Piața Constituției
Piața Constituției este situată în sectorul 5 al municipiului București, în zona cunoscută sub numele de Centrul Civic, imediat în fața Palatului Parlamentului. Piața este delimitată de Bulevardul Unirii, care o leagă de Piața Unirii și de Piața Alba Iulia, și de Bulevardul Libertății, care o leagă de zona Parcului Izvor și de Podul Izvor. Accesul se face și prin stațiile de metrou Izvor și Unirii, aflate în apropiere, precum și prin liniile de autobuz și de tramvai care deservesc bulevardele adiacente.
Piața este una dintre cele mai extinse din București, fiind concepută ca o esplanadă deschisă, capabilă să găzduiască, potrivit datelor administrației locale, până la 70.000 de persoane, cu o afluență obișnuită de 25.000-35.000 de participanți la evenimentele organizate acolo. Configurația actuală a pieței datează din anii 1980, când a fost realizată ca parte a ansamblului urbanistic construit în jurul Casei Poporului (Palatul Parlamentului), în cadrul proiectului cunoscut sub numele de noul Centru Civic al Bucureștiului.
Denumirea actuală, Piața Constituției, a fost adoptată după Revoluția din decembrie 1989, în locul denumirii inițiale, Piața Victoria Socialismului, sub care piața fusese proiectată și inaugurată în perioada regimului condus de Nicolae Ceaușescu. Schimbarea de nume a urmat modelul aplicat și altor artere și piețe din Centrul Civic, ale căror denumiri legate de ideologia comunistă au fost înlocuite după 1989 cu nume cu conotație civică sau istorică neutră.
Geneza pieței: Centrul Civic, demolările și construcția Bulevardului Victoria Socialismului
Actuala Piață a Constituției își are originea în proiectul noului Centru Civic al Bucureștiului, inițiat de regimul condus de Nicolae Ceaușescu în urma cutremurului din 4 martie 1977, care a afectat numeroase clădiri din capitală. Sub pretextul reconstrucției antiseismice, autoritățile au decis sistematizarea unei zone extinse din sudul central al orașului, prin demolarea vechilor cartiere și construirea unui ansamblu administrativ centralizat, dominat de Casa Poporului (astăzi Palatul Parlamentului) și de un bulevard ceremonial care să o lege de restul orașului.
Pentru realizarea ansamblului au fost demolate mahalalele Albă-Postăvari, Dealul Spirii, Spirea Veche, Mihai Vodă și Izvor, precum și cartierele Uranus, Antim, Unirii, Dudești și Văcărești, zone cu arhitectură diversă, rezidențială și comercială, unele dintre ele datând din secolele XVIII-XIX. Printre clădirile dispărute s-au numărat trei biserici demolate în anul 1984 – biserica Albă-Postăvari, ridicată în secolul al XVII-lea pe strada Bateriilor nr. 41, biserica Spirea Veche, construită în 1750, pe strada Uranus nr. 27, și biserica Izvor, din 1794, pe strada Puțul cu apă rece nr. 72 –, alături de Spitalul Brâncovenesc, demolat la 29 martie 1984, și de Hanul lui Avram, demolat în decembrie 1983.
Lucrările la Casa Republicii (Casa Poporului) și la bulevardul din fața acesteia, denumit inițial Victoria Socialismului, au fost inaugurate oficial la 25 iunie 1984, dată la care Nicolae și Elena Ceaușescu au pus piatra de temelie a ansamblului. Autoarea unică a proiectului Casei Poporului a fost arhitecta Anca Petrescu, care avea 31 de ani la începerea lucrărilor. Bulevardul Victoria Socialismului, devenit după 1989 Bulevardul Unirii, are o lungime de aproximativ 3,5 kilometri și leagă Piața Alba Iulia de Piața Constituției, trecând prin Piața Unirii, fiind cu aproximativ un kilometru mai lung decât Champs-Élysées din Paris.
Palatul Parlamentului, în fața căruia a fost amenajată piața, are o amprentă la sol de 270 pe 240 de metri, o înălțime de 84 de metri deasupra solului și 92 de metri sub nivelul solului, cu nouă niveluri supraterane și nouă niveluri subterane. Construcția clădirii a consumat, potrivit estimărilor, aproximativ un sfert din materialele de construcție folosite în București în anii 1980. Lucrările la fântânile decorative de pe traseul bulevardului, spre Piața Unirii, s-au desfășurat între 1984 și 1989, cu schimbări repetate de arhitecți și artiști, impuse de exigențele lui Nicolae Ceaușescu, iar aspectul final al acestora a fost aprobat abia la 15 iulie 1989.
Piața Constituției după 1989: redenumire, funcțiuni și evenimente majore
După Revoluția din decembrie 1989, fosta Piață Victoria Socialismului a primit denumirea de Piața Constituției, iar Casa Poporului a devenit sediul Parlamentului României, sub numele de Palatul Parlamentului. Schimbarea de destinație a fost însoțită de o schimbare de funcție a pieței: din spațiu ceremonial al regimului comunist, destinat parăzilor și manifestărilor oficiale organizate din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, piața a devenit un spațiu public folosit pentru evenimente culturale, sportive și civice, administrat de autoritățile Municipiului București prin serviciul public creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție.
Datorită dimensiunilor sale, Piața Constituției este folosită pentru evenimente de mare amploare, cu o capacitate estimată la până la 70.000 de persoane. Aici au avut loc concerte ale unor artiști și trupe internaționale precum Pink Floyd (David Gilmour), AC/DC, Elton John, Lady Gaga, Robbie Williams și Rihanna, precum și ediții ale Festivalului Internațional „George Enescu”. Piața găzduiește, de asemenea, spectacolele de Revelion organizate anual de Primăria Municipiului București, cu focuri de artificii și concerte, precum și paradele militare organizate cu ocazia Zilei Naționale a României, la 1 Decembrie.
Pe lângă funcția festivă, Piața Constituției a devenit, după 1990, un loc frecvent de desfășurare a manifestărilor civice și a protestelor publice, datorită poziției sale simbolice, în fața sediului Parlamentului. Printre cele mai ample astfel de manifestări s-au numărat protestele anticorupție desfășurate în perioada 2017-2019, declanșate de modificările aduse legilor justiției, la care au participat zeci de mii de oameni, precum și alte mitinguri și demonstrații organizate de-a lungul anilor în apropierea Palatului Parlamentului.
Clădiri și obiective adiacente
Principala clădire care domină Piața Constituției este Palatul Parlamentului, cunoscut și sub denumirea inițială de Casa Poporului sau Casa Republicii. Clădirea, cu o amprentă la sol de 270 pe 240 de metri, este considerată una dintre cele mai mari clădiri administrative din lume și cea mai grea clădire construită vreodată, datorită cantității de materiale de construcție folosite. O aripă a Palatului Parlamentului găzduiește Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), inaugurat în anul 2004, accesibil printr-un lift exterior amplasat pe fațada dinspre Piața Constituției.
În vecinătatea pieței se află Parcul Izvor, amenajat tot în cadrul lucrărilor de sistematizare din anii 1980, pe locul fostei albii a râului Dâmbovița și al cartierelor demolate din zona Uranus și Izvor. Parcul se întinde de-a lungul malului Dâmboviței, între Piața Constituției și Piața Unirii, și reprezintă unul dintre principalele spații verzi din Centrul Civic al Bucureștiului.
Piața Constituției este legată, prin Bulevardul Unirii, de Piața Unirii, unde se află sistemul de fântâni arteziene coreografiate amenajat pe o lungime de aproximativ 1,4 kilometri, alcătuit din 44 de fântâni independente, construite în perioada 1984-1989 ca parte a aceluiași ansamblu urbanistic. Accesul rutier și pietonal spre piață este asigurat, pe lângă Bulevardul Unirii și Bulevardul Libertății, și de stațiile de metrou Izvor și Unirii, situate la extremitățile ansamblului.
Personaje
Bibliografie
2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.