# Piața Spaniei

Adresă: Piata Spania, Sector 2, Cartierul Dacia - Eminescu, București
An construcție: 1935
Tip ansamblu: Piețe
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: fǎrǎ
Risc seismic: fǎrǎ
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Piața Spaniei, în Sectorul 2 al Bucureștiului, la intersecția Bulevardului Dacia cu Strada Dumbrava Roșie, s-a conturat între 1909 și 1935, pe fostul teren al grădinii lui George Ioanid. Găzduiește Casa generalului Henri Cihoschi, ridicată în 1934 după planurile arhitectului Dem Săvulescu, și bustul lui Miguel de Cervantes, realizat în 1953 de sculptorul Ion Jalea, simbol al relațiilor diplomatice România-Spania, stabilite în 1881 prin misiunea lui Aladro y Kastriota.

## Articol
Piața Spaniei

Originile locului și sistematizarea urbană

Piața Spaniei este situată în Sectorul 2 al Bucureștiului, în vecinătatea Parcului Ioanid (redenumit oficial Parcul Ion Voicu în anul 2004) și a Grădinii Icoanei, fiind delimitată de Bulevardul Dacia și de Strada Dumbrava Roșie. Terenul pe care se află astăzi piața aparținea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, vechii mahalale din estul cetății întemeiate, potrivit tradiției, de ciobanul Bucur. Cadastrul din perioada 1844-1846 înregistra parcelele zonei sub denumiri descriptive, legate de numele proprietarilor de atunci, precum „Locul lui Sterie” sau „Locul lui Radu Cârciumarul”, semn al caracterului încă rural și fragmentat al terenurilor din nordul orașului. În aceeași perioadă, o parte a terenurilor din apropiere funcționa sub numele de „Grădina Brîslea”, spațiu marginal al orașului folosit între 1839 și 1869 pentru întruniri și activități comunitare.

În 1856, librarul și editorul George Ioanid a cumpărat o parte a acestor terenuri de la un mare agă pe nume Pană Băbeanul. George Ioanid, primul editor oficial de carte din România, cu activitate începută în 1848, și furnizor al Curții domnitorului Carol I începând din 1868, a drenat terenul mlăștinos în 1870 și a plantat arbori, transformând locul într-o grădină. Confruntat ulterior cu dificultăți financiare, George Ioanid a pierdut proprietatea, iar fratele său, Nicolae Ioanid, a preluat datoria ipotecară, permițându-i să locuiască pe teren până la moartea sa, survenită în 1907. După acest moment, Primăria Capitalei a cumpărat terenul rămas fără moștenitor direct.

Achiziția municipală a coincis cu mandatul lui Vintilă Brătianu ca primar general al Bucureștiului, între iunie 1907 și 10 februarie 1910. Brătianu a inițiat, spre finalul mandatului său, elaborarea primului plan științific de sistematizare a Capitalei, finalizat în 1911, care a stabilit rețeaua de bulevarde circulare și artere radiale, late de 18-30 de metri, structură rămasă în mare parte baza circulației actuale din oraș. Chiar în timpul mandatului său, între 1909 și 1910, a fost deschis tronsonul Bulevardului Dacia cuprins între străzile Polonă și Aurel Vlaicu, lucrare care a inclus deschiderea Străzii Dumbrava Roșie și amenajarea inițială a Pieței Spaniei.

Tot atunci, fostul teren al familiei Ioanid a fost transformat, prin proiectul municipal cunoscut drept „Cvartalul Ioanid”, într-un ansamblu rezidențial de lux: douăzeci și cinci de vile construite în jurul unei grădini publice centrale, proiectate de arhitecți precum Petre Antonescu și Ion Mincu, în stiluri neoromânesc și eclectic academic. Ansamblul a fost conceput după principiile „orașului-grădină” teoretizate de Ebenezer Howard, cu zonare funcțională clară și circulație auto restricționată, menite să protejeze spațiul verde central din jurul căruia s-au ridicat vilele.

Către finalul secolului al XIX-lea, între 1895 și 1899, pe un teren din apropiere fusese construit un crematoriu de gunoi, componentă a sistemului incipient de salubritate al Capitalei, cunoscut în epocă drept „rampa de gunoi”. Instalația a marcat multă vreme caracterul periferic al zonei față de centrul orașului. Continuarea Bulevardului Dacia spre a lega zona de Gara de Est și de Gara de Nord s-a finalizat abia în 1938, moment în care ultimele urme ale vechii rampe au dispărut definitiv de pe harta orașului. Configurația definitivă a Pieței Spaniei a fost consacrată prin Planul de sistematizare a Bucureștiului din 1935, care a integrat formal intersecția dintre bulevard și piață în structura urbanistică a orașului, consolidând rolul acesteia de nod de circulație și de reper rezidențial al cartierului din jurul Bulevardului Dacia.

Arhitectura interbelică din jurul pieței

În perioada interbelică, Bulevardul Dacia a devenit una dintre axele rezidențiale de elită ale Capitalei. Segmentul dinspre centrul orașului, în care se înscrie și Piața Spaniei, a fost dominat de vile construite în stil neoromânesc, cu influențe bizantine: arcade trilobate, coloane masive și ferestre inspirate din arhitectura brâncovenească, expresie a identității naționale afirmate prin arhitectură. Spre deosebire de acest segment select, zona bulevardului dinspre Strada Traian a păstrat o arhitectură mai modestă, locuită de meșteșugari și negustori.

Reperul arhitectural cel mai important din imediata vecinătate a pieței este Casa generalului Henri Cihoschi, ridicată în 1934 la intersecția Bulevardului Dacia cu Piața Spaniei. Autorul proiectului a fost arhitectul Dem Săvulescu (1895-1961), reprezentant al stilului Art Deco în arhitectura bucureșteană interbelică și autor a peste douăzeci și șapte de proiecte în Capitală, printre care Blocul Adriatica-Socomet, din 1935, și clădirile Britanic Palace, din 1936. Casa Cihoschi este o construcție din cărămidă, cu planșee din beton armat, ridicată în stil clasic cu accente Art Deco. Clădirea are două corpuri, cu demisol, parter, etaj și mansardă, iar spațiile erau zonate funcțional: demisolul pentru servicii, parterul pentru recepție și bibliotecă, etajul pentru dormitoare și băi.

Generalul Henri Cihoschi, născut la 2 octombrie 1871, a avut o carieră militară îndelungată, remarcându-se în luptele din vara anului 1917, ca și comandant al Diviziei 10 Infanterie. A fost decorat, printre altele, cu Ordinul Mihai Viteazul și Legiunea de Onoare, iar în perioada 10 noiembrie 1928 - 4 aprilie 1930 a deținut funcția de ministru de război în primul cabinet Maniu. În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, generalul a fost arestat de autoritățile comuniste și dus la Penitenciarul Sighet, unde a murit la 18 mai 1950, la douăsprezece zile de la arestare, în urma bătăilor suferite în timpul interogatoriilor. Vila a fost naționalizată, iar fiica sa, Henriette Cihoschi, sculptoriță și membră a Uniunii Artiștilor Plastici, a dus, după 1989, un proces de recuperare a proprietății care s-a întins pe optsprezece ani.

În aceeași perioadă, în vecinătatea pieței a fost ridicat, în 1925, un edificiu al Centralei a II-a Telefonice a Capitalei, parte a extinderii rețelei de telefonie a Bucureștiului în anii 1920. Alături de casa generalului Cihoschi, clădirea contribuia la fizionomia arhitecturală a unei zone care, în perioada interbelică, concentra reședințe ale unor personalități din armată, din administrație și din viața publică românească.

Bustul lui Cervantes și legăturile diplomatice România-Spania

Relațiile diplomatice dintre România și Spania au fost stabilite oficial la 23 iulie 1881, prin sosirea la București a lui Juan Pedro de Aladro y Kastriota, în calitate de reprezentant al Regatului Spaniei. Diplomat de carieră, originar din Jerez de la Frontera și activ în corpul diplomatic spaniol din 1867, cu misiuni anterioare la Viena, Paris, Bruxelles și Haga, Aladro a rămas o figură singulară a epocii: la începutul secolului XX a revendicat descendența din familia Kastrioti, iar în 1913 numele său a fost discutat, fără succes, la Congresul de la Trieste, în legătură cu un eventual tron al Albaniei independente.

