| Property INDEX: | RM 383 |
| Amplasament: | 81 |
| Estetică exterioară: | 59 |
| Estetică interioară: | 31 |
| Funcționalități: | 43 |

Clădirea Bazaltin, Piața Charles de Gaulle nr. 4–6, București
Istoricul proiectului: Imobilul Bazaltin este construit în a doua jumătate a anilor 1930, în perioada de maturitate a creației lui Marcel Iancu, într-un moment în care piața Jianu – devenită ulterior Piața Charles de Gaulle – trecea printr-un proces accelerat de modernizare urbană. Proiectul clădirii a trecut prin mai multe etape succesive de autorizare între 1935 și 1936, pe fondul presiunilor pentru creșterea înălțimii, reflectând dezbaterea contemporană privind reglementările urbane și relația dintre masivitatea construcțiilor și scara piețelor mari. Forma finală a imobilului – un corp orizontal de trei niveluri și un volum-turn de șase niveluri, cu retrageri succesive – este aprobată în februarie 1936 și se păstrează identic până astăzi.
Concepția volumetrică
Clădirea este concepută ca un ansamblu unitar, alcătuit din trei volume principale care se percep diferit în funcție de direcția de privire. Dinspre Piața Charles de Gaulle, predomină contrastul dintre un corp orizontal, lung, retras față de aliniament, și corpul vertical, configurat ca un turn cu retrageri progresive. Dinspre străzile secundare, în special dinspre Pictor C. D. Rosenthal, percepția se inversează: corpul vertical devine dominant, iar corpul orizontal se estompează în fundal. Această dualitate a percepției, intenționată, este specifică arhitecturii lui Marcel Iancu, care urmărește modulații volumetrice dinamice și suprapuneri de plane în spiritul modernismului european.
Un al treilea volum, dispus pe latura sudică a parcelei, completează compoziția. Capetele sale sunt curbate începând cu nivelul al doilea, generând o tranziție volumetrică fluidă între corpul orizontal principal și spațiul pieței. Prin această compoziție în trepte și prin jocul dintre plinuri și goluri, clădirea funcționează ca mediator urban între țesutul parcelar „tradițional” din spate și piața monumentală din față.
Plastică arhitecturală
Tratarea plastică a fațadelor evidențiază intenția de a sublinia orizontalitatea corpului principal prin registre continue la nivelul demisolului, parterului și etajului 1. Un profil liniar simplu, dar foarte precis desenat, unește ferestrele de la primul nivel și continuă în parapetul terasei retrase, unificând vizual întreg frontul. În zona turnului, același procedeu este reinterpretat vertical: golurile ferestrelor sunt ușor retrase față de muchiile nordice ale volumului, accentuând masivitatea zidăriei și punând în valoare rolul turnului ca reper vizual în lungul bulevardului Mareșal Prezan.
Decorația propriu-zisă este discretă și modernistă: profile orizontale subțiri, bosaj simplificat la nivelul demisolului, un gard tratat în aceeași manieră și câteva elemente verticale profilate, de factură Art Deco, atașate volumului înalt. Simplitatea controlată a acestor detalii pune în valoare proporțiile generale ale construcției, în linie cu modernismul monumental practicat în epocă de Iancu, Creangă sau Duiliu Marcu.
Organizarea interioară
Deși exteriorul sugerează o compoziție strict ordonată, planul clădirii este împărțit în mod surprinzător în trei fragmente funcționale distincte. Fragmentul central găzduia sediul societății Bazaltin, cu un parter destinat birourilor publice și un etaj rezervat conducerii – birouri ale directorilor, sala de consiliu și arhiva. Fragmentul sudic era ocupat de o locuință amplă, cu un hol central generos și încăperi de zi orientate către o curte amenajată, dotată cu bazin de apă. La nivel superior se aflau dormitoarele și spațiile private, separate de zona de serviciu printr-un nucleu funcțional compact.
Corpul dezvoltat în înălțime includea locuințe de diferite tipuri: garsoniere și apartamente cu două sau trei camere, organizate în jurul unui nucleu de servicii cu bucătării, oficii și camere pentru personal. Orientarea încăperilor urmărea lumina naturală, estul și vestul fiind preferați pentru spațiile principale. Deși relația dintre organizarea planului și logica fațadelor poate părea uneori imprecisă, dinamica volumetrică generală conferă clădirii coerență formală.
Imobilul în opera lui Marcel Iancu
Blocul Bazaltin ocupă un loc aparte în opera lui Marcel Iancu: este singura clădire care combină funcțiuni publice cu rezidențiale în aceeași compoziție și una dintre puținele sale lucrări unde principiile teoretice de urbanism sunt formalizate direct în arhitectură. Volumetria în trepte, suprapunerile de corpuri, referințele la elemente circulare și raportul dintre masivitate și retragere fac din imobil un exemplu de modernism incisiv, apropiat ca spirit de arhitectura „stilului internațional” și de idealurile promovate de Iancu în paginile revistei Contimporanul. (sinteză din Studiu privind evaluarea imobilului „Bazaltin” în vederea clasării ca „monument istoric” de Prof. dr. arh. Nicolae Lascu)
*
Blocul Bazaltin fusese ridicat de cel mai mare antreprenor al vremii: Aladar Zellinger, proprietar al companiei „Bazaltin”. Zellinger a construit cartierul Jianu ireproşabil. În schimbul unui preţ bun pentru întreaga lucrare, s-a înţeles cu Primăria şi cu şeful Uzinelor Comunale Bucureşti să primească un teren pe care să-şi ridice propriul bloc. Poate fi o concesie criticabilă astăzi, dar asta este… Scopul principal fusese atins. Zona Jianu era splendidă, plină de trandafiri, fără trotuar, numai cu plăci de piatră. Aladar Zellinger are o poveste extraordinară. A plecat din ţară prin 1946, la Paris, unde a devenit milionar graţie talentului său de constructor. Şi-a schimbat numele în Aladar de Balkany, iar fiul lui s-a însurat cu Marie Gabrielle de Savoya, fiica ultimului rege al Italiei, Umberto al II-lea. (Andrei Doicescu)
*
Imobilul Bazaltin, parcelarea Blank, bloc 28, parcela 14-13 (1935, arh. Marcel Iancu); Imobil cu funcțiuni de locuire, birouri, alcătuit din corpuri cu înălțimi diferite. Construcția este rezultatul unui compromis între apartenența terenului (rezultat din unificarea a 2 loturi) la o parcelare cu reguli precise de construcție și, totodată, situarea în frontul pieței cu diametrul cel mai mare în acel moment în București (cca 120 m), spațiu la care trebuia să se raporteze clădirea (opinie susținută de beneficiar și arhitect). În consecință, condițiile primăriei – clădire izolată (vilă), retrasă de la stradă, cu înălțime maximă de 14 m fără retrageri în gabarit – au fost completate cu acceptarea înălțimii de 27 m a corpului cel mai înalt (6 etaje din care trei retrase în gabarit). A.P., fond Sector I Galben, dosar 312/1935. (Nicolae Lascu)
*
Când te roagă cineva să-i sintetizezi luxul imobiliar din București, spui Primăverii, Aviatorilor, Dorobanți, desigur! Ei bine, toate acestea se unesc într-un singur punct pe hartă, și cerculețul acela se numește Piața Charles de Gaulle!
Ei bine din nou, chiar aici, în rond, arhitectul-pictor Marcel Iancu a proiectat în 1930 o clădire emblematică în stil Bauhaus, cea mai cunoscută din zonă la vremea aceea, acum monument istoric. A fost construită la cererea companiei Bazaltin, specializată în construcţii de poduri şi pavaje, nume sub care a rămas cunoscută după aceea, dar și ca „Blocul Maria Tănase”, după cel mai celebru locatar al său.
În perioada interbelică, imobilul a fost sediul antreprizei de construcții care a realizat primele case din Cartierul Primăverii. Sediu de societate cu imobil de apartamente p+7 etaje. Construit pentru societatea Bazaltin (societate de construcții de poduri și pavaje) este unul dintre foarte puținele proiecte ale lui Iancu care depășesc sfera arhitecturii strict rezidențiale. Clădirea, astăzi modificată, cuprindea trei mari zone funcționale: sediul societății în centru, în dreapta un apartament luxos pe mai multe niveluri, iar în stânga, imobilul de raport cu două apartamente și două garsoniere pe nivel.
În 1945, a intrat în proprietatea URSS, găzduind, în cea mai mare parte a timpului, reprezentanța economică a Rusiei în România. După dezintegrarea Uniunii Sovietice, clădirea a fost transferată în patrimoniul Direcției Administrative a Președintelui Federației Ruse, printr-un act semnat în 1997 chiar de Vladimir Putin, pe vremea când acesta lucra la cancelaria lui Boris Elțîn.
Însă acum o văd renovată și revenită la viață – văruită, cel puțin, pare ceva făcut în grabă și cu economie. În stânga, unde are vreo opt etaje, scrie Yasu, numele unui hotel, la parter sunt clinici medicale, firme și un fel de cantină ieftină cu autoservire la demisol, cu nume pompos, Osteria Primăverii. Pe o intrare minusculă pentru locatari scrie simplu, Piața Charles de Gaulle 4-6. În spate e o clinică mare stomatologică și un loc viran care arată oribil, în care parchează diverse mașini direct peste gunoaie. Nu sunt sigur, însă e foarte probabil ca și locul acela sa fie tot al lor.
Clădirea Bazaltin din Piața Charles de Gaulle 4-6, proiectată de Marcel Iancu, e un monument istoric cu numele, pentru că proprietarii de astăzi – care or fi ei – au făcut din ea ceva de pe care sunt sigur că marele arhitect ar cere să-i fie șters numele… (George Butunoiu – februarie 2022)
Referințe:
August 2023:
PS via ChatGPT: Stilul Bauhaus este un stil arhitectural care a apărut în Germania la începutul secolului al XX-lea, fiind asociat cu Școala Bauhaus, o școală de artă și design fondată de Walter Gropius în 1919. Stilul Bauhaus se concentrează pe principiul funcționalității, accentuând simplitatea și economia de mijloace. Astfel, clădirile sunt proiectate pentru a fi eficiente din punct de vedere energetic și economic. Caracteristicile stilului Bauhaus includ eliminarea ornamentelor și detaliilor decorative inutile. În locul acestora, designul se concentrează pe linii clare și geometrice, culori simple și simetrie. Clădirile în stil Bauhaus sunt caracterizate de simplitatea și eleganța lor și sunt adesea asociate cu modernitatea și tehnologia.
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.