# Imobilul Christofi Zerlendi Adresă: Str. Smardan nr. 3, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București An construcție: 1888 Tip ansamblu: Birouri Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Neoclasic Monument istoric: clasa B Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Imobilul Christofi Zerlendi, ridicat în 1888 pe strada Smârdan din București, monument istoric clasa B, a fost sediul casei de bancă a familiei Zerlendi, apoi, din 1907, al Băncii Comerciale Române, iar mai târziu al Băncii Agricole; astăzi găzduiește Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în inima fostului cartier bancar al Capitalei. ## Articol Imobilul Christofi Zerlendi Clădirea de la numărul 3 de pe strada Smârdan a fost ridicată în anul 1888, pe o arteră care își schimbase numele cu numai un deceniu în urmă: până în 1878, strada s-a numit Ulița, apoi Strada Germană, denumire păstrată și pe planurile Bucureștiului din 1871. Amplasamentul se afla în imediata apropiere a Palatului Băncii Naționale a României, într-o zonă care avea să devină, până la Primul Război Mondial, principalul centru bancar al Capitalei. Clădirea a fost ridicată ca sediu al casei de bancă a familiei Zerlendi, purtând, de-a lungul mai multor decenii, în presa și în anunțurile comerciale ale vremii, numele popular de „Casa Zerlendi”. Prezența bancară a familiei Zerlendi pe această stradă este atestată cu mult înainte de anul 1888: încă din 1872-1874, „casa Zerlendi”, aflată atunci pe Strada Germană, găzduia adunările generale ale unor societăți active la Bursa Bucureștiului, precum Societatea Financiară a României și societatea de asigurare Dacia. Presa comercială din perioada 1885-1907 plasează în mod constant sediul familiei la numărul 7 al străzii — o adresă atestată repetat, în timp ce numărul 3, sub care clădirea este cunoscută astăzi, pare să rezulte dintr-o renumerotare ulterioară a străzii, fenomen documentat și pe alte artere centrale ale Bucureștiului din epocă, precum Calea Victoriei, renumerotată sistematic în 1889. În lipsa unor planuri de aliniere de arhivă consultate direct, identificarea fostului număr 7 cu actualul număr 3 rămâne o ipoteză plauzibilă, sprijinită de continuitatea funcțiunii bancare a clădirii pe aceeași arteră, mai degrabă decât o certitudine documentară deplină. De la casa de bancă la sediul Băncii Comerciale Române În anul 1907, la scurt timp după înființarea sa (1906), Banca Comercială Română a cumpărat clădirea de pe Smârdan, transformând-o în propriul sediu. Este vorba despre o instituție bancară distinctă de actuala Banca Comercială Română (BCR), înființată în 1990 — o simplă omonimie, fără legătură instituțională directă. Clădirea a fost adaptată special pentru operațiunile bancare, cu un hol de mari dimensiuni la parter, destinat relațiilor cu clienții. Banca Comercială Română a inaugurat aici, o premieră pentru România, serviciul casetelor de valori, ceea ce a necesitat amenajarea unor spații distincte la subsolul clădirii: o suprafață totală de 500 de metri pătrați, cu o înălțime de 4 metri și pereți groși de un metru, gândiți pentru siguranța depozitelor clienților. Destinul clădirii în secolul XX Clădirea și-a păstrat funcțiunea bancară mult după perioada interbelică. A devenit, la un moment nedeterminat cu precizie în sursele disponibile, sediul central al Băncii Agricole, instituție care își avea rădăcinile în Creditul Funciar Rural, înființat în 1872. Sediul de pe Smârdan a rămas centrala Băncii Agricole până la restructurarea din 1999-2000, când banca s-a mutat într-un sediu unic, consolidat; Banca Agricolă avea să fie preluată de grupul austriac Raiffeisen și să devină, prin fuziune, în 2001-2002, Raiffeisen Bank România. Clădirea a intrat ulterior în administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” (RAAPPS). Din august 2010, conform Monitorul Oficial nr. 582 din 17 august 2010, aici funcționează sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, cu acces public prin strada Blănari, vizavi de Biserica Sfântul Nicolae Șelari. Clădirea este clasată astăzi monument istoric, categoria B. Christofi Zerlendi Familia și formarea Christofi Zerlendi s-a născut în 1844 — sursele diferă asupra locului nașterii: necrologul publicat în presa bucureșteană indică Bucureștiul, în timp ce cercetarea istorică mai recentă a lui Ştefan Petrescu îl situează la Brăila. Era fiul lui Leon Zerlendi, mare exportator de cereale, asociat, potrivit memorialistului Constantin Bacalbașa, cu un alt mare exportator grec, Sechiari. Familia făcea parte din valul de negustori de origine greacă, mulți dintre ei originari din insula Chios, care s-au stabilit în Principatele Dunărene în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Christofi Zerlendi a urmat studii comerciale la Syra (Syros), în Grecia, revenind la București în 1862. Împreună cu fratele său mai mare, Achilles Zerlendi — care avea să devină ulterior primar al Brăilei —, a preluat, după moartea tatălui, conducerea casei de bancă a familiei, cu sediul pe strada Smârdan. Cariera politică În 1888, după căderea guvernului lui Ion Brătianu, care condusese țara timp de doisprezece ani, Zerlendi a fost propus de guvernul conservator drept candidat la colegiul I de Senat, pentru a candida chiar împotriva liderului liberalilor. Victoria lui Zerlendi, un simplu bancher fără suprafață politică anterioară, asupra celui mai puternic om politic al României a făcut mare senzație în epocă. A rămas senator până în 1896, ocupând în același timp și demnitatea de consilier comunal al Capitalei. Printr-un decret regal semnat de Carol I la 22 decembrie 1891, Christofi Zerlendi a fost numit unul dintre cei trei ajutoare de primar ai Bucureștiului, alături de Al. Bălășanu și Petre C. Serafim, sub primarul Dimitrie Orbescu. A fost, de asemenea, un prezent constant în adunările generale ale acționarilor Băncii Naționale a României, unde a funcționat, la alegerile din februarie 1890, ca scrutator alături de un alt bancher grec din București, Nicholas Chrissoveloni. Alte proprietăți și filantropie Numele Zerlendi rămâne asociat, în sursele epocii, și cu o altă clădire bucureșteană, distinctă de cea de pe Smârdan: o casă de pe Calea Victoriei, ridicată în 1883 după planurile arhitectului Henri de Wurmb, pe locul fostei case a boierilor Cocorăști, cunoscută anterior și drept casa prințului sârb Miloš Obrenović. Amplasamentul, aflat vizavi de cofetăria Capșa, avea să fie cunoscut ulterior sub numele de Hotel Luvru. Cele două proprietăți — cea de pe Smârdan și cea de pe Calea Victoriei — sunt frecvent desemnate în epocă prin aceeași formulă, „casa Zerlendi”, ceea ce a generat, de-a lungul timpului, confuzii între ele. Christofi Zerlendi a fost unul dintre fondatorii societății de asigurare „Națională”. În plan filantropic, a donat orașului București, în 1890, o proprietate de pe Calea Șerban Vodă, transformată în 1893 într-un azil pentru infirmi. Instituția a evoluat ulterior în Spitalul, respectiv Pavilionul Zerlendi, parte astăzi a Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”; zidul incintei a fost dărâmat spre finalul anilor 1930, pentru lărgirea Căii Șerban Vodă. Criza financiară și sfârșitul Anii 1893-1895 au adus o perioadă tulbure pentru casa de bancă a familiei. În 1893, Zerlendi a anunțat public, din motive de sănătate, lichidarea băncii sale, decizie ulterior nuanțată în presă, care anunța că „banca Zerlendi va continua de a exista”. În 1895, moștenitorii lui Evanghelie Zappa au cerut la tribunalul comercial declararea în faliment a băncii Zerlendi, în contextul disputei privind averea lăsată de acesta; presa vremii a prezentat cererea drept o formă de represalii politice, legată de alegerile din același interval de la Banca Națională, în cadrul cărora candidatul Andrei Popovici i-ar fi reproșat direct lui Zerlendi votul acordat lui Anton Carp. Dincolo de aceste turbulențe, numele Casei Zerlendi a continuat să fie asociat clădirii de pe Smârdan până în preajma anului 1907, când diverși comercianți își anunțau sediile „în Casa Zerlendi”. Christofi Zerlendi a murit cu trei zile înainte de Crăciun, la vârsta de 57 de ani — necrologul din Adevărul indică anul 1901, în timp ce cercetarea istorică mai recentă menționează anul 1902. A fost recunoscut, la moartea sa, drept unul dintre marii bancheri ai Bucureștiului. Cartierul bancar al Bucureștiului Axa financiară Smârdan–Doamnei–Karagheorghevici Clădirea de pe Smârdan s-a aflat, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de-a lungul perioadei interbelice, în inima cartierului financiar al Bucureștiului, conturat în patrulaterul format de străzile Băncii Naționale, Karagheorghevici, Doamnei și Smârdan, în jurul Palatului Băncii Naționale a României. Zeci de case de bancă, mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puțin cunoscute, și-au avut sediile în această zonă, alături de birouri și magazine; o excepție notabilă a fost clădirea de la numărul 6 de pe strada Karagheorghevici, unde a funcționat și Teatrul Modern. Printre instituțiile de credit care și-au desfășurat activitatea, în diverse perioade, în jurul Palatului Băncii Naționale se numărau Banca Ilfov, Banca Albina, de pe strada Smârdan numărul 2, Banca de Comerț și Scont, Banca Chiristigiilor, Banca Creditul Financiar, Banca A. Lazaris, Banca Ilie P. Rădulescu & Aurel Mohnblatt, de pe strada Smârdan numărul 4, Creditul Mobiliar Român, Banca de Credit și Scont, Banca Uniunii Comerciale, de pe strada Doamnei numărul 8, Banca Zissu Fessler, de pe strada Doamnei numărul 10, precum și Banca Transsylvania, de pe strada Băncii Naționale numărul 4, unde a funcționat, între 1923 și finalul anilor 1930, și Societatea Națională de Credit Industrial. Vecinii de pe Smârdan La numărul 5 de pe strada Smârdan a funcționat, din 1911, Banca Românească, cea mai importantă instituție de credit cu capital exclusiv românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. La numărul 7 și-au avut sediul, de-a lungul timpului, mai multe case de bancă — Banca Dunărea Românească, Banca Iancu Grunberg, Casa de Bancă M. Gârleșteanu, Banca Marcel Mărculescu —, iar la numărul 9, Banca Elvețiană și Română. La numărul 11, într-o clădire ridicată în 1890 după planurile arhitectului Paul Gottereau, pentru Ștefan Petrovici Armis, funcționau case de bancă de mai mică importanță, precum Banca de Credit Forestier, Banca Becker & Pecker, Banca de Depozite și Scont, Banca Levant Company, Banca Harry Feldman, Banca Jean Pauker sau Banca Anglo-Levant. Concentrarea, pe o singură arteră, a unui asemenea număr de instituții bancare a făcut ca zona să fie evocată, în epoca interbelică, drept un veritabil „Wall Street” al Bucureștiului. Personaje - Leon Zerlendi — tatăl lui Christofi Zerlendi, mare exportator de cereale, asociat, potrivit memorialistului Constantin Bacalbașa, cu un alt mare exportator grec, Sechiari; a făcut parte din generația de negustori greci stabiliți în Principatele Dunărene în prima jumătate a secolului al XIX-lea. - Nicholas Chrissoveloni (1838-1913) — bancher grec, conducător al Băncii Chrissoveloni din București; a funcționat, la alegerile din februarie 1890, ca scrutator alături de Christofi Zerlendi în adunarea generală a acționarilor Băncii Naționale a României. - Constantin Bacalbașa (1856-1935) — jurnalist și memorialist, cronicar al vieții publice bucureștene; a consemnat, în volumul „Bucureștii de altădată”, victoria electorală a lui Zerlendi din 1888 și moartea acestuia. - Emil Costinescu — om de afaceri; a fost asociat, între 1887 și 1891, cu Christofi Zerlendi și cu Fr. Montesi într-o societate de exploatare a pădurilor și de fabricare a varului hidraulic la Sinaia. * Pe strada Smârdan nr. 3 se înălța Imobilul Christofi Zerlendi, construit în anul 1888 și cumpărat de Banca Comercială Română imediat după înființarea sa, în anul 1907. Clădirea a fost concepută special pentru a servi operațiunilor bancare, la parter existând un hol de mari dimensiuni, amenajat pentru a servi relațiilor cu clienții. Demn de menționat este faptul că Banca Comercială a inaugurat în România serviciul casetelor de siguranță, care a necesitat organizarea unor spații distincte la subsolul clădirii. Conform informațiilor din epocă, suprafața totală a camerelor respective era de 500 mp, înălțimea de 4 m, iar pereții aveau 1m grosime. Bănci de dimensiuni și importanță reduse regăsim în toate cele patru clădiri cuprinse în patrulaterul format de străzile Băncii Naționale, Karagheorghevici, Doamnei și Smârdan. Construite la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au avut preponderent funcții comerciale, cu excepția clădirii situate pe strada Karagheorghevici la nr. 6, unde, alături de mai multe magazine și birouri, a funcționat și Teatrul Modern. Dintre instituțiile de credit care, în diverse perioade, și-au desfășurat activitatea aici menționăm: Banca Ilfov, Banca Albina (strada Smârdan nr. 2), Banca de Comerț și Scont, Banca Chiristigiilor, Banca Creditul Financiar, Banca A. Lazaris, Banca Ilie P. Rădulescu & Aurel Mohnblatt (strada Smârdan nr. 4), creditul Mobiliar Român, Banca de Credit și Scont, Banca Uniunii Comerciale (strada Doamnei nr. 8), Banca Zissu Fessler (strada Doamnei nr. 10), Banca A. Feldstein & M. Vainstein, Banca A. Aftalion, (strada E. Carada nr. 6), G. P. Ionescu, Banca Transsylvania (strada Băncii Naționale nr. 4). La această ultimă adresă a funcționat și una dintre cele mai importante instituții financiare ale României interbelice, Societatea Națională de Credit Industrial, de la înființarea sa, în anul 1923, și până la edificarea propriului palat din Piața Universității, la sfârșitul anilor ’30. (Palatele Băncii Naționale a României – Palatul Vechi, vol. 1, BNR 2012) * Christofi Zerlendi a fost unul dintre marii bancheri din Bucureşti. Zerlendi era un nume popular în Bucureşti. De origine grec, fiul lui Leon Zerlendi, mare exportator de cereale care, era asociat cu un alt mare exportator grec anume Sechiari. La moartea tatălui său a rămas singurul conducător al băncei ce-i purta, numele. Zerlendi a făcut şi politică, ca membru al Partidului Conservator. La 1388, după căderea lui Ion Brătianu, care fusese timp de 12 ani atotputernic în ţară, Zerlendi e propus de guvernul conservator candidat la colegiul 1 de Senat spre a lupta împotriva şefului liberalilor. Zerlendi, un simplu bancher fără nicio suprafaţă politică, bate pe cel mai puternic om politic din România. Această alegere a făcut mare senzaţie şi a dovedit încă o dată lipsa de conştiinţă politică a colegiilor electorale. (Bucureștii de altădată, vol 3, Constantin Bacalbasa, 1930, pag. 19) Referințe: - Bacalbașa, Constantin, Bucureștii de altădată, vol. 3, Editura Ziarului Universul, București, 1930. - Bălăiță, Dorel, „Pagini din istoria începuturilor industrializării României. Jetoanele lui Emil Costinescu”, în Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice, 2021, pp. 320-330. - Palatele Băncii Naționale a României – Palatul Vechi, vol. 1, Banca Națională a României, București, 2012. - Petrescu, Ştefan, „Bourgeoisie and Nation-Building: The Case of Two Greek Bankers in Romanian Public Life, Christofi Zerlendi (1844-1902) and Nicholas Chrissoveloni (1838-1913)”, în Greeks in Romania in the Nineteenth Century, editori Gelina Harlaftis și Radu Păun, Alpha Bank Historical Archives, Atena, 2013, pp. 167-189. - Ulieriu-Rostás, Theodor E., „«A Photographic Studio According to the Adjoined Plan»: New Archival Sources for the History of Photography in Nineteenth-Century Bucharest”, în Studii și Cercetări de Istoria Artei, Artă Plastică, serie nouă, tom 13 (57), 2023, pp. 159-187. - Banca Agricolă (Ziarul Financiar). - Autoritatea Națională pentru Cetățenie și-a mutat sediul din București, pe str. Smârdan (Basarabeni.ro). - Strada Smârdan (Primăria Sectorului 3). - Ce clădiri monument istoric în stare de degradare se află în administrarea RAAPPS în București (Inițiativa pentru o Justiție Curată). - Palatele Băncii Naționale a României – Palatul Vechi, vol. 1, BNR 2012 - Bucureștii de altădată, vol 3, Constantin Bacalbasa, 1930 Mai 2024: Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/smardan-3-selari-3