Partea română a răspuns la 15 iunie 1913, prin desemnarea lui George Crețianu ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Madrid, consolidând caracterul reciproc al relației diplomatice dintre cele două state, stabilită trei decenii mai devreme prin misiunea lui Aladro la București. Patru decenii mai târziu, legătura simbolică dintre cele două culturi a fost marcată prin amplasarea, în 1953, a unui bust al lui Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616) în centrul pieței care avea să-i poarte, în timp, numele generic al țării sale de origine. Autorul bustului a fost sculptorul Ion Jalea (19 mai 1887 - 7 noiembrie 1983), una dintre figurile centrale ale sculpturii românești din secolul XX. Bustul lui Cervantes, însoțit de o mică fântână amenajată în preajmă, a rămas de atunci elementul central al pieței, dedicat autorului romanului „Don Quijote de la Mancha”.

Personaje

- Henri Cihoschi (2 octombrie 1871 - 18 mai 1950): general de divizie, comandant al Diviziei 10 Infanterie în luptele din 1917, ministru de război în primul cabinet Maniu (1928-1930). Arestat în 1950 și dus la Penitenciarul Sighet, unde a murit în urma bătăilor suferite la interogatoriu. Vila sa din 1934, aflată la intersecția Pieței Spaniei cu Bulevardul Dacia, îi poartă numele.
- Dem Săvulescu (1895-1961): arhitect bucureștean, reprezentant al stilului Art Deco în arhitectura interbelică a Capitalei, autor a peste douăzeci și șapte de proiecte, printre care și Casa generalului Henri Cihoschi din Piața Spaniei, ridicată în 1934.
- George Ioanid: librar și editor, primul editor oficial de carte din România, din 1848, și furnizor al Curții domnitorului Carol I. Proprietar, din 1856, al terenului din vecinătatea actualei piețe, pe care l-a drenat și amenajat ca grădină în 1870.
- Juan Pedro de Aladro y Kastriota (1845-1914): diplomat spaniol originar din Jerez de la Frontera, sosit la București la 23 iulie 1881 ca prim reprezentant oficial al Regatului Spaniei în România. A revendicat ulterior, fără succes, descendența din familia Kastrioti și un eventual tron al Albaniei independente.
- George Crețianu: diplomat român, desemnat la 15 iunie 1913 trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al României la Madrid, prima misiune diplomatică română permanentă în Spania.
- Ion Jalea (19 mai 1887 - 7 noiembrie 1983): sculptor român, autor al bustului lui Miguel de Cervantes amplasat în 1953 în centrul Pieței Spaniei.
- Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616): scriitor spaniol, autor al romanului „Don Quijote de la Mancha”, omagiat prin bustul din centrul pieței care îi poartă, simbolic, prezența în peisajul urban bucureștean.

Bibliografie

- Cum a apărut Piața Spania din București? (Voluntari pentru Patrimoniu, turismistoric.ro, 2021)
- Piața Spaniei (Wikipedia, ediția în limba engleză)
- Plaza de España (Bucarest) (Wikipedia, ediția în limba spaniolă)
- Piața Spaniei (Wikidata)
- O plimbare emoționantă prin vila generalului Cihoschi, unul din eroii care și-au găsit sfârșitul la Sighet (Wall-Street.ro)
- Nume celebre de bulevard: Dacia, ultimul bulevard proiectat înaintea Primului Război Mondial (bucuresti.ro)
- Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului (Wikipedia România)
- Parcul Ioanid sau Ion Voicu. Descoperă istoria unuia dintre cele mai vechi și cochete parcuri din București (bucuresti.ro)
- Parcul Ioanid, experiența „orașului grădină” (Turism Istoric)
- Juan Pedro Aladro Kastriota (Wikipedia, ediția în limba engleză)
- Henri Cihoski (Wikipedia, ediția în limba engleză)
- Ion Jalea (19 mai 1887 – 7 noiembrie 1983), sculptorul cu o singură mână și o singură voință (Opinia Națională)

2024:

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/piata-spaniei