În articolul „Harry Stern - arhitect și pedagog” din revista Arhitectura nr. 3-4 din 2024, Simona Or-Munteanu și Iris Aravot (vezi referințe) menționează „vila Laserson, a unui colecționar de artă, Bd. Aviatorilor 106 C, astăzi sediul Studioului „Sahia Film”, 1944-1945”. Pentru moment, presupunem că este vorba despre același număr de pe Bd. Aviatorilor, 106, și că referința este pentru clădirea principală, din față, pe Bd. Aviatorilor, nu cea din spate, cu intrare pe Bd. Mircea Eliade, ce pare a fi o clădire tehnică, construită ulterior.
*
Mergând pe urmele lui Harry Stern, clădirile identificate au fost plasate în contextul Bucureștiului modernist. După cum se știe, în perioada interbelică, modul de viață al burgheziei din Capitală era influențat de cultura franceză. Modernismul local, pe de o parte, promova ideile occidentale de funcționalitate și estetică, într-o formă moderată, dar, pe de altă parte, discursul teoretic a fost axat pe arhitectura națională. Astfel, arhitectura lui Stern poate fi comparată cu cea locală, a arhitecților moderniști români de nivelul lui Horia Creangă, G. M. Cantacuzino, Duiliu Marcu și mulți alții, precum și cu arhitectura lui Auguste Perret din Franța. Cât despre abordarea sa teoretică se știe prea puțin, dat fiind faptul că nu a publicat și că provenea dintr-o cultură româno-evreiască. De-a lungul studiului asupra lucrărilor lui Stern se pot distinge trei faze cronologice în evoluția sa: cea experimental modernistă (1932-1938), cea de maturitate modernistă (1939-1945) și cea a realismului socialist (1946-1954). Lucrările lui Stern au fost numeroase însă doar câteva au fost identificate și documentate. Astfel, programele arhitecturale cuprind: o vilă (Vila Laserson, a unui colecționar de artă, Bd. Aviatorilor 106 C, astăzi sediul Studioului „Sahia Film”, 1944-1945)... (Simona Or-Munteanu, Iris Aravot)
Referințe:
August 2023:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.