# Vila Panait Ionescu (Casa Ion Cămărășescu)

Adresă: Str. Romulus nr. 77, Sector 2, Cartierul Matei Basarab, București
An construcție: 1914
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 1-2 niveluri
Stil arhitectural: Neoromânesc
Monument istoric: clasa B
Etichete: piața imobiliară, ansamblu rezidential, real estate bucuresti, agentii imobiliare Bucuresti, preturile apartamentelor, bloc, cladire

## Descriere
Vila Panait Ionescu, cunoscută ulterior ca Vila Ion Cămărășescu, proiectată de arhitectul Paul Smărăndescu, a fost ridicată în 1912 de antrepriza Leopold SCHINDL. Reședință izolată pe lot realizată în maniera proprie de interpretare a stilului național, vila se distinge prin liniile clare, și volumele de dimensiuni diferite care îi compun fațadele asimetrice, legate de brâul și friza dantelate.

## Articol
Restaurarea Vilei Panait Ionescu

Vila Panait Ionescu din strada Romulus nr. 67 (actual 77) se află într-o zonă istorică a Bucureștiului, în fosta mahala a Bisericii Ceauș Radu, un cartier cu structură multietnică și cu o tradiție urbană ce coboară până în secolul al XVIII-lea. Strada Romulus, care pornește din Mântuleasa și traversează Calea Călărașilor până spre Labirint, păstrează și astăzi atmosfera unei lumi de mijloc, legată de comerț și meșteșuguri, la confluența comunităților armene, grecești și evreiești.

Pe planul cadastral din 1911 este vizibil lotul de colț dintre str. Romulus și str. Vulturului, unde exista o proprietate mai veche aparținând lui Panait Gr. Ionescu, atestat cu această adresă încă din 1906. În 1912, acesta comandă arhitectului Paul Smărăndescu proiectul unei noi locuințe, în stil neoromânesc, stil aflat atunci în plină afirmare după Expoziția din 1906.

Casa era concepută ca o vilă unifamilială cu pivnițe pentru lemne, cărbuni, vin și zarzavaturi, parter înalt și parțial etaj. Planul includea un hall cu antevestibul, salon și sufragerie dispuse de o parte și de alta a intrării, birou, două dormitoare cu baie intermediară, garderobă, oficiu, bucătărie, cămară și trei camere pentru servitori. Suprafața construită era de 300 mp.

Arhitectural, vila este asimetrică, cu volume diferențiate și acoperișuri separate. Intrarea principală este marcată de o copertină semicirculară din lemn, iar fațada include și o seră sau un balcon închis de lemn, evocând sacnașiurile orientale. Există intrări secundare – lateral, spre terasă, și posterior, pentru servitori. Împrejmuirea pe soclu de piatră, cu stâlpi decorați și feronerie originală, s-a păstrat.

Lucrările au început în 1912, fiind executate de antrepriza Leopold Schindl, una dintre cele mai active firme de construcții ale epocii. Corespondența dintre proprietar și arhitect relevă atenția pentru detaliu: relieful decorativ trebuia să fie mai puțin adânc, iar stâlpii terasei să evite proporțiile greoaie ale altor case contemporane.

Panait Gr. Ionescu, inițial asociat cu fratele său într-o casă de schimb din Lipscani, apare ulterior în almanahuri ca bancher. Era căsătorit cu Calliope Lucaschevitz. În 1921–1922, va relua colaborarea cu Smărăndescu pentru o altă locuință, proiectată dar neexecutată, în Parcul Filipescu.

În 1942, proprietar al vilei apare Ion Cămărășescu (1882–1953), fost secretar al Automobil Clubului Regal, deputat, prefect de Silistra și ministru de Interne în 1921–1922. A fost căsătorit întâi cu Yvonne Blondei, fiica ambasadorului Franței, apoi cu Zoe Bengescu, cu care a avut doi fii. După instaurarea regimului comunist, Cămărășescu a fost arestat și a murit în închisoarea de la Sighet.

Vila Panait Ionescu reflectă astfel ambițiile unei burghezii prospere de început de secol XX, adoptând limbajul neoromânesc pentru a exprima identitate și statut social. Evoluția proprietarilor – de la bancher la demnitar interbelic – conferă casei o dimensiune memorială, legată de destinele elitelor bucureștene în prima jumătate a secolului XX.

Lucrările

Restaurarea Vilei Panait Ionescu din strada Romulus nr. 77 a început în 2005, odată cu achiziționarea imobilului de către familia Stan, într-un moment în care zona era încă fragilă din punct de vedere urban și social. Cartierul fusese afectat de planurile de demolare din perioada comunistă și ulterior de degradări și ocupări abuzive, astfel încât gestul cumpărării și al restaurării a avut încă de la început o dimensiune strategică, nu doar arhitecturală.

Proiectul a depășit cadrul unei simple reabilitări. S-a pus problema modului în care casa putea fi „apărată” și reintegrată într-un țesut urban instabil. Soluția propusă a fost una simbolică și urbanistică: amplasarea, la colțul cel mai expus al proprietății, a unei statui a arhitectului Paul Smărăndescu, autorul casei. Pentru aceasta, proprietarii au retras gardul și au cedat o porțiune de teren spațiului public, transformând intervenția într-un gest participativ, acceptat și protejat de comunitate. Sculptura realizată de Virgil Scripcariu a devenit astfel un reper și un element de stabilizare simbolică a locului.

Un alt gest esențial a fost conservarea vegetației mature din grădină, în special a unui copac amplasat la limita cu proprietatea vecină. Pentru protejarea rădăcinilor, gardul a fost reproiectat, iar fundațiile au fost realizate astfel încât să ocolească sistemul radicular, prin grinzi speciale care permit dezvoltarea naturală a arborelui. Grădina și relația vizuală cu turla Bisericii Ceauș Radu au devenit componente importante ale proiectului peisagistic.

Înaintea intervențiilor propriu-zise, au fost realizate sondaje și cercetări pentru identificarea eventualelor decorații și pentru evaluarea stării reale a structurii. Au fost descoperite fragmente de tapet, elemente decorative acoperite, obiecte ascunse – inclusiv jurnalul unui membru al familiei Cămărășescu și o armă veche. Această etapă de cercetare a fundamentat intervențiile ulterioare, evitând distrugerea unor vestigii valoroase.

Structural, casa este realizată din zidărie portantă cu planșee din lemn. Consolidarea a fost realizată cu intervenții minime, evitându-se utilizarea excesivă a betonului armat. Lemnul a fost păstrat în mare parte, fiind înlocuite doar elementele afectate biologic. În mansardă au fost introduși tiranți și elemente de întărire, unele integrate estetic în ansamblu. Problemele de umiditate au fost rezolvate prin hidroizolații și tratamente specifice.

Intervenția majoră a vizat podul, un volum generos, caracteristic arhitecturii lui Smărăndescu. În locul compartimentării tradiționale, spațiul a fost transformat într-un amplu dormitor principal, cu baie și dressing, păstrându-se expresivitatea structurii de lemn. Ferestrele au fost mărite pentru a aduce lumină naturală, iar modelarea atentă a tavanelor și utilizarea metalului și a foiței de aur au creat un ambient contemporan integrat în structura istorică.

La nivelul parterului, au fost restaurate veranda din lemn și decorațiile interioare. Sub coordonarea restauratoarei Maria Dumbrăvician, au fost îndepărtate straturile improprii de zugrăveli și reconstituite stucaturile și policromiile originale. Într-una dintre încăperi, la propunerea arhitectului, s-a realizat o pictură murală inspirată din vegetația grădinii, aducând exteriorul în interior.

Subsolul a fost transformat într-un spațiu multifuncțional, păstrând ca obiect ambiental centrala termică veche, integrată într-un decor contemporan. Garajele au fost rezolvate prin scufundarea volumelor în teren, fără a afecta grădina, generând un relief modelat peisagistic. Restaurarea a urmărit astfel un echilibru între conservarea valorilor istorice și inserarea unor elemente contemporane în spațiile nevalorificate inițial. Vila Panait Ionescu a redevenit o locuință privată, reintegrată într-un cartier stabilizat și pusă în valoare printr-o intervenție atent calibrată între tradiție și modernitate. (sinteză din capitolul Strada Romulus 77 din volumul lui Șerban Sturdza menționat în lista de referințe)

*

Reședință izolată pe lot realizată în maniera proprie de interpretare a stilului național, vila proiectată de arhitectul Paul Smărăndescu se distinge prin liniile clare, și volumele de dimensiuni diferite care îi compun fațadele asimetrice, legate de brâul și friza dantelate. Gesturile mari, tușele viguroase ale volumelor sunt echilibrate de minuțiozitatea cu care sunt desenate și cioplite motivele și împletiturile florale. Acest gen de tratare a fațadelor îi rezerva trecătorului surpriza de a redescoperi vila pe măsură ce se apropie de ea. Friza mimeaza pe alocuri ancadramente de ferestre, sugerând astfel prezența unui etaj, pentru a nu lăsa parterul înalt să pară prea înalt. Vila surprinde plăcut și prin starea în care se găsește, mai ales având în vedere că în perioada postbelică a fost transformată în creșă, și, mai apoi, în centru de recrutare. Restaurarea realizată cu bun gust și bun simț de arhitectul Șerban STURDZA și echipa sa au redat peisajului urban o lucrare sobră și delicată deopotrivă. Vila Panait Ionescu, cunoscută ulterior ca Vila Ion Cămărășescu, a fost ridicată în 1912 de antrepriza Leopold SCHINDL pentru suma de circa 200.000 de lei. (Razvan Lacraru)

*
Adelina Vârgolici este actuala proprietară a casei (vezi referințele)

*

Un experiment social inedit și foarte interesant, prezentat în lucrarea „Paul Smărăndescu 140”, Arhiva de Arhitectură, Editura Istoria Artei, 2021:

Scopul: Cum putem scăpa de hoți, atacuri, vandalisme, căci ne învecinăm cu familii care au colonizat case părăsite în urma demolărilor impuse de extinderea Centrului Civic atât de dorit de Nicolae Ceaușescu?

Răspuns: se poate, dar cedați o suprafață mică din terenul dumneavoastră în favoarea spațiului și interesului public. E nevoie de un gest de prestigiu și în același timp de generozitate pentru a impune relații de echilibru în comunitate.

Pretext: Imobilul cu nr. 77 din str. Romulus este un reper în cartier. Casa se află la limita țesutului istoric pe care Nicolae Ceaușescu l-a distrus. Acum casa este un bastion al civilizației și culturii interbelice și chiar contemporane, dar trebuie conștientizată ca atare de cei din jur, vecinii și locuitori ai orașului. Dacă facem bustul lui Paul Smărăndescu în colțul grădinii, la intersecția celor două străzi, creăm un semnal respectabil pe un teren neutru cedat străzii. Familiile vecine nu vor distruge statuia, căci se vor mândri că sunt vecini și le va crește și lor prestigiul în preajma unui monument de for public. Ei bine, în realitate chiar așa s-au petrecut lucrurile.

Metoda: S-a discutat cu vecinii, s-a realizat statuia în afara zidului proprietății, sugerând apartenența ei la spațiul public, și nimeni nu s-a atins de ea. S-a creat un echilibru social convenabil. Gestul arhitectural a fost asumat de comunități și scopul a fost atins prin gândire urbanistică și arhitecturală. Din acest exemplu de utilizare a arhitecturii folosite ca pretext pentru realizarea unor scopuri pragmatice pot fi desprinse câteva observații cu privire la arhitectura neoromânească a lui Paul Smărăndescu și modul de intervenție asupra acesteia. Achiziția și folosirea unei case concepute de Paul Smărăndescu este o șansă pentru utilizator, deoarece casele sale au rezerve de spațiu (pod, pivnițe, încăperi), o funcționalitate simplă și clară. Aceste case pot fi refuncționalizate și în același timp poate fi prezervată amprenta arhitecturii neoromânești.

Remarc că în acest proces contează foarte mult relația cu beneficiarul, iar în cazul meu lucrurile nu s-ar fi desfășurat cu atâta prospețime și pasiune dacă proprietara n-ar fi avut încrederea ei binecunoscută în oameni și evenimente. Arhitectura lui Paul Smărăndescu merită să fie cercetată și protejată. în foarte multe cazuri clădirile lui personalizează părți ale țesutului urban și asigură identitate locului. Este ușor de înțeles și apreciată de mulți din acest motiv. Arhitectura lui Paul Smărăndescu este generată de exemple istorice și sensibilă la arhitectura tradițională, dar în același timp dovedește o cunoaștere solidă a arhitecturii clasice. De aceea ea este o verigă de continuitate spre arhitectura românească modernă. Documentarea operei lui Paul Smărăndescu oferă exemple interesante despre sursele sale de inspirație și modalitățile de a opera cu ele. Iată de ce cartea de față merită studiată cu atenție și întocmitorii ei felicitați. (Oana Marinache)

Referințe:

- Vila Panait Ionescu
- Restaurarea casei din Str. Romulus 77 Bucureşti proiectată de Arh. Paul Smărăndescu
- Consolidare, amenajare lucuință Strada Romulus 77, arhitect Șerban Sturdza
- Secretul deschis al unei case: Casa Cămărășescu
- Clădirile istorice din Bucureşti, adevărate mine de aur. De ce au început să fie tot mai căutate în prezent
- Vila Cămărășescu
- [Arhiva de Arhitectură, Paul Smărăndescu 140, Editura Istoria Artei, 2021] (volum tipărit)
- [Șerban Sturdza, Maria Dumbrăvician, Oana Marinache, Ioana Olteanu, Case din București – valoare prin restaurare, Editura ACS, 2017] (volum tipărit)

Septembrie 2023:

Octombrie 2008:

## Specialiști
**Amenajări interioare:** Maria Dumbrăvician (restaurare)
**Arhitectură:** Paul Smărăndescu; Șerban Sturdza (restaurare)
**Construcții:** Viorel Iordan, Cella Cosimex (restaurare)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/romulus-77