Piața Gemeni

Piața Gemeni

Strada Vasile Lascăr și originea numelui „Piața Galați”; Zona și vechea atestare a străzii

Piața Gemeni se află astăzi în sectorul 2 al Bucureștiului, în zona în care Bulevardul Dacia se întâlnește cu strada Vasile Lascăr, într-un cartier cu țesut urban de secol al XIX-lea, aflat sub regim de protecție maximă instituit prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 279/2000. Strada Vasile Lascăr, artera pe care se sprijină piața, este menționată printre arterele de „țesut tradițional major” ale Capitalei, cu clădiri păstrate din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din perioada interbelică.

Strada a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri succesive. Cea mai veche atestare cunoscută o consemnează, în anul 1871, sub numele de strada Teilor, denumire descriptivă, frecventă în nomenclatorul bucureștean al epocii, care indica prezența unui șir de tei plantați de-a lungul drumului. Ulterior, artera a primit numele de strada Galați, denumire sub care a funcționat o bună perioadă din secolul al XX-lea. Piața de cartier situată pe traseul ei a preluat, la rândul ei, această denumire, sub forma Piața Galați.

De la strada Galați la strada Vasile Lascăr

Actuala denumire a străzii onorează memoria lui Vasile Lascăr (7 noiembrie 1852 – 23 martie 1907), om politic liberal, provenit dintr-o familie despre care sursele indică origini incerte, posibil levantine sau franceze. A studiat dreptul la Facultatea de Drept din Paris între 1872 și 1877, completându-și pregătirea cu cursuri de contabilitate și filozofie la Sorbona. A fost ales consilier județean la vârsta de 26 de ani, în 1878, și numit primar al Târgu-Jiului, funcție pe care a deținut-o și într-un al doilea mandat, între 1883 și 1884, remarcat pentru refuzul mitelor și corectitudinea administrativă.

Vasile Lascăr a fost de două ori ministru de interne, în 1896-1897 și în 1902-1904. În 1903 a inițiat și a susținut în Parlament Legea pentru organizarea Poliției Generale a Statului, prin care funcționarii de poliție au fost supuși unor examene de competență, au primit inamovibilitate în funcție și au fost scoși de sub influența directă a partidelor politice. Pentru această reformă este considerat, în literatura de specialitate, „părintele poliției române moderne”; Academia de Poliție din Câmpina, județul Prahova, îi poartă numele. A murit la 23 martie 1907, la vârsta de 55 de ani.

Motto-ul său — „Doresc să fac din administrație o a doua magistratură” — este inscripționat pe statuia ridicată în memoria sa, amplasată pe strada care îi poartă astăzi numele, în sectorul 2 al Bucureștiului (cod LMI B-III-m-B-20001). Strada Galați a devenit, în perioada următoare morții sale, strada Vasile Lascăr, urmând practica frecventă a nomenclatorului bucureștean de la începutul secolului al XX-lea de a comemora prin denumiri de străzi personalități politice și administrative recent dispărute. Piața de cartier situată la intersecția cu Bulevardul Dacia nu a urmat însă, la acel moment, schimbarea de denumire a străzii: a continuat să fie cunoscută sub vechiul nume, Piața Galați, denumire pe care avea să o poarte, potrivit surselor de istorie locală, până târziu în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, inclusiv pe durata regimului comunist.

Piața Galați — piața de cartier pe vremea regimului comunist

Aprovizionarea Capitalei în perioada comunistă

După naționalizarea comerțului din iunie 1948, autoritățile comuniste au introdus un sistem de cartelă pentru alimentele de bază — carne, zahăr, ulei, făină, ouă — repartizate pe membru de familie. Produsele lipseau adesea din magazine chiar și pentru deținătorii de cartele valabile; cozile se formau din zori, uneori din timpul nopții, iar copiii erau trimiși să țină locul familiei. Dieta zilnică se sprijinea pe cartofi, varză murată și mămăligă, în vreme ce produsele de origine animală rămâneau, în cea mai mare parte, în afara circuitului oficial. Sistemul de cartelă s-a atenuat treptat după 1956.

Paralel cu rețeaua oficială de stat, orașul funcționa și printr-un comerț complementar, tolerat cu intermitențe: țărani din județele limitrofe și rude ale bucureștenilor aduceau în Capitală brânză de oaie, păsări sacrificate în gospodărie și legume proaspete, vândute la prețuri de câteva ori mai mari decât cele oficiale. Piețele agroalimentare de cartier constituiau punctul de întâlnire firesc între acest comerț individual, îngăduit de stat sub formă controlată, și cererea locuitorilor din zonele rezidențiale apropiate. Alături de magazinul alimentar, tutungerie, farmacie și unitatea de reparații de cartier, piața reprezenta unul dintre reperele de aprovizionare zilnică ale unui cartier bucureștean tipic din anii 1970-1980.

O piață mică, dar cu renume, în cartierul Dacia — Vasile Lascăr

Piața Galați deservea un cartier rezidențial așezat între Bulevardul Dacia și strada Vasile Lascăr, cu clădiri interbelice și de secol al XIX-lea, aflat la mică distanță de centrul Bucureștiului. Spre deosebire de marile piețe ale Capitalei — Obor, moștenitoarea vechiului Târg al Moșilor, sau Amzei, în centrul orașului — Piața Galați a rămas, de-a lungul întregii perioade comuniste, o piață de dimensiuni reduse, orientată spre nevoile curente ale locuitorilor din imediata vecinătate, mai degrabă decât spre un rol de aprovizionare la scara întregului oraș.

Sursele de istorie locală o descriu drept „o piață mică, dar cu renume”, o formulare care indică o reputație consolidată în rândul locuitorilor cartierului, în ciuda suprafeței modeste. Sub această denumire — Piața Galați — piața a funcționat, potrivit acelorași surse, până târziu în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, depășind astfel intervalul regimului comunist și păstrându-și numele vechi al străzii pe care se afla, chiar și după ce artera însăși primise, cu multă vreme înainte, denumirea de strada Vasile Lascăr.

Bulevardul Dacia și zona din jurul pieței

Bulevardul Dacia, ultimul bulevard proiectat înaintea Primului Război Mondial

Piața de cartier situată pe strada Vasile Lascăr se învecinează direct cu Bulevardul Dacia, artera care a dat identitate întregii zone. Bulevardul a fost conceput sub numele de Bulevardul Nou, în timpul primăriei lui Vintilă Brătianu, ca ultimul bulevard proiectat în Capitală înaintea Primului Război Mondial. Traseul lui a fost gândit ca o legătură directă între Gara de Nord și Gara Obor, traversând orașul de la Calea Griviței, prin Calea Victoriei și Piața Romană, până la Calea Moșilor.

Deschiderea bulevardului a însemnat desființarea unor terenuri agricole și a unor gospodării tradiționale din zonă, printre care grădinile de zarzavat și pomi fructiferi ale familiei Ioanid, cunoscută inițial ca proprietară de librărie și reconvertită, în timp, spre cultivarea și vânzarea de legume și fructe cu prilejul sărbătorilor. Bulevardul Dacia a rezultat, astfel, din transformarea unei zone periferice, cu utilizare agricolă, într-o arteră urbană modernă, structurată pe două segmente cu caracter arhitectural diferit.

Reperele din jurul pieței

Segmentul mai select al bulevardului a fost ocupat de vile în stil neoromânesc, cu influențe bizantine, locuite de reprezentanți ai elitei politice, de profesori universitari și de personalități culturale ale perioadei interbelice. Spre strada Traian, bulevardul căpăta un caracter mai modest, cu clădiri mai simple, destinate meșteșugarilor și negustorilor de cartier. Printre reperele instituționale aflate pe traseul bulevardului se numără Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” (fondat în 1868, monument istoric), Muzeul C.I. și C.C. Nottara, Parcul Ion C. Brătianu și cinematograful „Elvira Popescu”, găzduit de Institutul Francez și inaugurat în 1974.

În imediata apropiere a pieței, pe strada Vasile Lascăr, funcționa cândva circiuma „Șarpele Roșu”, dintre reperele populare ale zonei, al cărei amplasament a rămas, ulterior, teren viran. Tot în vecinătate se afla și prima remiză de tramvaie cu cai din București, martoră a începuturilor transportului public bucureștean; pe locul ei, un investitor a construit, în anul 2005, un centru comercial conceput să respecte istoricul industrial al amplasamentului, proiect care s-a dovedit însă neviabil din punct de vedere economic și care se află, în prezent, în stare de abandon.

De la Piața Galați la Piața Gemeni

Redenumirea și statutul actual al pieței

Denumirea Piața Galați a fost, în timp, înlocuită cu cea de Piața Gemeni, nume sub care piața este cunoscută în prezent. Sursele documentare consultate nu precizează anul exact al schimbării de denumire; piața funcționează astăzi la adresa Bulevardul Dacia nr. 102, sector 2, la intersecția cu strada Vasile Lascăr, ca piață agroalimentară acoperită, de dimensiuni reduse, cu program zilnic. În oferta ei se regăsesc legume, fructe, produse lactate, precum și produse piscicole și din carne, aduse atât de mici producători, cât și de comercianți en detail.

Din punct de vedere administrativ, Piața Gemeni aparține teritorial Sectorului 2 al Bucureștiului, dar se află în administrare privată, în baza unui contract de concesiune încheiat inițial cu Primăria Municipiului București. Sectorul 2 a încercat, ulterior, rezilierea acestui contract, demers contestat pe cale juridică de administratorul privat, astfel încât piața a rămas, până în perioada recentă, într-o zonă de incertitudine administrativă, împărțită între autoritatea locală de sector și concesionarul privat.

Închiderea temporară din 2022 și situația actuală

În februarie 2022, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a dispus închiderea temporară a Pieței Gemeni, în urma unui control care a constatat nereguli grave de igienă: produse alimentare expirate, utilaje frigorifice ruginite, infestare cu dăunători și o infrastructură generală deteriorată. Un vicepreședinte al ANPC a descris, cu acel prilej, piața drept o unitate „încremenită într-o vreme lipsită de exigențe”, subliniind decalajul dintre standardele actuale de comerț alimentar și starea reală a spațiului.

Astăzi, Piața Gemeni rămâne un reper de cartier pentru zona cuprinsă între Bulevardul Dacia și strada Vasile Lascăr, deservită de stația de transport public omonimă, tranzitată de liniile de autobuz 133 și 135 și de troleibuzele 79 și 86, cu conexiuni către liniile de tramvai din apropiere și către linia de noapte N123. Piața ilustrează, prin traseul denumirilor sale — de la strada Teilor și strada Galați, la Piața Galați și, în cele din urmă, Piața Gemeni —, modul în care nomenclatura urbană bucureșteană s-a suprapus, de-a lungul a peste un secol, peste aceeași instituție de cartier, fără ca funcția ei de aprovizionare locală să se schimbe fundamental.

Vasile Lascăr (1852–1907) — om politic liberal, ministru de interne în 1896-1897 și 1902-1904, autor al Legii pentru organizarea Poliției Generale a Statului (1903); numele său a fost dat, la începutul secolului al XX-lea, străzii pe care se află astăzi Piața Gemeni, fostă stradă Galați; are o statuie comemorativă pe aceeași stradă (cod LMI B-III-m-B-20001).

Bibliografie

• Strada Vasile Lascăr (merg.in)
• Cine a fost Vasile Lascăr, „părintele poliției române moderne”, și de ce are o stradă cu numele său în București (bucuresti.ro)
• Nume celebre de bulevard: Dacia, ultimul bulevard proiectat înaintea Primului Război Mondial, artera celor mai frumoase vile din Bucureștiul interbelic (bucuresti.ro)
• Cum se descurcau bucureștenii în primii ani de comunism: trucuri, pile și piețe negre (bucuresti.ro)
• Magazinele Bucureștiului comunist, de la Unirea la alimentarele de cartier (cotidianul.ro)
• „Iarmaroc și negoț din Bucureștii de odinioară” – o incursiune în istoria târgurilor și piețelor capitalei (Muzeul Municipiului București)
• Piața închisă din mijlocul Capitalei: Piața Gemeni, insalubră și focar de mizerie, aparține teritorial de Sectorul 2, dar se află în administrare privată (b365.ro)
• Piata Gemeni Sector 2 — date de contact (Ghidul Serviciilor)
• Stații cu numele: PIATA GEMENI (Societatea de Transport București — STB)

Mai 2024: