fost demolată (2010). În ansamblu, Dinamo păstrează caracterul unei baze sportive „polivalente”, cu terenuri multiple (inclusiv mai multe terenuri de fotbal, piste de atletism, zone specializate pentru sporturi de sală și pentru sporturi cu public), dar și cu o infrastructură puternic condiționată de poziția urbană centrală și de vecinătatea imediată a spitalului Floreasca.

Arhitectură, organizare spațială și elemente distinctive

Din punct de vedere tipologic, complexul se dezvoltă ca un ansamblu sportiv de secol XX, în care stadionul cu velodrom reprezintă elementul dominant, iar restul funcțiunilor se distribuie periferic, în raport cu terenurile și sălile specifice. O particularitate tehnică menționată explicit este faptul că întregul complex este prevăzut cu un drenaj special, fiind amenajat sub nivelul lacului Floreasca, ceea ce indică o intervenție majoră de infrastructură și sistematizare a terenului.

Velodromul este tratat ca un reper rar în România, fiind descris ca singurul velodrom de competiții (în condițiile în care alte piste nu îndeplinesc standardele de omologare), ceea ce conferă ansamblului o valoare de unicitate în peisajul sportiv național, indiferent de starea lui fizică din prezent.

Situația actuală și perspective

Analizele recente din literatura de specialitate indică presiuni puternice pentru modernizare și o discuție recurentă despre înlocuirea stadionului existent cu o arenă nouă, cu capacitate mai mare și cu un profil funcțional actualizat (inclusiv renunțarea la pista de atletism, reorganizarea acceselor și ridicarea cotei structurii pentru conectare mai bună la străzile adiacente). În același registru, velodromul este descris ca degradat până la nefuncționalitate sportivă, fiind folosit în practică drept zonă de aterizare pentru elicopterele SMURD aferente Spitalului Floreasca, iar planurile discutate includ apariția unei săli polivalente care să integreze și componenta de velodrom. În paralel, presa sportivă și de infrastructură a urmărit pașii instituționali pentru noul stadion (contracte, faze de proiectare și execuție, asocieri de constructori și birouri de proiectare), ceea ce confirmă că ansamblul se află într-un moment de tranziție majoră, cu impact urban și patrimonial.

Fișă tehnică

- Denumire oficială / uzuală: Complexul Sportiv Dinamo / Stadionul Dinamo / Stadionul Ștefan cel Mare / „Groapa”
- Adresă: Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 7–9 / Calea Floreasca 16-22, Sector 2, București
- Încadrare urbană / vecinătăți: proximitate Spitalul Clinic de Urgență Floreasca; limitări de fronturi rezidențiale și străzi locale
- Funcțiune: bază sportivă urbană mare, multi-disciplinară; stadion multi-purpose + infrastructuri sportive specializate
- An începerii lucrărilor (ansamblu): 1948
- An inaugurare stadion: octombrie 1951
- Capacitate stadion (mențiuni publice): ~15.032 locuri / ~15.043 locuri
- Beneficiar / proprietar instituțional (astăzi): Ministerul Afacerilor Interne; operare CS Dinamo București
- Elemente componente (inventar sintetic): velodrom; teren central fotbal/rugby; terenuri tenis/volei/baschet/handbal; poligon; săli gimnastică; bazin olimpic etc.
- Bazin olimpic: construit 1963; denumire curentă Bazinul „Tolea Grințescu”; acoperit din 2014
- Nocturnă: introdusă în 2001
- Intervenții / renovări: Tribuna II renovată și mărită în 2007; lucrări/renovări menționate și în alte surse publice
- Structură / condiții de teren: drenaj special; amenajare sub nivelul lacului Floreasca
- Velodrom: reconstruit din beton în 1948; renovat circa 10 ani mai târziu; unicitate funcțională discutată la nivel național; utilizare recentă ca helioport SMURD în relație cu Spitalul Floreasca
- Situație actuală / perspective: discuții și demersuri pentru stadion nou (25–30.000 locuri) și restructurarea componentelor ansamblului; informații curente despre contractare/proiectare/executanți în presa de specialitate

Arhitectul / arhitecții Complexului sportiv Dinamo

Cadru general: un ansamblu construit în etape, cu autorat foarte probabil „distribuit”; Complexul sportiv Dinamo este un ansamblu mare, polivalent, format din stadionul propriu-zis (cu velodrom și terenul central) și un număr mare de corpuri și instalații sportive auxiliare care au apărut etapizat. Din documentația de specialitate din fișierul INP rezultă clar că lucrările de bază pentru nucleul stadionului au început în 1948, iar stadionul a fost inaugurat în octombrie 1951; ansamblul a fost apoi completat în timp cu alte obiective (de exemplu bazinul mare din 1963, acoperit în 2014, nocturna instalată în 2001, renovări ale tribunelor etc.).

Acest tip de evoluție pe etape face foarte probabil ca autoratul să nu fie al unui singur arhitect, ci să fi fost împărțit între mai mulți proiectanți, fie în cadrul aceleiași instituții de proiectare, fie în echipe diferite, pentru subansamble distincte (stadion/tribune, clădire administrativă, săli, bazine, infrastructuri de acces). În [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880–2010, Editura Rentrop & Straton, 2014] apare explicit că Herman (Harry) Stern se numără printre arhitecții care au construit stadionul Clubului Dinamo, fără a preciza poziția sa în proiect.

Cine este Herman (Harry) Stern și de ce e plauzibil ca rolul lui să fi fost legat de corpuri reprezentative (administrativ / acces / servicii): Sursele publice de profil îl descriu pe Harry (Herman) Stern ca arhitect modernist și profesor important, născut în 1909, format la Școala Superioară de Arhitectură din București și diplomat în 1932. Portretul său profesional, așa cum apare în aceste fișe, îl plasează între arhitecții cu rigoare compozițională modernistă și cu practică solidă, iar asta face plauzibil ca implicarea lui la Dinamo să fi vizat o componentă cu „față publică” (de tip clădire administrativă, acces principal, corpuri de servicii), mai ales într-un ansamblu care, de la început, avea nevoie de o infrastructură de control, administrare și reprezentare.

Referințe

- Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX (INP)
- Stadionul Dinamo (Wikipedia)
- Dinamo Stadium (1951) (Wikipedia)
- Stadionul Dinamo – FC Dinamo 1948 București (Dinamo 1948)
- Stadionul Dinamo: A fost desemnat constructorul (Arena Construct)
- S-a semnat contractul pentru noul stadion Dinamo (GSP)
- Foto | Au apărut noi imagini! Cum va arăta stadionul lui Dinamo… (Digi Sport)
- [Dicționar, Arh. Vasile Țelea, Personalități ale Arhitecturii Românești 1880-2010, Editura Rentrop & Straton, 2014]
- [Andrei Răzvan Voinea, Ileana Szasz, Andrei Mihail: Inventarul bazelor sportive și de agrement muncitorești din București, Ed. Studio Zona, București , 2025]

2024:

## Specialiști
**Arhitectură:** Herman (Harry) Stern

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/stadionul-dinamo-cladirea-administrativa