# Palatul Societatății de Asigurari Agricola (Blocul Agricola / Prager)

Adresă: Calea Victoriei nr. 11 / Str. Guglielmo Marconi nr. 1-9, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București
An construcție: 1912
Tip ansamblu: Blocuri
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Beaux-Arts
Monument istoric: clasa B
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Blocul Societatea de Asigurari „Agricola”, sau, mai pe scurt, Blocul Agricola, sau Blocul Prager, după terenul pe care a fost construit, este o clădire masivă în formă de L, construit în 1912, după planurile arhitectului Paul Smărăndescu. Parterul a fost gândit, de la început, ca spaţiu pentru magazin. Şi, mereu, au fost magazine cu diverse profiluri. De la primul magazin SORA (Societatea Română de Aprovizionare) din perioada interbelică, devenit „Magazinul Popular”, până la „cel mai mare magazin agroalimentar cu autoservire” – Fortuna – deschis în august 1970.

## Articol
Palatul Societatea de Asigurari Agricola (Blocul Agricola / Prager)

Parcela de pe Calea Victoriei nr. 11–11 bis înainte de 1912

Un amplasament între casele Bellu și mănăstirea Sfântul Ioan; Blocul Agricola ocupă un teren situat pe Calea Victoriei, între fostele case Văcărescu–Bellu, cumpărate în 1887 de blănarul Sigmund Prager (azi Calea Victoriei nr. 9), și strada Guglielmo Marconi, dincolo de care se ridică Palatul CEC. Peste drum se află Palatul Poștelor, azi Muzeul Național de Istorie a României. Terenul coboară în pantă de la Calea Victoriei spre vechea albie a Dâmboviței, iar clădirea urmează această diferență de nivel pe toată lungimea laturii dinspre strada Marconi. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea acest segment al Podului Mogoșoaiei, devenit în 1878 Calea Victoriei, era dominat de casele boierești Văcărescu–Bellu și de mănăstirea și hanul Sfântul Ioan cel Mare, demolate în 1875 pentru a face loc sediului Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie. Între cele două mari proprietăți se aflau clădiri mai mici, cu prăvălii la stradă și curți în spate, înregistrate în presa vremii sub numerele 11 și 11 bis.

Instituții și negustori (1879–1890)

În anii 1879–1890 presa bucureșteană consemnează la această adresă o succesiune de instituții și firme comerciale. În septembrie 1879 Regia Monopolului Tutunurilor din România își avea direcțiunea generală „în calea Victoriei, No. 11”, unde organiza licitațiile pentru aprovizionarea manufacturilor sale. În aprilie 1882 Tribunalul Comercial Ilfov îi convoca pe creditorii firmei falite P. Dumitriu et Comp. la sindicatul falimentului, „în magazinul faliților, calea Victoriei, No. 11”. În aprilie 1885 la Calea Victoriei nr. 11 s-a deschis magazinul de rochii și confecții „À la Revue de la Mode”, proprietatea firmei Constantinescu et C-ie, prezentat de presă drept o întreprindere „eminamente română”. În toamna anului 1887 negustorul I. Moisescu, proprietarul magazinului „La Luvru din Paris”, anunța la aceeași adresă, „alături cu Poliția”, o ofertă de iarnă de mătăsuri, catifele, dantele, stofe, covoare și haine de damă, cumpărate direct din străinătate. Mențiunea „alături cu Poliția” se leagă de casele Bellu de la nr. 9, unde presa anilor 1880–1881 semnala „curtea poliției capitalei”.

Casa Lempart de la nr. 11 bis

În 1886 pălărierul Leon Lempart și-a mutat magazinul de pălării din Palatul Dacia în proprietatea sa de pe Calea Victoriei nr. 11 bis, „alături cu Poliția – în curte”. Aici și-a construit un magazin pentru vânzarea pălăriilor și a instalat o fabrică de pălării „de tot felul”, ceea ce îi permitea să vândă producția proprie la prețuri de fabrică. Prezența unui atelier de pălării la câțiva pași de firma Prager, care producea și ea pălării de pai pe strada Carol, arată caracterul comercial și meșteșugăresc al acestui colț al Căii Victoriei. Casa Lempart avea și un etaj, închiriat. În mai 1890 societarii societății de asigurare mutuală „Unirea” erau convocați în adunare generală „la sediul societății, calea Victoriei No. 11 bis, casa Lempart, etajul de sus”. Este prima atestare a unei societăți de asigurări pe amplasamentul pe care, două decenii mai târziu, avea să se ridice palatul unei alte societăți de asigurări, „Agricola”.

Deschiderea străzii Marconi și originea numelui „Blocul Prager”

În 1895 Consiliul de Miniștri a aprobat demolarea vechiului local al Casei de Depuneri și construirea unui nou palat, ridicat între 1897 și 1900 după planurile arhitectului Paul Gottereau. În 1896 presa anunța lucrările pentru deschiderea unei străzi care să lege cheiul Dâmboviței de Calea Victoriei, trecând între casa Prager și noul local al Casei de Depuneri, cu ieșire în fața Palatului Poștelor. Strada, care poartă azi numele Guglielmo Marconi, a delimitat definitiv terenul pe care avea să fie construit Blocul Agricola. Sursele secundare arată că blocul a fost ridicat pe un teren neconstruit care făcuse parte din curtea caselor cumpărate de Sigmund Prager de la familia Bellu, de unde și numele de „Blocul Prager” sub care clădirea este cunoscută până astăzi. Documentele de presă arată însă că la numerele 11 și 11 bis existau, în deceniile anterioare, clădiri și proprietari distincți. Cel mai probabil, noua construcție a reunit parcela de la nr. 11–11 bis cu o parte din fosta curte a caselor Prager, pe latura dinspre strada nou deschisă.

Societatea „Agricola” și construcția palatului (1912–1913)

Societatea de asigurări „Agricola”

Societatea „Agricola” a fost una dintre marile societăți românești de asigurări din prima jumătate a secolului XX. Potrivit unor surse, a fost înființată în 1906. Organizată ca societate anonimă de asigurări generale, cu sediul în București, ea nu se limita, în ciuda numelui, la asigurările agricole. Un anunț din 1920 enumeră ramurile în care lucra: incendiu, grindină, viață, transport și accidente. Asigurarea împotriva grindinei, esențială pentru o țară agrară, explică numele societății. În 1920 „Agricola” avea Direcțiunea generală „în Palatul propriu” de pe Calea Victoriei nr. 11, o Reprezentanță generală în București, pe strada Paris nr. 14, un Birou de transport la Brăila, pe strada Împăratul Traian nr. 6, o sucursală la Iași, pe strada Lăpușneanu nr. 25, pentru Moldova de Nord, Bucovina și Basarabia, și agenții în toată țara. Rețeaua reflecta extinderea activității societății în România Mare, după 1918.

Arhitectul Paul Smărăndescu

Palatul societății a fost proiectat de arhitectul Paul Smărăndescu (1881–1945). Născut la București, el a studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris, pe care a absolvit-o în 1906, iar după întoarcerea în țară a lucrat alături de Dimitrie Maimarolu la Palatul Camerei Deputaților. A fost arhitect-șef al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (1909) și al Ministerului de Interne (1912–1939), profesor la Școala de Arhitectură din București (1920–1940) și decan al Facultății de Arhitectură (1938–1940). Smărăndescu a fost unul dintre cei mai prolifici arhitecți ai epocii, autor a sute de case, multe în stil neoromânesc, și al unor imobile de raport. Arhiva sa personală se păstrează la Biblioteca Națională a României. Blocul Agricola, început în anul în care a devenit arhitect-șef al Ministerului de Interne, este una dintre cele mai importante lucrări ale sale pe Calea Victoriei.

Șantierul din 1912–1913

Construcția a început în 1912 și a durat până în 1913. Unele surse indică anul 1907, care corespunde probabil proiectului sau cumpărării terenului, dar presa vremii confirmă că șantierul era în plină desfășurare în 1913. Un ziar din acel an relata accidentul lucrătorului Marin Uiță, în vârstă de 17 ani, originar din comuna Baldovinești, județul Romanați, care, lucrând „la binaua ce se construiește în calea Victoriei No. 11, propriet. soc. «Agricola»”, a alunecat și a căzut de la înălțime, fiind transportat în stare gravă la Spitalul Colțea. Tot în 1913 societatea „Agricola” anunța publicul că, „din cauza strămutării sale în casa sa proprie din calea Victoriei No. 11”, serviciul telefonic fusese întrerupt, dar fusese restabilit, adăugându-se vechiului post telefonic unul nou. Mutarea marchează încheierea lucrărilor principale și instalarea Direcțiunii generale a societății în noul palat, pe care anunțurile ulterioare îl numesc „Palatul propriu”.

Arhitectura clădirii

Blocul Agricola este o clădire masivă, în formă de L. Latura lungă, construită în pantă, bordează aproape întreaga stradă Guglielmo Marconi, iar latura scurtă, spre Calea Victoriei, se alipește de casa Prager. Datorită denivelării terenului, regimul de înălțime variază între două și cinci niveluri. Clădirea aparține arhitecturii eclectice de inspirație Beaux-Arts, caracteristică imobilelor de birouri și de raport ridicate în București în anii dinaintea Primului Război Mondial. Parterul a fost gândit de la început ca spațiu comercial, în timp ce etajele au adăpostit birourile societății și apartamente de închiriat. Pe ușile laterale și pe colțul din spate al clădirii se mai păstrează urme ale vechilor inscripții. Blocul Agricola este monument istoric și face parte, alături de casa Prager și de Palatul CEC, din frontul istoric al Căii Victoriei din fața Palatului Poștelor.

Anii interbelici: asigurări, magazine și hotel (1913–1948)

Sediul societății „Agricola”

În perioada interbelică palatul de pe Calea Victoriei nr. 11 a rămas sediul Direcțiunii generale a societății „Agricola”, iar etajele au găzduit birouri și locuințe. Parterul comercial, cu vitrine la Calea Victoriei, a fost închiriat unor magazine, în timp ce în vecinătate funcționau, de o parte, magazinul de blănuri al familiei Prager și, de cealaltă parte a străzii Marconi, Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, devenită în 1932 Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale. În 1930 „Agricola” a fuzionat cu societatea de asigurări Fonciera din Cluj, iar noua entitate, Agricola-Fonciera, figura în 1933 printre marile societăți de asigurări cotate la Bursa din București. Societatea a întreținut relații strânse cu Adriatica, societatea de asigurări italiană cu sediul la Trieste, prezentă și ea pe piața bucureșteană cu imobile proprii.

Incendiul din 20 mai 1927

La 20 mai 1927 palatul societății „Agricola”, numit în unele documente și Blocul Prager, a fost afectat de un incendiu important. Evenimentul a fost relatat de presa zilei următoare și a fost fotografiat din zona dintre Magazinul Victoria și Hotelul Francez. Fotografia păstrează imaginea frontului Căii Victoriei cu Palatul CEC în centru. După incendiu clădirea a fost reparată și și-a reluat funcțiunile. Evenimentul nu a schimbat destinația imobilului: la sfârșitul anilor 1920 și în deceniul următor parterul a găzduit unele dintre cele mai cunoscute magazine universale ale Bucureștiului, iar societatea de asigurări și-a păstrat aici sediul central.

Magazine universale: Magasin Universel și Sora

În 1929 la Calea Victoriei nr. 11 funcționa „Magasin Universel”, care vindea articole de menaj, parfumerie, jucării și cadouri. Sursele ulterioare îl pomenesc, sub numele de Magazinul Universal, printre firmele care au ocupat parterul Blocului Agricola în perioada interbelică. Amplasamentul, peste drum de Palatul Poștelor și la câțiva pași de Lipscani, asigura un flux constant de cumpărători. În deceniul al patrulea parterul a fost ocupat de magazinul Sora, al Societății Române de Aprovizionare (S.A.R.). Un anunț de sărbători din 1939 prezenta „Magazinul Sora – sursa tuturora”, cu sediul la Calea Victoriei nr. 11, „peste drum de Poștă”, și cu un al doilea magazin pe Calea Griviței nr. 142, în fața Gării de Nord. Magazinul de pe Calea Victoriei a devenit una dintre adresele comerciale cunoscute ale Bucureștiului interbelic, iar spațiul comercial al blocului și-a păstrat, după al Doilea Război Mondial, profilul de magazin universal.

Grand Hotel din București

Un anunț din 1933 plasa la Calea Victoriei nr. 11 și „Grand Hotel din București”, a cărui deviză era „confort, serviciu ireproșabil, cinste exemplară și prețuri modeste” și în a cărui clădire fusese reinstalat Cafe-Restaurantul Lafayette. Alte surse localizează însă Grand Hotel Lafayette la colțul Căii Victoriei cu strada Lipscani, lângă Palatul CEC, pe latura opusă Blocului Agricola, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine dacă hotelul a funcționat în acest imobil. Perioada societății „Agricola” s-a încheiat după 1948. Odată cu naționalizarea economiei, societățile private de asigurări au fost desființate, activitatea lor fiind preluată de Sovrom-Asigurare și, ulterior, de Administrația Asigurărilor de Stat (ADAS), care a deținut monopolul asigurărilor în România până în 1990. Palatul de pe Calea Victoriei nr. 11 a intrat în proprietatea statului.

De la Magazinul Popular la CEC Bank (1948–prezent)

Magazinul Popular și Magazinul Fortuna

După naționalizare, spațiul comercial de la parterul Blocului Agricola și-a păstrat destinația. Fostul magazin Sora a devenit, la începutul anilor 1950, „Magazinul Popular”, consemnat sub acest nume într-o fotografie din 1952. Etajele au continuat să adăpostească birouri și locuințe, iar clădirea a rămas cunoscută în limbajul curent drept Blocul Prager sau Blocul Agricola. În august 1970 în același spațiu s-a deschis magazinul Fortuna, prezentat drept „cel mai mare magazin agroalimentar cu autoservire” din București. Fortuna a devenit un reper comercial al centrului orașului în ultimele două decenii ale perioadei comuniste. În aceeași perioadă, vecinătatea blocului s-a schimbat: în stânga casei Prager a fost ridicat un bloc înalt de locuințe, iar la capătul Căii Victoriei dinspre Dâmbovița au dispărut, în anii 1980, clădirile demolate pentru noul centru civic, între care Opereta.

Sediu bancar după 1989

După 1989 clădirea a revenit funcțiunii financiare pentru care fusese construită. Blocul a găzduit sedii de bănci, iar în prezent este folosit de CEC Bank, succesoarea Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, a cărei clădire istorică, Palatul CEC, se află de cealaltă parte a străzii Guglielmo Marconi. Astfel, cele două clădiri care flanchează strada deschisă în 1896 aparțin din nou aceleiași instituții financiare. Cu ocazia lucrărilor de renovare, copertina de deasupra vitrinelor magazinului a fost îndepărtată, ceea ce a readus fațadei o mare parte din aspectul inițial. Pe ușile laterale și pe colțul din spate al clădirii se mai văd urme ale vechilor inscripții, martore ale funcțiunilor comerciale și financiare succesive.

Blocul Agricola în frontul Căii Victoriei

Blocul Agricola face parte dintr-un front istoric de clădiri care rezumă istoria acestui capăt al Căii Victoriei: Casa Sigmund Prager, ridicată pe locul caselor Văcărescu și Bellu, Blocul Agricola, Palatul CEC, construit pe locul mănăstirii Sfântul Ioan, iar peste drum Palatul Poștelor, azi Muzeul Național de Istorie a României. Clădirea proiectată de Paul Smărăndescu reflectă ascensiunea societăților de asigurări românești la începutul secolului XX și transformarea Căii Victoriei într-o arteră a băncilor, a asigurătorilor și a marilor magazine. Numele sub care este cunoscută, Blocul Agricola sau Blocul Prager, păstrează memoria atât a societății care l-a construit, cât și a negustorului de blănuri a cărui proprietate învecinată a dat numele întregului colț de stradă.

Personaje

- Paul Smărăndescu (1881–1945) – arhitect, absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Paris, arhitect-șef al Ministerului de Interne și decan al Facultății de Arhitectură; autorul proiectului Blocului Agricola (1912–1913).
- Sigmund Prager – negustor de blănuri, furnizor al Curții regale, proprietarul casei vecine de la Calea Victoriei nr. 9; o parte din fosta curte a caselor sale a intrat, potrivit tradiției, în terenul blocului, care îi poartă numele.
- Leon Lempart – pălărier, proprietarul casei de la Calea Victoriei nr. 11 bis, unde și-a mutat în 1886 magazinul și a instalat o fabrică de pălării; la etajul casei sale a funcționat în 1890 societatea de asigurare mutuală „Unirea”.
- I. Moisescu – negustor, proprietarul magazinului „La Luvru din Paris” de la Calea Victoriei nr. 11 (1887).
- Paul Gottereau (1843–1924) – arhitect francez, autorul Palatului CEC (1897–1900), vecinul Blocului Agricola de peste strada Marconi.

*

Blocul Societatea de Asigurari „Agricola”, sau, mai pe scurt, Blocul Agricola, sau Blocul Prager, după terenul pe care a fost construit. Imobilul se află pe Calea Victoriei 11, lângă Palatul CEC, vizavi de Palatul Poştei (actualul Muzeu Naţional de Istorie a României). Este o clădire masivă în formă de L: latura lungă, în pantă, practic bordează întreaga străduţă Guglielmo Marconi, iar latura scurtă se află pe Calea Victoriei. Parterul clădirii (construită în 1912, după planurile arhitectului Paul Smărăndescu) a fost gândit, de la început, ca spaţiu pentru magazin. Şi, mereu, au fost magazine cu diverse profiluri. De la primul magazin SORA (Societatea Română de Aprovizionare) din perioada interbelică, devenit, cum se vede, „Magazinul Popular”, până la „cel mai mare magazin agroalimentar cu autoservire” – Fortuna – deschis în august 1970. (Ando)

*

Imaginea prezintă o perspectivă a Căii Victoriei surprinsă de pe scările Palatului Poştei, actualul Muzeu Național de Istorie a României, către Piața Senatului, actuala Piața Națiunilor. În prim-plan se găsește Casa Prager, construită în anul 1888 după planurile arhitectului George Mândrea. Sigmund Prager, negustor de blănuri de lux, furnizor al Casei Regale, a deschis aici un cunoscut magazin al acestor produse. Imobilul a fost ridicat pe locul fostei Casei Văcărescu-Bellu de pe Podul Mogoşoaiei, actuala Calea Victoriei. În timpul Revoluției din 1821, Casa Văcărescu-Bellu a fost rechiziționată de către trupele turcești, devenind comandamentul acestora. Aici, fostul șef al garnizoanei Bucureştiului, Bimbașa Sava, împreună cu arnăuții săi care trecuseră de partea Eteriei, a fost atras de către comandantul trupelor turcești într-o capcană în care au pierit cu toții. Casa Prager este o clădire cu parter și etaj, având deasupra, în partea centrală, încă un nivel, de dimensiuni mai mici. În partea dreaptă, clădirea se învecinează cu Blocul Prager, construit de Societatea de Asigurări „Agricola” în anul anul 1907 după planurile arhitectului Paul Smărăndescu, de-a lungul străzii Guglielmo Marconi. În partea stângă a Casei Prager se găsește în prezent un bloc de locuințe înalt, construit în timpul regimului comunist. În planul doi se văd clădirile care se găseau la capătul Căii Victoriei, iar clădirea pe care este montată o reclamă la „Philips Radio” este Opereta, demolată la mijlocul deceniului al nouălea al secolului trecut, în proiectul de construire a noului centru civic. În stânga acesteia se găseau fundațiile Senatului, peste care a fost construit la sfârșitul deceniului al șaselea actualul bloc Gioconda. Casa Prager a fost o lungă perioadă sediul Loteriei Române, iar în prezent este sediul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. Fotografie din Colecţia Fotografii şi Cărţi poştale a Muzeului Municipiului Bucureşti. (Text: Cezar Petre Buiumaci, muzeograf)

*

Casa Prager (construită în 1888 și al cărei arhitect a fost George Mândrea), aflată la intersecţia Căii Victoriei cu strada Marconi, lângă Palatul CEC şi vis-a-vis de Palatul Poştelor (actualul Muzeu de Istorie a României), a fost construită după planurile arhitectului George Mândrea în 1888 pentru negustorul de blănuri Sigmund Prager, furnizor al Curţii Regale, care a deschis aici un magazin de blănuri de lux, faimos în epocă. Mai mult decât un simplu negustor de blănuri, Simgund Prager a fost vicepreşedinte al Camerei de Comerţ. În 1907 a făcut parte, alături de Mauriciu Blank, George Asan şi Nicolae Dane, din comisia care a ales planul arhitectonic pentru viitoarea clădire a Palatului Bursei (construit între 1908-1911). Pe un teren neconstruit, care făcea parte din curtea vechii case cumpărate de Prager de la baronul Bellu, Societatea de Asigurări „Agricola” a ridicat, în 1912, de-a lungul Străzii Marconi, un imobil masiv în stilul epocii, după proiectul arhitectului Paul Smărăndescu, cunoscut ulterior ca Blocul Prager sau Blocul Agricola. Casa negustorului Prager există şi acum, lipită de Blocul Prager, fiind în proprietatea Loteriei Române. În Blocul Prager au funcţionat, în perioada interbelică, Magazinul Universal Sora (altul decât cel de lângă Gara de Nord) şi, ulterior, Universal, pentru ca, după naţionalizare, spaţiul comercial să fie destinat Magazinului Fortuna, care a avut ca specific desfacerea produselor agroalimentare. (Willi Pragher)

Referințe:

- Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi, capitolele „Casa Prager” și „Palatul Poștelor”.
- Societatea de Asigurări Agricola (Blocul Prager) (Property INDEX)
- Gheorghe Crutzescu – Podul Mogoșoaiei, povestea unei străzi (PDF) (Property INDEX)
- Magazinul Popular – 1952 (București City News)
- Incendiul de la „Palatul societății Agricola”, Blocul Prager, 20 mai 1927 (Ziarul Cuvântul)
- De la asiguratorii economiei capitaliste la urmașii ADAS (Project-E)
- Casa bunicului (Willy Pragher, blog)
- Casa Văcărescu de pe Podul Mogoșoaiei (Bucureștii Vechi și Noi)
- Calea Victoriei 007–13 (politici.weebly.com)
- Grand Hotel Lafayette Bucharest (Bucharest Uncovered)
- Muzeul Municipiului București, Colecția Fotografii și Cărți Poștale, texte de Cezar Petre Buiumaci, muzeograf.
- Presa bucureșteană a vremii (1879–1939): anunțuri privind Regia Monopolului Tutunurilor (1879), Tribunalul Comercial Ilfov (1882), magazinele „À la Revue de la Mode” (1885), Leon Lempart (1886) și „La Luvru din Paris” (1887), societatea „Unirea” (1890), șantierul și mutarea societății „Agricola” (1913), societatea „Agricola” (1920), Magasin Universel (1929), Grand Hotel din București (1933) și Magazinul Sora (1939).
- Magazinul Popular – 1952
- Casa Prager - Gheorghe Crutzescu - Podul Mogoșoaei, povestea unei străzi (pag. 59-66)
- Casa Prager, Calea Victoriei.
- Casa Văcărescu de pe Podul Mogoșoaiei
- Willy Pragher - Casa bunicului
- Zaiafet şi tragedie în casa Văcărescu-Bellu-Prager
- Fostele case I. Văcărescu - Prager, Calea Victoriei 9
- Calea Victoriei 11-13 - mănăstirea și hanul "Sfântul Ioan cel Mare"
- Traseul arhitectural Paul Smărăndescu
- Arhitect Paul Smărăndescu - Facebook
- Arhitectură românească/Romanian Architecture
- Arhitectura Neoromânească - Lucrari IV arh. Paul Smarandescu

Mai 2024:

## Specialiști
**Arhitectură:** Paul Smărăndescu

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/societatea-de-asigurari-agricole