Imobilul Banca Dunărea Românească

Imobilul Banca Dunărea Românească

Ridicarea și funcțiunea bancară

Clădirea de la numărul 7 de pe strada Smârdan este datată ca fiind ridicată înainte de anul 1910, în capătul dinspre strada Lipscani al aceleiași artere care găzduia, la câțiva pași distanță, sediul Casei Zerlendi și, din 1907, al Băncii Comerciale Române. Din punct de vedere stilistic, clădirea este încadrată în arhitectura modernistă interbelică, ceea ce sugerează că fațada și volumetria actuală reflectă, cel puțin în parte, o intervenție ulterioară anului construirii inițiale, într-o perioadă în care numeroase clădiri din cartierul bancar al Bucureștiului au fost modernizate pentru a răspunde cerințelor tot mai numeroase ale caselor de bancă instalate în zonă. Astăzi, imobilul funcționează ca spațiu de birouri. Sursele publice consultate nu conțin informații despre arhitectul clădirii, despre beneficiarul inițial al construcției sau despre eventualele intervenții de restaurare din ultimele decenii; aceste aspecte rămân, la momentul redactării, nedocumentate.

Casele de bancă găzduite

De-a lungul timpului, clădirea de la numărul 7 a găzduit mai multe case de bancă de dimensiuni mici și mijlocii, specifice cartierului financiar bucureștean din perioada de dinainte și de după Primul Război Mondial: Banca Dunărea Românească, Banca Iancu Grunberg, Casa de Bancă M. Gârleșteanu și Banca Marcel Mărculescu. Toate patru sunt atestate documentar exclusiv prin lucrarea de istorie instituțională publicată de Banca Națională a României, fără a se fi păstrat, în sursele accesibile astăzi, arhive proprii sau relatări de presă detaliate. Această situație nu este una singulară: în imediata vecinătate a clădirii funcționau, în aceeași perioadă, zeci de case de bancă similare, majoritatea dispărute fără urmă documentară proprie, într-un peisaj financiar dominat, ca importanță, de câteva instituții mari — Banca Națională a României, Banca Comercială Română și Banca Românească.

Cartierul bancar al Bucureștiului

Axa financiară Smârdan–Doamnei–Karagheorghevici

Clădirea de pe Smârdan s-a aflat, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de-a lungul perioadei interbelice, în inima cartierului financiar al Bucureștiului, conturat în patrulaterul format de străzile Băncii Naționale, Karagheorghevici, Doamnei și Smârdan, în jurul Palatului Băncii Naționale a României. Zeci de case de bancă, mai mari sau mai mici, și-au avut aici sediile, alături de birouri și magazine; o excepție notabilă a fost clădirea de la numărul 6 de pe strada Karagheorghevici, unde a funcționat și Teatrul Modern.

Printre instituțiile de credit care și-au desfășurat activitatea, în diverse perioade, în jurul Palatului Băncii Naționale se numărau Banca Ilfov, Banca Albina, de pe strada Smârdan numărul 2, Banca de Comerț și Scont, Banca Chiristigiilor, Banca Creditul Financiar, Banca A. Lazaris, Banca Ilie P. Rădulescu & Aurel Mohnblatt, de pe strada Smârdan numărul 4, Creditul Mobiliar Român, Banca de Credit și Scont, Banca Uniunii Comerciale, de pe strada Doamnei numărul 8, Banca Zissu Fessler, de pe strada Doamnei numărul 10, precum și Banca Transsylvania, de pe strada Băncii Naționale numărul 4, unde a funcționat, între 1923 și finalul anilor 1930, și Societatea Națională de Credit Industrial.

Vecinii direcți de pe Smârdan

La numărul 3, în imediata vecinătate, se înălța imobilul Christofi Zerlendi, ridicat în 1888, cumpărat în 1907 de Banca Comercială Română. La numărul 5 a funcționat, din 1911, Banca Românească, cea mai importantă instituție de credit cu capital exclusiv românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. La numărul 9, alături de clădirea în discuție, își avea sediul Banca Elvețiană și Română.

La numărul 11, într-o clădire ridicată în 1890 după planurile arhitectului Paul Gottereau, pentru Ștefan Petrovici Armis, funcționau case de bancă de mai mică importanță, precum Banca de Credit Forestier, Banca Becker & Pecker, Banca de Depozite și Scont, Banca Levant Company, Banca Harry Feldman, Banca Jean Pauker sau Banca Anglo-Levant. Concentrarea, pe o singură arteră, a unui asemenea număr de instituții bancare a făcut ca zona să fie evocată, în epoca interbelică, drept un veritabil „Wall Street” al Bucureștiului.

*

Câteva bănci care au funcţionat în perioada interbelică în clădirile aliniate până la numărul 11, la intersecţia străzii Smârdan cu strada Lipscani: la strada Smârdan 7 – Banca Dunărea Românească, Banca Iancu Grunberg, Casa de Bancă M. Gârleșteanu, Banca Marcel Mărculescu; la numărul 9 – Banca Elveţiană și Română. În Cădirea de la numărul 11, proprietatea lui Ștefan Petrovici Armis, ridicată în 1890 după planurile lui Paul Gottereau, găsim sediul unor bănci de mai mică importanţă: Banca de Credit Forestier, Banca Becker & Pecker, Banca de Depozite și Scont, Banca Levant Company, Banca Harry Feldman, Banca Jean Pauker, Banca Anglo-Levant SA.

Pe strada Smârdan nr. 3 se înălța imobilul Zerlendi, construit în anul 1888 și cumpărat de Banca Comercială Română imediat după înființarea sa, în anul 1907. Clădirea a fost concepută special pentru a servi operațiunilor bancare, la parter existând un hol de mari dimensiuni, amenajat pentru a servi relațiilor cu clienții. Pe strada Smârdan la nr. 5 a funcţionat Banca Românească, cea mai importantă instituţie de credit cu capital exclusiv românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea, care și-a început activitatea în anul 1911. 
Bănci de dimensiuni și importanță reduse regăsim în toate cele patru clădiri cuprinse în patrulaterul format de străzile Băncii Naționale, Karagheorghevici, Doamnei și Smârdan. Construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au avut preponderent funcții comerciale, cu excepția clădirii situate pe strada Karagheorghevici la nr. 6, unde, alături de mai multe magazine și birouri, a funcționat și Teatrul Modern.

Dintre instituțiile de credit care, în diverse perioade, și-au desfășurat activitatea în jurul Palatului Băncii Naționale menționăm: Banca Ilfov, Banca Albina (strada Smârdan nr. 2), Banca de Comerț și Scont, Banca Chiristigiilor, Banca Creditul Financiar, Banca A. Lazaris, Banca Ilie P. Rădulescu & Aurel Mohnblatt (strada Smârdan nr. 4), creditul Mobiliar Român, Banca de Credit și Scont, Banca Uniunii Comerciale (strada Doamnei nr. 8), Banca Zissu Fessler (strada Doamnei nr. 10), Banca A. Feldstein & M. Vainstein, Banca A. Aftalion, (strada E. Carada nr. 6), G. P. Ionescu, Banca Transsylvania (strada Băncii Naționale nr. 4). La această ultimă adresă a funcționat și una dintre cele mai importante instituții financiare ale României interbelice, Societatea Națională de Credit Industrial, de la înființarea sa, în anul 1923, și până la edificarea propriului palat din Piața Universității, la sfârșitul anilor ’30. (Palatele Băncii Naționale a României – Palatul Vechi, vol. 1, BNR 2012, pag. 87)

Referințe:

• Palatele Băncii Naționale a României – Palatul Vechi, vol. 1, Banca Națională a României, București, 2012.
• Banca Românească. Date ascunse, istorii descoperite (Caietele Restaurării, 2024).
• O incursiune în „Cartierul banilor” (Jurnalul.ro).
• Palatele Băncii Naționale a României – Palatul Vechi, vol. 1, BNR 2012
  
• Bucureștii de altădată, vol 3, Constantin Bacalbasa, 1930

August 2019: