Pasajul Latin (fost Pasajul Lipscani)

Pasajul Latin, București

Pasajul Latin este un pasaj pietonal subteran amplasat sub Bulevardul I.C. Brătianu, în centrul istoric al Bucureștilor, legând strada Lipscani și Piața Roma (la vest de bulevard) de Piața Sfântul Gheorghe și Piața Kilometrul Zero (la est). Pasajul se află în sectorul 3 al municipiului București. Existența pasajului este determinată de trasarea Bulevardului Brâncoveanu — actualul Bulevard I.C. Brătianu — în anii 1940, ca axă care lega Piața Brătianu (actuala Piață a Universității) de Piața Națiunii (actuala Piață a Unirii), în continuarea axei paralele Căii Victoriei prin Bulevardul Colței (actual Catargiu) și apoi prin actualele bulevarde Magheru și Bălcescu. Noul bulevard a tăiat practic în două zona veche negustorească a Centrului Vechi al Bucureștilor, desființând sistemul de piațete care existau anterior pe acest tronson. În deceniile 1940–1950, traficul redus nu impunea o soluție de traversare pietonală distinctă, însă închiderea flancurilor bulevardului cu blocuri noi, începând cu anii 1950, și creșterea accelerată a traficului auto au creat premisele construirii unui pasaj subteran.

Pasajul se integrează în ansamblul urbanistic al zonei Sfântul Gheorghe-Nou, una dintre cele mai vechi și mai semnificative zone ale Bucureștilor. La capătul dinspre est al pasajului se află Piața Sfântul Gheorghe, în care este amplasată Biserica Sfântul Gheorghe-Nou (ctitorie brâncovenească, târnosită în 1707) și Monumentul Kilometrul Zero (proiectat de Horia Creangă și Ștefan Niculescu, 1937–1938, restaurat în 1998). La capătul dinspre vest, pasajul iese în Piața Roma, denumire dată zonei din capul străzii Lipscani, unde se află statuia Lupoaicei cu Romulus și Remus — replică a Lupei Capitoline, amplasată în 1906, mutată de mai multe ori și readusă în amplasamentul inițial în 2010.

Construcția (sfârșitul anilor 1960 – începutul anilor 1970)

La sfârșitul anilor 1960, în contextul marilor transformări urbanistice hotărâte pentru centrul Bucureștilor — Hotelul Intercontinental (1971), Teatrul Național (1973), Magazinul Cocor, Magazinul Unirea și închiderea definitivă a bulevardului pentru traficul pietonal la nivelul solului —, s-a impus ideea construirii unui pasaj pietonal care să subtraverseze Bulevardul Brătianu. Pasajul urma să pornească din strada Lipscani și să aibă două ieșiri spre Piața Sfântul Gheorghe-Nou.

Construcția a fost executată la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970. O singură sursă de memorialistică urbană menționează 1968 ca an de inaugurare a pasajului, fără că această dată să poată fi confirmată din documente de epocă identificate. Autorul proiectului de arhitectură nu a putut fi identificat în sursele consultate. Lucrările s-au prelungit considerabil față de previziunile inițiale, deoarece în subsol s-au găsit unele dintre cele mai vechi urme de locuire medievală din București, care au impus intervenții arheologice.

Sub denumirea inițială de Pasajul Lipscani, spațiul a fost decorat cu mozaic cu adâncituri, specific modernismului temperat al perioadei de destindere politică și economică din România comunistă a anilor 1960–1970. Pasajul nu a primit nicio funcție comercială în varianta sa originală, servind exclusiv ca traversare pietonală între cele două jumătăți ale Centrului Vechi.

Funcționare și degradare (anii 1970–2011)

Până în anii 1990, Pasajul Lipscani a funcționat exclusiv ca traversare pietonală, fără nicio amenajare comercială. Starea sa, deși fără întreținere sistematică, era acceptabilă pentru destinația sa utilitară. După 1990, pasajul a intrat rapid în declin. A căpătat o funcție comercială informală, ajungând să fie invadat de chioșcuri și tarabe cu mărfuri diverse, cântăreți ambulanți și, în perioadele de iarnă și vară extremă, de persoane fără adăpost. Starea de igienă s-a deteriorat sever, pasajul devenind un focar de insalubritate în plină zonă centrală a capitalei.

