# Casa Bacaloglu

Adresă: Str. Radu de la Afumati nr. 44, Sector 2, Cartierul Ștefan cel Mare, București
An construcție: 1919
Tip ansamblu: Case/Vile
Tip clădire: 2-5 niveluri
Stil arhitectural: Neoromânesc
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Casa Bacaloglu, str. Radu de la Afumați nr. 44, sector 2, București, a fost construită în anul 1919 după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu, autorul reconstrucției Palatului Regal, pentru colonelul Victor Bacaloglu și soția sa, Elena. Naționalizată în 1950, casa a fost retrocedată în 2002 descendentului Radu Bacaloglu și se află astăzi într-un stadiu avansat de degradare.

## Articol
Casa Bacaloglu

Casa Bacaloglu se află pe strada Radu de la Afumați nr. 44, sector 2, în cartierul Ștefan cel Mare din București. Strada purta anterior numele Ghica Vodă și face legătura, spre Ștefan cel Mare, cu strada Viitorului. La începutul secolului XX, zona era una dintre arterele rezidențiale ale Capitalei, populată de case boierești și vile aparținând unor familii cu greutate socială. Astăzi, casa se află într-un stadiu avansat de degradare și nu este inclusă pe lista monumentelor istorice. Clădirea a fost semnalată public ca aflându-se într-o stare de paragină avansată, cu sesizări înregistrate la autoritățile locale privind riscul de degradare structurală ulterioară. În vecinătatea imediată se desfășoară, în prezent, un șantier de construcție, fără legătură directă cu vechea casă boierească.

Descrierea arhitecturală

Casa a fost ridicată în stil neoromânesc (neobrâncovenesc), curent arhitectural specific perioadei interbelice, care preia elemente decorative din arhitectura brâncovenească a secolelor XVII-XVIII. Intrarea secundară este marcată de un portic și un pridvor susținute de coloane scurte și groase, cu capiteluri bogat sculptate cu motive vegetale, în principal frunze de acant. Ferestrele și ușile sunt încadrate de arce rotunde, reluate și la nivelul frizelor decorative de sub cornișe. Elementele de arhitectură neoromânească se regăsesc și în interior, unde lemnul are un rol decorativ important: scara interioară, balustradele, dulapurile și spațiile de depozitare integrate în pereți sunt lucrate din lemn. La etaj, scara spiralată, luminată de o fereastră oblică de mari dimensii, se termină cu o balustradă ce formează un mic balcon interior. Fațada dinspre stradă păstrează un balconaș de lemn, element caracteristic stilului. Casa a fost prevăzută inițial cu garaj, probabil folosit ca adăpost pentru trăsuri, dată fiind vechimea construcției, care face plauzibilă existența unor grajduri în partea din spate a curții. Potrivit unor relatări de familie, curtea din spate ar fi găzduit, la începutul secolului XX, o grădină cu trandafiri și o fântână arteziană, elemente care nu mai existau însă în anii 1970.

Anul construcției și numerotarea străzii

Casa a fost construită în anul 1919, potrivit documentării Property INDEX, care confirmă atât anul ridicării clădirii, cât și numele arhitectului, Nicolae Nenciulescu. La data construcției, imobilul purta un alt număr poștal pe strada Radu de la Afumați, numerotarea fiind schimbată ulterior, fapt confirmat și de surse de epocă. În Almanach du high-life din 1923 apare mențiunea „Bacaloglu A. Victor, colonel, et Mme Bacaloglu — 32 rue Radu de la Afumatzi”, ceea ce indică faptul că, la începutul anilor 1920, casa purta numărul 32. Lista lucrărilor arhitectului Nicolae Nenciulescu publicată în revista Arhitectura menționează, la rândul ei, o vilă pe strada Radu de la Afumați cu numărul 32. Abia ulterior, adresa a devenit strada Radu de la Afumați nr. 44, sub care este cunoscută astăzi, atât în actele de naționalizare din 1950, cât și în dispoziția de retrocedare din 2002. Renumerotarea a generat, de-a lungul timpului, confuzia potrivit căreia ar fi existat două case diferite, proiectate de Nicolae Nenciulescu, pe aceeași stradă. Compararea listelor de lucrări ale arhitectului cu documentele de proprietate ale familiei Bacaloglu, precum și o fotografie de arhivă a Bibliotecii Academiei Române, publicată pe site-ul Orașul.ro, au confirmat însă că este vorba despre o singură clădire, al cărei număr poștal s-a schimbat în timp.

Familia Bacaloglu, beneficiarii casei

Proiectul casei de la Radu de la Afumați nr. 44 îi aparține arhitectului Nicolae Nenciulescu (1879-1973), arhitect-șef al Ministerului Agriculturii și Domeniilor din 1912 până în 1947 și, ulterior, autor al proiectului de reconstrucție a Palatului Regal din București. Legătura dintre arhitect și beneficiarul casei nu a fost doar una profesională: sora sa, Elena Nenciulescu, s-a căsătorit cu colonelul Victor Bacaloglu, cel care avea să devină proprietarul imobilului.

Colonelul Victor Bacaloglu

Victor Bacaloglu s-a născut în anul 1872, al doilea dintre cei cinci copii ai lui Alexandru G. Bacaloglu și ai Sofiei, născută Izvoreanu. Frații săi au fost Constantin Bacaloglu (1871-1942), medic, George (Gheorghe) Bacaloglu, ofițer de artilerie și scriitor, Alexandru „Sandy” Bacaloglu, avocat, și Elena Bacaloglu (1878-1947), jurnalistă și critic literar. Această din urmă Elena Bacaloglu este sora colonelului, o persoană distinctă de soția sa, care purta același nume de familie prin căsătorie. Victor Bacaloglu a absolvit Liceul „Matei Basarab” și a fost șef de promoție al Școlii Militare de Ofițeri în 1893, specialitatea geniu. A avut o activitate publicistică și dramaturgică bogată, alături de cariera militară. În anul 1918 se afla în gradul de colonel, la comanda Regimentului 35 Infanterie, funcție deținută până în noiembrie 1919. Din ianuarie 1919 a condus publicația „Unirea din Bălți. Organ de propagandă națională”.

Elena Bacaloglu, soția

Prin căsătoria cu colonelul Victor Bacaloglu, Elena Nenciulescu, sora arhitectului, a devenit Elena Bacaloglu. Existența, în aceeași perioadă, a unei alte Elena Bacaloglu — sora colonelului, jurnalistă și militantă politică — a generat multă vreme o confuzie în documentarea istoriei casei, cele două femei purtând identic nume și prenume. Cercetarea listei imobilelor naționalizate prin decretul 92/1950, unde la poziția 1064 apare „Bacaloglu Elena, 4 apartamente, București, str. Radu de la Afumați 44”, a permis stabilirea cu certitudine că este vorba despre soția colonelului, cea care a rămas în țară și a moștenit casa, spre deosebire de sora acestuia, documentată ca având o viață petrecută în Italia. Colonelul Victor Bacaloglu a decedat în anul 1945. O mențiune din ziarul Universul, din aprilie 1945, vorbește explicit despre „proprietatea d-nei Bacaloglu” de la Radu de la Afumați nr. 44, confirmând trecerea casei în proprietatea văduvei sale. Cinci ani mai târziu, în 1950, imobilul a fost naționalizat.

Istoria casei

Naționalizarea și viața cu chiriași

În anul 1950, casa de la Radu de la Afumați nr. 44 a fost naționalizată, împreună cu marea majoritate a proprietăților private din București. După naționalizare, imobilul a fost repartizat mai multor familii de chiriași, locuind la comun în cele două jumătăți ale casei. Într-o parte a locuit o femeie care fusese, la rândul ei, proprietara unui imobil de pe aceeași stradă și alungată de regimul comunist din propria casă, pentru a fi repartizată să locuiască la comun în casa altcuiva. În cealaltă parte a casei au locuit o altă chiriașă, care ocupa camera cu balcon de deasupra intrării și fosta sufragerie, precum și familia unui alt chiriaș, care folosea două camere, terasa mare de la colțul clădirii și o chicinetă. Baia de la etaj era folosită în comun de toți locatarii. Casa era încălzită cu sobe de teracota, albe sau verzi, iar fiecare familie își depozita lemnele unde găsea loc, în pivniță sau într-un spațiu triunghiular de sub scara interioară.

Cutremurul din 1977 și transformările ulterioare

Cutremurul din 1977 a avariat structura casei. Pentru a permite împărțirea imobilului în patru apartamente distincte, unele intrări interioare fuseseră modificate și unele uși zidite; aceste intervenții („plombe”) nu au rezistat seismului, au cedat și au provocat fisuri în pereți. Ulterior, unul dintre apartamente a fost modificat suplimentar, prin închiderea terasei cu pereți de fier și sticlă și adăugarea unei copertine, care a blocat o parte din luminozitatea naturală a spațiului. În legătură cu istoria casei circulă și povești urbane neconfirmate documentar, potrivit cărora în clădire ar fi funcționat la un moment dat un cazinou sau ar fi locuit actrița Lucia Sturdza Bulandra. Niciuna dintre aceste informații nu a fost validată de vreun document.

Retrocedarea și starea actuală

După 1990, odată cu procesul de retrocedare a imobilelor naționalizate, un descendent al familiei Bacaloglu a depus cerere de restituire. La 23 decembrie 2002, prin dispoziție a Primăriei Municipiului București, imobilul de la Radu de la Afumați nr. 44 a fost restituit în natură domnului Radu Bacaloglu. Astfel, casa a rămas, de-a lungul întregii sale istorii, în proprietatea aceleiași familii, cu excepția perioadei de naționalizare dintre 1950 și 2002. De la retrocedare au trecut mai bine de două decenii, timp în care casa a fost abandonată, ajungând într-un stadiu avansat de degradare. Clădirea nu este clasată ca monument istoric, ceea ce o expune riscului de demolare, în absența unui investitor care să o restaureze și să îi valorifice potențialul.

Personaje

- Nicolae Nenciulescu (1879–1973) – arhitect, autor al proiectului casei; arhitect-șef al Ministerului Agriculturii și Domeniilor (1912–1947), autor al proiectului de reconstrucție a Palatului Regal din București; fratele Elenei, soția colonelului Victor Bacaloglu.
- Victor Bacaloglu (1872–1945) – colonel în arma geniu, primul beneficiar și proprietar al casei; comandant al Regimentului 35 Infanterie (1918–1919), publicist și dramaturg.
- Elena Bacaloglu, născută Nenciulescu – soția colonelului Victor Bacaloglu, proprietara casei după decesul acestuia, în 1945; imobilul a fost naționalizat în 1950 pe numele ei.
- Elena Bacaloglu (1878–1947) – jurnalistă și critic literar, sora colonelului Victor Bacaloglu; poartă același nume cu soția acestuia, dar nu are legătură directă cu istoria casei.
- Radu Bacaloglu – descendent al familiei, a obținut retrocedarea casei la 23 decembrie 2002, prin dispoziție a Primăriei Municipiului București.

Bibliografie

- CASA BACANOGLU (Turist in tara si in lume)
- Almanach du high-life, 1923.
- Ziarul Universul, aprilie 1945.
- Revista Document, Ministerul Apărării, nr. 73, 2016.
- Decretul nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile.
- Nicolae Nenciulescu, arhitectul Palatului Regal (Emanuel Bădescu, zf.ro)
- Nicolae Nenciulescu (1879-1973) (arhitectura-1906.ro)
- Comandanți de unități și mari unități tactice, operative și strategice, proveniți din structurile armei Geniu, în perioada 1914–1920 (acmrrag.ro)
- Elena Bacaloglu (Wikipedia)
- Casă, str. Radu de la Afumați, nr. 44 (Relevee UAUIM)

Mai 2024:

## Specialiști
**Arhitectură:** Nicolae Nenciulescu

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/radu-de-la-afumati-44