# Piața Revoluției Adresă: Piata Revolutiei, Sector 1, Cartierul Centru - Cișmigiu, București Tip ansamblu: Piețe Tip clădire: fǎrǎ Stil arhitectural: fǎrǎ Risc seismic: fǎrǎ Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Piața Revoluției din București, pe Calea Victoriei, numită până în 1989 Piața Palatului și Piața Republicii, a primit denumirea actuală prin decret la 11 ianuarie 1990: aici se află Palatul Regal (azi Muzeul Național de Artă), ridicat de arhitecții Paul Gottereau și Nicolae Nenciulescu, Ateneul Român al lui Albert Galleron, Biserica Kretzulescu (1720–1722), Hotelul Athénée Palace și fostul sediu al CC al PCR, scena discursului și fugii lui Nicolae Ceaușescu, din 21–22 decembrie 1989. ## Articol Piața Revoluției din București Reședința domnească de pe locul Palatului Regal Piața Revoluției este situată în centrul Bucureștiului, pe Calea Victoriei, în dreptul fostului Palat Regal. Terenul pe care se află astăzi piața a fost ocupat inițial de o casă boierească ridicată între 1812 și 1815 de Dinicu Golescu, în stil neoclasic, cu 25 de încăperi. Clădirea a devenit reședință domnească în 1837, sub Alexandru II Ghica, și a fost folosită și de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, între 1859 și 1866. La 10 mai 1866, principele Carol I a sosit la București și i-a fost oferită casa Golescu drept reședință oficială. După proclamarea Regatului României, în 1881, clădirii i-a fost adăugată o aripă nouă, cu săli de reprezentare, printre care o sală a tronului, pentru a găzdui ceremoniile oficiale ale noii monarhii. Zona din fața reședinței domnești a început să fie cunoscută, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, drept Piața Palatului. De la Piața Palatului la Piața Revoluției Un incendiu puternic a distrus, în 1926, clădirea principală a Palatului Regal. Familia regală s-a mutat temporar la Palatul Cotroceni, iar ruinele vechiului palat au fost demolate între 1936 și 1937, pentru a face loc unei reconstrucții complete. Piața din fața palatului a păstrat, în tot acest timp, denumirea de Piața Palatului. După instaurarea regimului comunist, piața a fost redenumită Piața Republicii. Denumirea s-a păstrat până la Revoluția din decembrie 1989, care s-a desfășurat chiar pe teritoriul pieței, în fața fostului sediu al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Prin decret prezidențial, la 11 ianuarie 1990, piața a primit denumirea de Piața Revoluției, pe care o poartă și astăzi, în memoria evenimentelor care au dus la căderea regimului comunist. Palatul Regal și clădirile de cultură din jurul pieței Palatul Regal, azi Muzeul Național de Artă al României Noul Palat Regal, așa cum se prezintă astăzi, a fost ridicat între 1936 și 1937, sub îndrumarea reginei Maria și a regelui Carol al II-lea, după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu. Construcția anterioară, extinsă succesiv pornind de la casa Golescu, fusese proiectată în bună parte de arhitectul francez Paul Gottereau, autor și al altor edificii importante din Capitală. Palatul cuprinde săli de reprezentare precum Sala Tronului, Sala de Bal și Scara Voievozilor. Clădirea a fost avariată grav în bombardamentul aviației germane din 24 august 1944, la scurt timp după actul de la 23 august. Din 1950, Palatul Regal găzduiește Muzeul Național de Artă al României, cu colecții de artă românească și europeană. O amplă restaurare a fost finalizată în 2013, iar sălile istorice ale palatului au fost redeschise vizitatorilor. Ateneul Român și Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” Ateneul Român, aflat la marginea pieței, a fost ridicat după planurile arhitectului francez Albert Galleron, la inițiativa Societății Ateneul Român, înființată în 1865 de Constantin Esarcu, V.A. Urechia și Nicolae Kretzulescu. Clădirea a fost inaugurată în 1888, deși lucrările de finisare au continuat până în 1897; fondurile necesare construcției au fost strânse și prin subscripție publică, sub deviza „Dați un leu pentru Ateneu”. La 29 decembrie 1919, în sala Ateneului s-a desfășurat ședința de ratificare a unirii Basarabiei, Transilvaniei și Bucovinei cu Vechiul Regat. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a fost construită, tot după planurile arhitectului Paul Gottereau, între 1891 și 1893, și a fost deschisă publicului la 14 martie 1895, sub numele de Fundațiunea Universitară Carol I. O extindere a clădirii a fost adăugată în 1911, aripa nouă fiind deschisă la 9 mai 1914. În timpul Revoluției din decembrie 1989, un incendiu a distrus peste 500.000 de volume și 3.700 de manuscrise din colecția bibliotecii, care depășea la acea dată două milioane de volume. Lucrările de refacere au început în aprilie 1990, iar biblioteca a fost redeschisă la 20 noiembrie 2001. Biserica Kretzulescu și Hotelul Athénée Palace Biserica Kretzulescu, ridicată între 1720 și 1722, este cel mai vechi edificiu din jurul pieței. Ctitori ai bisericii au fost boierul Iordache Kretzulescu și soția sa, Safta, fiica domnitorului Constantin Brâncoveanu; lăcașul a fost construit în stil brâncovenesc. Frescele din pridvor datează din perioada construcției, iar picturile interioare au fost realizate de Gheorghe Tattarescu, între 1859 și 1860. Biserica a fost restaurată între 1935 și 1936, sub îndrumarea arhitectului Ștefan Balș, când fațada pictată a fost înlocuită cu una din cărămidă aparentă. Hotelul Athénée Palace a fost construit între 1912 și 1914, după planurile arhitectului francez Théophile Bradeau, pe locul fostului han Gherasi, și a fost printre primele clădiri din București ridicate din beton armat. Hotelul a fost remodelat în 1937, în stil Art Deco, după planurile arhitectului Duiliu Marcu. De-a lungul secolului al XX-lea, hotelul a fost un reper al vieții mondene bucureștene și, în perioada interbelică și pe durata celui de-al Doilea Război Mondial, un loc frecventat de jurnaliști și de agenți ai serviciilor secrete străine. Fostul sediu al Comitetului Central al PCR și Revoluția din Decembrie 1989 Istoricul clădirii de la numărul 1 Clădirea de la numărul 1 din piață, cunoscută astăzi drept Palatul Ministerului de Interne, a fost proiectată inițial de arhitectul Petre Antonescu, care a semnat un contract cu Ministerul de Interne în acest sens la 9 februarie 1912. Proiectul a rămas mult timp neexecutat. În 1938, regele Carol al II-lea a dispus reluarea lucrărilor, iar planurile au fost preluate de arhitectul Paul Smărăndescu, șeful Serviciului de Arhitectură al Ministerului de Interne. Construcția, atribuită inginerului Emil Prager în urma unei licitații din 1939, s-a desfășurat mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial și a fost finalizată în 1950, sub coordonarea arhitecților Emil Nădejde și Dimo Pavel, printre alții. Clădirea a găzduit inițial Ministerul de Interne, între 1950 și 1958. Din 1958 până în decembrie 1989, aici a funcționat sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. După Revoluție, clădirea a devenit sediul Senatului României, între 1990 și 2006, iar din 2006 a redevenit sediul Ministerului de Interne. Evenimentele din 21–22 decembrie 1989 La 21 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a ținut, de la balconul clădirii CC al PCR, ultimul său discurs public, convocat inițial pentru a condamna evenimentele de la Timișoara. Discursul a fost întrerupt de huiduieli și de mișcare de panică în mulțime, transmise în direct la radio și televiziune, moment care a marcat pierderea controlului regimului asupra Capitalei. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, din același sediu, Nicolae și Elena Ceaușescu au coordonat intervenția trupelor trimise împotriva manifestanților din Piața Universității, aflată la aproximativ 500 de metri distanță. În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, mulțimea adunată în piață a pătruns în clădirea CC al PCR, iar Nicolae și Elena Ceaușescu au părăsit sediul cu un elicopter, de pe acoperișul clădirii, marcând prăbușirea regimului comunist. Evenimentele petrecute în piață în acele zile au fost ulterior comemorate prin redenumirea acesteia, la 11 ianuarie 1990, în Piața Revoluției. Monumente, reamenajări postdecembriste și Personaje Statuia ecvestră a lui Carol I și Memorialul Renașterii O statuie ecvestră din bronz a regelui Carol I, operă a sculptorului croat Ivan Meštrović, a fost amplasată în piață în 1930. Statuia a fost dărâmată de autoritățile comuniste în 1948, ca parte a campaniei de îndepărtare a simbolurilor monarhiei. O nouă statuie ecvestră, realizată de sculptorul Florin Codre pe baza machetei originale, a fost dezvelită în piață în decembrie 2010. În centrul pieței a fost inaugurat, în august 2005, Memorialul Renașterii, un obelisc din marmură înalt de 25 de metri, încoronat cu o structură metalică, realizat de designerul Alexandru Ghilduș. Monumentul, ridicat pe o platformă din marmură și granit, comemorează victimele Revoluției din decembrie 1989. Forma sa a stârnit numeroase controverse în rândul publicului și al criticilor de artă, care i-au reproșat lipsa de simbolism și au dat monumentului porecle precum „cartoful în țepușă”. Statuile lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu Vizavi de Biserica Kretzulescu au fost amplasate statuile a doi lideri ai opoziției anticomuniste românești. Statuia lui Iuliu Maniu, fost prim-ministru al României între 1928 și 1933 și președinte al Partidului Național Țărănesc, operă a sculptorului Mircea Corneliu Spătaru, a fost dezvelită în 1998; Maniu a murit în detenție, la Sighet, după ce fusese condamnat în urma unui proces politic. Statuia lui Corneliu Coposu, lider al opoziției anticomuniste din perioada postbelică și fondator al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat după 1989, operă a sculptorului Ioan Bolborea, a fost dezvelită în 2012. Ambele statui din bronz sunt amplasate în spațiul public al pieței, accesibile permanent vizitatorilor. Proiecte de reamenajare a pieței De-a lungul timpului, piața a făcut obiectul mai multor concursuri și proiecte de sistematizare, majoritatea neimplementate. Un prim concurs a fost organizat în 1943, câștigat de arhitectul Alexandru Zamfiropol, dar proiectul nu a fost pus în practică din cauza războiului. Un nou concurs, desfășurat în 1997, a fost câștigat de arhitecții Franz și Marina Echeriu, însă rezultatele nu au fost preluate în planurile ulterioare de sistematizare a zonei. În anii 2000, autoritățile au discutat proiecte de amenajare a unei parcări subterane sub piață, propuneri suspendate în urma protestelor legate de patrimoniu și de spațiul verde. În ultimul deceniu, piața a devenit treptat un spațiu pietonal, mai ales în weekenduri, când traficul auto este oprit pe porțiuni din Calea Victoriei, iar zona găzduiește spectacole, concerte și alte evenimente culturale în aer liber. Personaje - Carol I (1839–1914) — domnitor și, din 1881, rege al României; reședința sa oficială a fost ridicată din 1866 pe locul actualului Palat Regal. - Nicolae Ceaușescu (1918–1989) — conducător al regimului comunist român; a ținut ultimul său discurs public de la balconul fostului sediu al CC al PCR, la 21 decembrie 1989. - Iuliu Maniu (1873–1953) — prim-ministru al României (1928–1933) și președinte al Partidului Național Țărănesc; statuia sa din piață a fost dezvelită în 1998. - Corneliu Coposu (1914–1994) — lider al opoziției anticomuniste și fondator al PNȚCD după 1989; statuia sa din piață a fost dezvelită în 2012. - Paul Gottereau — arhitect francez, autor al planurilor inițiale ale Palatului Regal și ale Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”. - Albert Galleron — arhitect francez, autor al planurilor Ateneului Român, inaugurat în 1888. Bibliografie - Royal Palace of Bucharest (Wikipedia, en.wikipedia.org) - Romanian Athenaeum (Wikipedia, en.wikipedia.org) - Central University Library, Bucharest (Wikipedia, en.wikipedia.org) - Kretzulescu Church (Wikipedia, en.wikipedia.org) - InterContinental Athenee Palace Bucharest (Wikipedia, en.wikipedia.org) - Memorial of Rebirth (Wikipedia, en.wikipedia.org) - Revolution Square, Bucharest (Wikipedia, en.wikipedia.org) - Istoricul Palatului Ministerului de Interne (mai.gov.ro) - Piața Revoluției – istoria încercărilor de revitalizare (tudorchira.ro) - Piața Revoluției din București, motiv de dispută (Europa Liberă România, romania.europalibera.org) - Statuia lui Iuliu Maniu (merg.in) - Statuia lui Corneliu Coposu (toplocuri.ro) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/piata-revolutiei