Un prim punct de cotitură administrativ l-a constituit Hotărârea de Guvern nr. 254/2008, art. 5, prin care pasajele pietonale subterane și supraterane din București au trecut din administrarea Primăriei Generale a Municipiului București în administrarea primăriilor de sector. Pasajul Latin a revenit astfel Primăriei Sectorului 3. În vara lui 2010, cu ocazia readucerii statuii Lupoaicei în Piața Roma — eveniment la care a asistat și primarul Romei, Giovanni Alemanno —, capătul dinspre strada Lipscani al pasajului a primit o renovare superficială de curățenie și estetizare, fără intervenții structurale. În septembrie 2011 s-a semnat un Protocol de colaborare între Primăria Generală și Primăria Sectorului 3 pentru amenajarea pasajului. La 20 septembrie 2011, printr-o ședință extraordinară a Consiliului General al Municipiului București, pasajul a fost trecut scriptic pe domeniu public și s-a hotărât eliminarea definitivă a funcției de bazar. Autorizația de construire pentru lucrările de reabilitare a fost eliberată sub nr. 855/1045424 din 20 decembrie 2011.

Reamenajarea din 2012 și programul iconografic

Lucrările de reabilitare din 2011–2012 au constat, conform autorizației de construire, în repararea fisurilor din pereții laterali și din tavan, refacerea straturilor de acoperire cu beton torcretat și igienizarea generală a spațiului. Simultan, a fost conceput și executat un program iconografic cu tema originilor latine ale poporului român, care a dat pasajului noua sa denumire, dată în iunie 2010: Pasajul Latin.

Programul iconografic a fost conceput de academicianul Răzvan Theodorescu, care îl descria astfel: „idea de Pasaj Latin care unește Piața Roma cu Piața Decebal, aflată pe partea cealaltă, se convertește în două imagini: imaginea lui Traian și cea a lui Decebal din interiorul pasajului. Tot în pasaj, imagini de pe Columna lui Traian vor fi văzute de toți locuitorii Bucureștiului, fără a fi nevoie să meargă la muzee sau la Roma. Pasajul unește un spațiu al latinității noastre și este un loc unde putem învăța istoria”. Lucrările plastice au fost executate de artista Valentina Adriana Ivan, absolventă în 2002 a Universității de Artă București, Facultatea de Arte Decorative și Design, secția Scenografie. Contractele au fost atribuite prin negociere directă de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic (A.M.P.T.) din cadrul Primăriei Capitalei.

În prima etapă (2012), A.M.P.T. a plătit 1,86 milioane de lei pentru realizarea în ghips-ipsos a machetelor care ilustrau: 20 de metope cu reproduceri după Columna lui Traian (câte 10 pe fiecare perete al pasajului), o hartă a Imperiului Roman în vremea împăratului Traian, o hartă a Daciei după cucerire, o hartă a Bucureștiului în vremea lui Constantin Brâncoveanu, o hartă a Țărilor Române la aceeași perioadă, un portret al împăratului Traian și unul al regelui Decebal. Efigiile din bronz cu portretele lui Traian și Decebal au costat suplimentar 700.000 de lei.

Pasajul, redenumit Latin, a fost redeschis și inaugurat în ianuarie 2012 de primarul general Sorin Oprescu, în prezența fostului președinte Emil Constantinescu, a academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici și a lui Răzvan Theodorescu. Cu acea ocazie, în capătul dinspre strada Lipscani al pasajului a fost amplasată statuia Lupoaicei cu Romulus și Remus, mutată din Piața Roma.

