În casa „cu geamuri bombate”, din str. Radu Calomfirescu nr. 15, a locuit dr. Nicolae Constantin Paulescu. Casa a fost construită în anul 1861. Beneficiarul iniţial a fost prosperul negustor Petrache Dancovici, parlamentar. Unicul imobil din Bucuresti cu geamuri bombate, cu piese de interior de valoare. Casa a fost deteriorată în urma unei explozii de gaze. Constantin Paulescu (1869- 1931), medic şi fiziolog, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti și a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.
*
"Casa cu geamuri bombate”, situată în apropierea bisericii Sf. Gheorghe Nou și a Căii Moșilor, la limita estică a centrului istoric al Bucureștiului, face parte dintr-o zonă urbană populată încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Imobilul este monument istoric, înscris în Lista Monumentelor Istorice (2015) a Municipiului București, la nr. crt. 566, cod B-II-m-B-18286, sub denumirea „Casa cu geamuri bombate” / „Casa N. Păulescu”, datată 1861. Ansamblul este alcătuit din trei corpuri: C1 – locuința principală, cu valoare istorică și arhitecturală, C2 – anexă și C3 – garaj.
Potrivit comentariilor arhitectului Ioan Aurel Botez, șeful proiectului complex de restaurare, obiectivul principal a fost consolidarea și restaurarea corpului C1, cu respectarea recomandărilor expertizei tehnice, păstrarea stilului arhitectural și a elementelor decorative originale, precum și reorganizarea funcțională prin amplasarea dependințelor în corpul C2.
La momentul intervenției, clădirea prezenta degradări structurale și de finisaj semnificative: fisuri la nivelul pereților și planșeului peste parter, deformări cauzate de infiltrații pluviale și slăbirea grinzilor din lemn, degradări la baza zidurilor din cauza umidității ascensionale (eflorescențe, pete, acumulări de umiditate), alterări cromatice și exfolieri ale tencuielilor, precum și coroziuni avansate ale elementelor din fier forjat. Intervenții anterioare alteraseră caracterul arhitectural al imobilului, în special pe fațada estică, unde se pierduseră ancadramentele, brâul și cornișa, iar două ferestre fuseseră zidite.
Conceptul de intervenție a urmărit readucerea casei cât mai aproape de forma sa inițială. La subsol s-au redeschis ferestrele obturate, s-au eliminat elementele parazitare adăugate anterior, s-a refăcut planșeul peste sol cu stratificație completă pentru izolare termică și hidrofugă, s-au aplicat soluții pentru combaterea umidității ascensionale (injectări hidrofobizante și canal perimetral de ventilare), iar tâmplăria și grilajele au fost refăcute după modelul original.
La parter au fost redeschise golurile ferestrelor zidite, planșeele din lemn au fost înlocuite cu planșee din beton armat, pardoselile din parchet masiv au fost restaurate sau completate, iar tencuielile și zugrăvelile au fost refăcute pe bază de var. Tâmplăriile din lemn masiv au fost restaurate sau refăcute, fiind prevăzute cu geamuri convexe conform modelului istoric; vitraliile intrării au fost reconstituite, iar sobele din teracotă și fontă au fost păstrate ca elemente decorative.
La nivelul podului s-au eliminat compartimentările improprii, aticul a fost consolidat prin cămășuire cu beton armat, coșurile de fum au fost readuse la forma originală, șarpanta a fost revizuită fără modificarea volumetriei, iar elementele din lemn au fost tratate biocid și ignifug. Învelitoarea din tablă zincată a fost înlocuită cu tablă de titan-zinc prepatinat, conform modelului inițial, iar elementele ornamentale din tablă au fost restaurate sau refăcute.
Fațadele au fost restaurate integral, cu refacerea ornamentelor dispărute și redeschiderea golurilor originale. Fațada dinspre strada Hristo Botev a fost readusă la imaginea inițială, treptele din piatră masivă au fost restaurate, iar frontonul de deasupra intrării a fost refăcut, cu inscripția „1861”, anul edificării, conform configurației originale. În ansamblu, intervenția a urmărit consolidarea structurală, stoparea degradărilor și recuperarea expresiei arhitecturale autentice a monumentului, în acord cu statutul său de clădire istorică. (Arh. Aurel Botez)
Referințe:
- Casa cu Geamuri Bombate (BNA Ediția 2023, Proiecte Restaurare)
- Casele Bucureştilor (XVII). Medici (dr. Alexandru Popescu, Ziarul Financiar)
Mai 2024:
ChatGPT despre stilul arhitectural al clădirii din strada Radu Calomfirescu 15:
The building located at Radu Calomfirescu 15 is a prime example of the architectural splendor that characterizes Bucharest's historic neighborhoods. This structure reflects a harmonious blend of Neoclassical and Renaissance Revival elements, illustrating the elegance and precision of early 20th-century design. The architectural style showcases the sophistication and grandeur typical of affluent urban residences from this period.
The façade of the building is symmetrical, a hallmark of Neoclassical architecture. This symmetry is emphasized by the placement of large, rectangular windows, which are evenly spaced along the length of the building. These windows are framed by intricately carved stone surrounds that feature decorative elements such as pilasters and cornices. The pilasters, flat and engaged columns that are more decorative than structural, add a vertical rhythm to the façade. They are topped with ornate capitals, which are a nod to the classical orders of architecture.
Above the windows, the cornice is particularly elaborate. It is supported by a series of brackets or modillions, which create a shadowed effect that adds depth and interest to the upper portion of the building. The cornice itself is decorated with dentil molding, a classical element that consists of small, rectangular blocks resembling teeth. This detail not only adds to the aesthetic appeal but also underscores the building's classical inspiration.
The windows themselves are tall and narrow, designed to maximize natural light while maintaining the building's vertical emphasis. Each window is divided into multiple panes by muntins, creating a grid pattern that is both functional and decorative. Below the windows, the building features a series of decorative panels or aprons, which are richly adorned with relief carvings. These carvings often include motifs such as floral patterns, garlands, and medallions, all of which are characteristic of the Renaissance Revival style.
The entrance to the building is centrally located and marked by a grand doorway. This entrance is framed by an imposing portico, which is supported by a pair of fluted columns. These columns are topped with Corinthian capitals, the most ornate of the classical orders, featuring acanthus leaves and scrolls. The entablature above the columns is equally elaborate, with a frieze that is adorned with a series of bas-reliefs depicting classical themes.
One of the most distinctive features of the building is its use of decorative stucco work. The stucco is applied in a variety of textures and patterns, creating a rich tapestry of surface detail. This includes both smooth and rough finishes, as well as intricate moldings and reliefs. The stucco work is not only decorative but also functional, helping to protect the underlying masonry from the elements.
The roofline of the building is another area where classical influences are evident. The roof is hipped, meaning that it slopes down on all four sides. This type of roof is common in classical architecture and provides excellent drainage. The eaves of the roof extend outward, creating an overhang that helps to protect the walls from rain. The edges of the eaves are decorated with a series of moldings, including a prominent cornice that mirrors the detailing found on the façade below.
The building’s foundation is raised slightly above ground level, which is typical of classical architecture. This is achieved through the use of a stylobate, a continuous base that elevates the structure. The stylobate is often faced with stone or stucco and includes a series of steps leading up to the main entrance. This elevation not only enhances the building’s grandeur but also provides practical benefits, such as improved drainage and protection from flooding.
The exterior walls are constructed of brick and faced with a smooth stucco finish. This finish is painted in a light, neutral color, which helps to highlight the intricate detailing and creates a sense of lightness and elegance. The use of stucco is both aesthetic and practical, as it provides a durable and weather-resistant surface that requires minimal maintenance.
The building’s interior, though not visible from the street, likely continues the classical theme. Interiors of such buildings typically feature high ceilings, decorative moldings, and grand staircases. Rooms are often arranged in a symmetrical layout, with a central hallway providing access to the various living spaces. Decorative elements such as coffered ceilings, wainscoting, and parquet floors are common, adding to the sense of luxury and refinement.
In conclusion, the building at Radu Calomfirescu 15 is a superb example of Neoclassical and Renaissance Revival architecture. Its symmetrical façade, classical detailing, and use of decorative stucco work all contribute to its timeless elegance. This structure not only reflects the architectural trends of its time but also showcases the skill and artistry of its builders. Preserving such buildings is essential, as they provide a tangible link to the past and enrich the cultural heritage of the city. Through careful restoration and maintenance, this architectural gem can continue to be appreciated for generations to come.
