Piața Roma
Piața Roma este un spațiu urban de mici dimensiuni situat în Centrul Vechi al Bucureștiului, la capătul dinspre est al străzii Lipscani, în punctul unde aceasta se întâlnește cu Bulevardul I. C. Brătianu. Piața se află vizavi de Biserica Sfânta Vineri, în apropierea Hanului Gabroveni și a fostului magazin universal „București”. Zona face parte din perimetrul protejat al Centrului Istoric al Bucureștiului, ansamblu urban declarat monument istoric. Spre deosebire de piețele monumentale ale orașului, organizate în jurul unor edificii reprezentative, Piața Roma are un caracter pietonal, funcțional ca punct de tranzit și de popas pe traseul pietonal al Lipscanilor. Suprafața ei este redusă, delimitată de fronturile clădirilor comerciale de pe Lipscani și de traficul Bulevardului I. C. Brătianu, arteră largă de circulație rutieră deschisă prin succesive extinderi la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Reamenajarea Centrului Vechi (2010)
Configurația actuală a Pieței Roma este rezultatul unui program amplu de reabilitare a Centrului Vechi, derulat în anul 2010 sub mandatul primarului general Sorin Oprescu. Proiectul a vizat 16 străzi din zona istorică, printre care și Lipscani, și a cuprins pietonalizarea arterelor, reabilitarea rețelelor edilitare, refacerea pavajului și a mobilierului urban, precum și montarea unui sistem nou de iluminat public. În cadrul acestui program, autoritățile municipale au decis readucerea statuii Lupoaicei (Lupa Capitolina) în piațeta de la capătul Lipscanilor, loc unde aceasta se aflase inițial în primele decenii ale secolului al XX-lea. Odată cu reamplasarea statuii, spațiul a primit oficial denumirea de Piața Roma, nume atribuit anterior aceleiași zone, la începutul secolului trecut.
De la Piața Marchitani la Piața Sfântul Gheorghe
Înainte de a purta numele de Piața Roma, spațiul de la capătul Lipscanilor era cunoscut sub denumirea de Piața Marchitani, nume ce trimite la negustorii de mărunțișuri și postav („marchitani”) care își aveau prăvăliile în zonă, parte a rețelei de ulițe comerciale specializate ce alcătuiau vechiul centru comercial al Bucureștiului. Zona se afla în vecinătatea Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, ctitorie brâncovenească, punct de reper pentru orientarea în acest sector al orașului. La începutul secolului al XX-lea, denumirea populară a pieței a variat între Piața Sfântul Gheorghe și Piața Romei, aceasta din urmă apărând după 1908, odată cu amplasarea aici a statuii Lupoaicei, primită în dar de la municipalitatea Romei. În 1936, o dată cu prelungirea și lărgirea Bulevardului Colței (devenit ulterior Bulevardul I. C. Brătianu) spre Piața Unirii, zona a fost afectată de demolări ample: aproximativ 111 imobile au fost desființate pentru trasarea noii artere, late de 50 de metri, iar ulițele tradiționale din jur — Ulița Boiangiilor, Ulița Mărgelarilor, Ulița Abagiilor și o parte din Ulicioara Călărașilor — au dispărut din trama stradală.
Piața Roma și redenumirea din 2010
După demolările din 1936, spațiul de la intersecția Lipscani – Bulevardul I. C. Brătianu și-a pierdut individualitatea de piață propriu-zisă, fiind absorbit funcțional de noul bulevard. Denumirea de Piața Roma nu a mai fost folosită oficial pentru mai multe decenii, deși amintirea ei a rămas legată de istoria statuii Lupoaicei, mutată succesiv în alte puncte ale orașului. Numele a fost reintrodus oficial în anul 2010, când Primăria Municipiului București a decis readucerea statuii pe amplasamentul din 1908 și atribuirea denumirii Piața Roma micului spațiu pietonal astfel rezultat, în dreptul fostului magazin universal „București”. Decizia a fost prezentată de primarul Sorin Oprescu drept o restituire simbolică: „Mutăm statuia pentru că ea a aparținut acestui loc. Refacem centrul istoric și redăm lucrurilor ceea ce le aparține.”
Statuia Lupoaicei
Donația din 1906
Statuia Lupoaicei din Piața Roma este o copie în bronz a monumentului roman antic Lupa Capitolina, reprezentând lupoaica ce i-a alăptat, potrivit legendei, pe gemenii Romulus și Remus, întemeietorii Romei. Copia a fost oferită Bucureștiului în anul 1906 de către municipalitatea Romei, prin delegația condusă de contele di San Martino, cu prilejul Expoziției Generale Române, deschisă la 6 iunie 1906 și organizată pentru a marca patru decenii de domnie a regelui Carol I, precum și împlinirea a 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei. Statuia, având o înălțime de aproximativ 0,80 metri, a fost așezată pe un soclu din piatră de Câmpulung, înalt de 2,50 metri, decorat cu inițialele S.P.Q.R. (Senatus Populusque Romanus), preluate de pe monumentele publice ale Romei antice. Autorul copiei rămâne neidentificat în sursele disponibile, statuia fiind atribuită unui sculptor grec anonim.
Odiseea amplasărilor succesive
La 7 septembrie 1906, statuia a fost instalată inițial în incinta Arenelor Romane din Parcul Carol I, cu ocazia aceleiași Expoziții Generale Române. În 1908, ea a fost mutată în piațeta de la capătul Lipscanilor, care a preluat de atunci, în vorbirea curentă, numele de Piața Romei. Statuia a rămas pe acest amplasament până în 1931, când a fost strămutată pe Dealul Mitropoliei. În 1965, statuia a fost mutată într-un scuar din Piața Dorobanți, iar în 1997 a ajuns în Piața Romană, unde a rămas până în 2009. De-a lungul acestor relocări, statuia a fost furată sau vandalizată de mai multe ori — figurinele lui Romulus și Remus, în special, au fost înlocuite repetat cu copii, originalele din 1906 fiind sustrase și topite. În 2010, statuia a revenit pe amplasamentul din 1908, în piațeta de la capătul Lipscanilor, redenumită oficial Piața Roma, unde se află și în prezent, în dreptul fostului magazin „București”, vizavi de Biserica Sfânta Vineri.
Personaje
Bibliografie
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.