Piesele iconografice montate în 2012 au rămas în ipsos — material intermediar, provizoriu. În 2015, A.M.P.T. a contractat transpunerea lor în bronz, pentru suma de 1,6 milioane de lei, lucrare atribuită tot Valentinei Adriana Ivan. Valoarea totală a programului iconografic (machete, efigii, turnare în bronz) a ajuns la circa 4 milioane de lei. Sculpturile definitive din bronz nu au putut fi montate în 2015–2016 deoarece pasajul se afla din nou în stare gravă de insalubritate. A.M.P.T. a solicitat Primăriei Sectorului 3 igienizarea spațiului prin adresele din 26 aprilie, 21 iunie și 5 septembrie 2016, fără a primi răspuns. Piesele definitive din bronz au fost montate abia în 2017, după o nouă renovare finanțată de Primăria Capitalei.

Stare de conservare după 2017

Renovarea din 2017 a remediat temporar starea pasajului. La finalul lucrărilor, ansamblul iconografic era complet: 20 de scene de pe Columna lui Traian din bronz, basoreliefuri reprezentând hărțile istorice, un panou cu fragmente din lucrarea Dacii de Hadrian Daicoviciu și cele două efigii din bronz cu chipurile lui Decebal și Traian. Starea bună s-a menținut o perioadă scurtă. Pasajul a reintrat rapid în degradare: pereții au fost vandalizați cu graffiti, sculpturile din bronz mânjite, starea de igienă s-a deteriorat din nou sever. Surse de presă din 2023 consemnau că pasajul era murdar, cu miros de urină și fecale, devenind un spațiu evitat de trecători și turiști, în ciuda valorii sale iconografice și a sumelor investite. Problema de fond — ambiguitatea administrativă între Primăria Generală și Primăria Sectorului 3 în privința responsabilității de întreținere — nu a fost rezolvată structural.

Nume

Valentina Adriana Ivan - Artist plastic, absolventă în 2002 a Universității de Artă București, Facultatea de Arte Decorative și Design, secția Scenografie. Autoarea întregului program iconografic al Pasajului Latin, executat în mai multe etape între 2012 și 2017 la comanda Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic (A.M.P.T.) din cadrul Primăriei Municipiului București: 20 de metope cu reproduceri după Columna lui Traian (inițial în ghips-ipsos, transpuse în bronz în 2015–2017), hărțile Imperiului Roman, ale Daciei și ale Țărilor Române în epoca lui Constantin Brâncoveanu, efigiile din bronz ale lui Traian și Decebal. Valoarea totală a lucrărilor atribuite prin negociere directă a depășit 4 milioane de lei.

Răzvan Theodorescu - Academician, istoric al artei și al culturii, profesor universitar, om politic. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București (1962) și a obținut doctoratul în 1967. Profesor la Universitatea Națională de Arte din București; rector al aceleiași instituții (1990–1998). Ministru al Culturii și Cultelor (2000–2004). Vicepreședinte al Academiei Române. Autor al conceptului iconografic al Pasajului Latin (2011–2012), fundamentat pe tema latinității și a continuității daco-romane. Inițiatorul și coordonatorul mai multor programe de patrimoniu și reamenajare urbană în centrul Bucureștilor în perioada 2000–2004.

Bibliografie

• Pasajul Latin (fost Lipscani) din București — Istoria pasajului (Bucureștii Vechi și Noi)
• Pasajul Latin, între utilitate și menirea de spațiu public (Adevărul, blog Arhitectură și urbanism în România)
• Oprescu și Pasajul Latin (Adevărul, blog Arhitectură și urbanism în România)
• Centrul Istoric din București — a fost redeschis Pasajul Latin (ziare.com)
• Primăria București a început montarea basoreliefurilor și efigiilor din Pasajul Latin (HotNews.ro)
• Foto: renovat cu aproape 1 milion de euro, transformat în toaletă. Pasajul pietonal Latin, lăsat în mizerie de Primăria Capitalei (HotNews.ro)
• Lupoaica, Piața Roma, Pasajul Latin, împăratul Traian — Bucureștiul se întoarce la origini (Epoch Times România)
• Pasajul Latin — Orasul lui Bucur (Orașul lui Bucur)

2024: