# Sanatoriul Saint Vincent de Paul Adresă: Bd. Aviatorilor nr. 34-36, Sector 1, Cartierul Dorobanți, București An construcție: 1913 Tip ansamblu: Medicale Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Mediteraneean Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere În anul 1935, arhitectul Hans Seewaldt va comanda, în numele sanatoriului, arhitecților Alexandru Zaharia și Ion Giurgea, proiectul dispensarului, o construcție S + P + 2E + M în stil Mediteraneean. Ulterior, în anul 1939, arhitectul Ion Giurgea va lucra singur la proiectul extinderii ansamblului cu Corpul Central. ## Articol Imobilul Sanatoriul St. Vincent de Paul (astăzi spitalul C. I. Parhon) din Bd. Aviatorilor 34-36 (fost șos. Jianu nr. 28), este realizat de către arh. Alexandru Zaharia împreuna cu Ioan Giurgea în anul 1936. Este o construcție amplă, realizată în mai multe etape, la care și-au adus contribuția și alți arhitecți, în perioade mai vechi. Terenul de 2 hectare a aparținut Măriei Pâcleanu, care îl va vinde sorei Elisabeta Pucci, membră a ordinului catolic al surorilor de caritate "St. Vicent de Paul”. Acest ordin fusese adus în București în anul 1906 de către Monseniorul Vladimir Ghika. In anul 1913 se face o primă solicitare de autorizare pentru o clădire parter, al cărei arhitect a fost Ion Niculuță. Maria Pâcleanu își va păstra o porțiune de teren, pe care va realiza o casă al cărei arhitect a fost Mircea Popovici. După moartea Mariei Pâcleanu în 1942, reședința ei va deveni proprietatea sanatoriului St. Vincent de Paul. In anul 1923, antreprenorul Cesare Fantoli propune mai multe proiecte pentru o construcție cu etaj și o casa a portarului. Unul dintre proiecte este semnat de către arhitectul Mario Stopa. În anul 1929, arhitecții Hans Seewaldt și Ferdinand Hoeflich vor realiza Capela Sacre Coeur. În anul 1935, arhitectul Hans Seewaldt va comanda, în numele sanatoriului, arhitecților Alexandru Zaharia și Ion Giurgea, proiectul dispensarului, o construcție S + P + 2E + M în stil Mediteraneean. Ulterior, în anul 1939, arhitectul Ion Giurgea va lucra singur la proiectul extinderii ansamblului cu Corpul Central. După 1948, Monseniorul Vladimir Ghika se va stabili aici, iar ulterior în 1952 va fi arestat și transferat la Jilava, unde va muri în 1 954. In anul 1946 s-a înființat sub decret Regal „Institutul de Endocrinologie 一 Profesor C. I. Parhon” care va funcționa în acest sediu până în ziua de astăzi. (extras din Mădălin Ghigeanu - Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Ed. Vremea, București, 2022, pag. 125) L’histoire de l’Eglise du Sacré-Cœur 1906 – 1930 : Les filles de la Charité de Saint Vincent de Paul. Aux origines de notre paroisse, il y a la venue en Roumanie, dès 1906, des Filles de la Charité de Saint-Vincent de Paul, appelées par le Prince Vladimir Ghika. Il avait connu, admiré et partagé leur dévouement parmi les pauvres à Thessalonique, où son frère Démètre était Consul. Vers 1912 les soeurs de la Charité acquièrent sur la chaussée Jianu un ancien pavillon de chasse sur le terrain duquel va bientôt s’élever l’hôpital St-Vincent de Paul – aujourd’hui Hôpital Dr Parhon Bd Aviatorilor n° 34 –36, avec une maternité et un dispensaire où des médecins bénévoles dispensent des soins gratuits, les riches payant pour les pauvres. Apres l’abdication forcée et l’exil du Roi Michel (décembre 1947), puis l’installation d’une éphémère république fantoche à laquelle préside l’honorable Dr Parhon, endocrinologue de renom, l’hôpital où il officiait, comme toutes les institutions d’Eglise, est confisqué: pour sauver ce qui peut l’être, les Filles de la Charité le vendent à l’Etat français, représenté par Robert Schuman, alors ministre des Affaires Etrangères. A l’automne 1948, la persécution éclate, les Soeurs sont interdites d’activités, expulsées de leur couvent – et du pays pour les étrangères. Les anciennes se regroupent dans une maison du quartier, avec une postulante qui le restera jusqu’en 1990. Les plus jeunes sont dispersées ou envoyées à Oradea. Mais les communistes se gardent d’occuper l’église et le presbytère, où résident les PP. Schorung et François Van der Jonckheydt, un Belge. C’est là que Mgr Ghika trouve refuge, jusqu’à son arrestation le 18 novembre 1952. Le P. Schorung ayant été rappelé en France, le P. Van der Jonckheydt reste seul desservant de l’église, jusqu’à son expulsion en 1957 et la fermeture de la „chapelle française”. (Paroisse du Sacré-Cœur) Referințe: - [Mădălin Ghigeanu, Curentul Mediteraneean în arhitectura interbelică românească, Ed. Vremea, București, 2022, pag. 125] (volum tipărit) - Revista Asociației Italienilor din România, iunie 2024 - mențiune "1923, Spitalul Vincent de Paul, arh. Mario Stoppa, împreună cu Cesare Fantoli" - L’histoire de l’Eglise du Sacré-Cœur - Alexandru Zaharia (Arhiva de Arhitectură) - Schiță a unei epoci controversate a României interbelice: arhitectul Alexandru Zaharia - Arhitect Ion Giurgea (Arhiva de Arhitectură) - Arhitect Hans Seewaldt (Arhiva de Arhitectură) - Arhitect Mario Stoppa (Arhiva de Arhitectură) August 2023: ## Specialiști **Arhitectură:** Ion Niculăiță (prima clădire, 1913); Mario Stoppa (construcție cu etaj, 1923); Cesare Fantoli (construcție cu etaj, 1923); Hans Seewaldt; Ferdinand Hoeflich (capela Sacré Coeur, 1929); Alexandru Zaharia; Ion Giurgea (spitalul, 1935) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/sanatoriului-saint-vincent-de-paul