Casele Dumitru (Tache) Ionescu
Imobilele de la adresele str. Principatele Unite nr. 27 și nr. 25 fac parte dintr-o parcelă istorică din zona sudică a Bucureștiului, configurată cel târziu în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind inițial parte a unei proprietăți mai ample, posibil unificate anterior anului 1836. Planul Borroczyn din 1846 indică încă o parcelă unică, însă documentele ulterioare confirmă deja divizarea acesteia. Casa de la nr. 27 este construită în anul 1861, reprezentând una dintre locuințele din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza păstrate pe această stradă. Imobilul are o volumetrie compactă, de tip prismatic, cu plan aproximativ pătrat, specifică arhitecturii bucureștene de mijloc de secol XIX, anterioară tipologiei de „casă-vagon”. Configurația inițială includea goluri de ferestre cu partea superioară arcuită, element caracteristic epocii, precum și un atic dreptunghiular deasupra intrării, flancat de pilaștri discreți și decorat cu panouri profilate. Fațada era prevăzută și cu o marchiză metalică simplă, tipică pentru perioada anilor 1850–1870.
În jurul anului 1891, în cadrul aceleiași proprietăți, se construiește în adâncimea parcelei un al doilea corp de clădire, corespunzător astăzi imobilului de la nr. 25. Acesta ilustrează tipologia specifică loturilor înguste și adânci, cu dezvoltare longitudinală spre fundul curții și posibilă compartimentare în mai multe corpuri alipite. Această configurație reflectă adaptarea parcelării urbane la cerințele de densificare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În secolul XX, imobilul de la nr. 27 a suferit intervenții de renovare care au afectat parțial aspectul originar, inclusiv modificarea golurilor de ferestre prin eliminarea arcelor. Cu toate acestea, caracteristicile volumetrice inițiale rămân lizibile. Casa de la nr. 25 păstrează tipologia parcelară istorică, fiind rezultatul extinderii funcționale a proprietății inițiale. Ambele imobile se aliniază în mod ușor neuniform față de frontul străzii, fenomen explicabil prin trasarea și corecțiile ulterioare ale aliniamentului urban în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Împreună, ele constituie un exemplu relevant de evoluție a unei parcele urbane bucureștene din perioada modernizării orașului, ilustrând atât locuirea de tip compact de la stradă, cât și dezvoltarea în adâncime a curților interioare.
Referințe:
Iunie 024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.