Pasagiul English (Pasajul Englez)

Pasagiul English (Pasajul Englez)

De la maidanul „La caraulă” la rețeaua de pasaje a Căii Victoriei

Pe latura Podului Mogoșoaiei unde avea să se deschidă, mai târziu, Pasajul Englez, se întindea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, chiar sub zidul unui palat vecin, un maidan întins, cunoscut sub numele „La caraulă” — denumire venită de la străjile taberei rusești așezate aici în timpul războiului din 1806. Un pitac al domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, din 1813, îndeamnă locuitorii din județe să vină la București „fără sfială”, arătând că a rânduit, „chiar lângă curtea domniei mele”, loc de vânzare pentru bucate, „fiind maidan mare și larg […] ce-n vremile trecute a rușilor se numea Caraulă” — probabil prima piață oficială a Bucureștilor. Maidanul s-a păstrat întins multă vreme: tot aici și-au întins cazacii corturile în 1828 și în 1853, iar în 1870, pe locul cuprins astăzi între fostul magazin Romarta, Pasajul Victoria și strada Academiei, s-a organizat prima cursă de cai a Bucureștilor. Abia în 1855 s-a ridicat, într-o margine a maidanului, casa bijutierului Josef Resch — clădirea din capătul dinspre Calea Victoriei al viitorului pasaj.

Podul Mogoșoaiei, arteră a hotelurilor și pasajelor

De-a lungul Podului Mogoșoaiei (devenit, din 1878, Calea Victoriei, după intrarea triumfală a armatei române la finalul Războiului de Independență) s-au ridicat, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numeroase hoteluri și localuri de lux: alături de casa Resch, ceva mai la nord, funcționa restaurantul Hugues, unde bucătarul fostului bucătar al lui Léon Gambetta atrăgea o clientelă select, iar alături de acesta, lipit, se afla Hotel Broft — devenit ulterior Hotel Continental —, despre care I. L. Caragiale spunea că este singura rimă din limba română pentru cuvântul „moft”. Chiar din fereastra acestui din urmă hotel a fost privită, într-o zi din octombrie 1878, defilarea dorobanților întorși din Războiul de Independență, la care asista, ca prizonier, generalul otoman Osman Pașa, învinsul de la Grivița — episod căruia i s-au atribuit, ulterior, tâlcuiri politice.

Tipologia pasajului acoperit, împrumutată din marile capitale ale Europei occidentale, s-a impus pe acest tronson al Căii Victoriei tocmai pentru că fronturile de clădiri, înghesuite și cu terenuri lungi, în profunzime, permiteau o legătură comercială scurtă între cele două artere paralele — Calea Victoriei și strada Academiei. Pe lângă Pasajul Englez, în aceeași zonă mai există, atestate în surse, alte trei asemenea legături: Pasajul Victoria (fostul Pasaj Imobiliara, la câteva zeci de metri sud de Pasajul Englez, redenumit circa 1923 — vezi fișa Pasajul Imobiliara/Pasajul Victoria), Pasajul Comedia și Pasajul Majestic — toate patru asigurând, în epoca interbelică, o rețea de trasee pietonale scurte între cele două străzi.

Capătul dinspre Calea Victoriei: Casa Resch și Hotelul Englez

De la bijuteria Resch la Hotel English (1855-1893)

Capătul vestic al pasajului, dinspre Calea Victoriei nr. 52, este ocupat de fosta casă a bijutierului vienez Josef Resch, ridicată în 1855-1857 după planurile arhitectului Ernst Wolsch — cea mai înaltă construcție de pe Podul Mogoșoaiei la vremea ei și prima clădire din București cu ceas pe fațadă. În 1892, clădirea a fost cumpărată de omul de afaceri Grigore Eliade (Heliad), cunoscut sub porecla „Cîrciumărescu”, care, un an mai târziu, a comandat arhitectului John-Elisée Berthet refacerea fațadei „într-un stil modern” și transformarea clădirii în Hotel English — moment în care a fost amenajat și pasajul propriu-zis, spre strada Academiei. Istoricul detaliat al acestei clădiri — proprietari, arhitecți, funcțiuni succesive, stare actuală — face obiectul unei fișe INDEX separate (vezi fișa Hotelul Englez / Casa Resch, Calea Victoriei nr. 52), la care se face trimitere pentru evitarea suprapunerii de conținut.

De ce „Englez”

Numele pasajului vine chiar de la hotelul lui Grigore Eliade: extrem de anglofil, își comanda la Londra ghetele, hainele, pălăriile, ciorapii și batistele, iar clădirea transformată în 1893 a primit numele de Hotel English, cu mobilier adus din Anglia și personal instruit să vorbească limba engleză. Inițial, "Pasajul Englez" era doar intrarea pentru Hotel English. Dar apoi, de la acest hotel, numele s-a extins asupra întregului pasaj — Pasajul English, românizat ulterior Pasajul Englez —, denumire care a supraviețuit atât închiderii hotelului, cât și transformării lui ulterioare în casă de toleranță, rămânând, până astăzi, numele curent al locului în limbajul bucureștenilor, chiar și atunci când administrația a încercat, temporar, alte denumiri oficiale (precum „Pasajul Caselor Naționale, fost Pasajul English”, atestat într-un anunț din 1942).

Capătul dinspre Strada Academiei: clădirea din nr. 23bis (1928)

O extindere a ansamblului, la un deceniu de la renovarea pasajului

Capătul estic al pasajului se deschide în strada Academiei, la numărul 23bis, alături de clădirea învecinată de la numărul 22-23 — construcție distinctă de cea a fostului Hotel Paris, aflată ceva mai departe pe aceeași stradă, la numărul 21 (vezi fișa Hotel Paris — Str. Academiei nr. 21). În 1927 a fost finalizată renovarea „Pasagiului Nou de sub hotel English”, adusă, potrivit presei vremii, la înălțimea pasajelor din vestul Europei, cu inaugurare în dimineața de 20 noiembrie a aceluiași an. La scurt timp după această renovare a capătului dinspre Calea Victoriei, ansamblul a fost extins și la celălalt capăt: în 1928, în construcția nouă de la strada Academiei nr. 23bis (Pasagiul Englich, în transcrierea presei vremii), au fost scoase la închiriat șase apartamente mari, destinate birourilor și atelierelor, dotate cu parchet, calorifer, lumină electrică și ascensor — dotări moderne pentru perioada respectivă, semn al unei modernizări conștiente a întregului tronson dinspre strada Academiei al pasajului.

O clădire fără istorie proprie amplă în sursele consultate

Spre deosebire de capătul dinspre Calea Victoriei, amplu documentat prin studiul tehnic de clasare din 2023 și prin cercetarea de arhivă a istoricului de artă Oana Marinache, clădirea de la Academiei nr. 23bis nu beneficiază, în sursele consultate, de o monografie proprie: numele arhitectului, al beneficiarului inițial și traseul ei de proprietate ulterior anului 1928 rămân nedocumentate public. Rămâne cert doar rolul ei funcțional — poarta dinspre strada Academiei a Pasajului Englez, simetrică, la peste șapte decenii distanță, cu poarta dinspre Calea Victoriei deschisă de Grigore Eliade în 1893.

Pasajul: arhitectură, declin, casă de toleranță

Un gang comercial după model occidental

Pasajul amenajat în 1893 de Grigore Eliade, după planurile lui John-Elisée Berthet, urma modelul pasajelor comerciale din capitalele Europei occidentale: înalt, dar foarte îngust, cu acoperiș de sticlă pe structură metalică și balcoane cu balustrade de fier forjat pe ambele laturi, la etajele superioare. Lățimea gangului variază pe traseu: circa 1,80 metri la intrarea dinspre Calea Victoriei, lărgindu-se la aproximativ 3,20 metri în dreptul primului nod de circulație, apoi la circa 4,75 metri în curtea interioară acoperită cu sticlă, pentru a se îngusta din nou, la circa 2,00 metri, spre capătul dinspre strada Academiei.

Din trecere comercială, în cale de acces pentru casa de toleranță

După declinul funcției hoteliere, la începutul secolului XX, clădirea de la capătul dinspre Calea Victoriei a fost transformată în bordel de lux, unul dintre cele mai cunoscute ale Capitalei interbelice, iar pasajul a devenit parte integrantă a acestei funcțiuni: curtezanele își atrăgeau clienții din dreptul balcoanelor de la etaj, iar traseul acoperit permitea accesul discret al celor care nu doreau să fie văzuți intrând dinspre Calea Victoriei. Atmosfera pasajului interbelic este considerată una dintre sursele de inspirație ale romanului „Craii de Curtea-Veche” al lui Mateiu Caragiale (1929).

Închiderea și anonimizarea postbelică

Activitatea de casă de toleranță a încetat în 1947, odată cu interzicerea unor asemenea localuri de către noile autorități comuniste, care au naționalizat imobilul și l-au transformat în locuințe colective. Pasajul însuși și-a păstrat, în mare parte, funcția de trecere pietonală, cu mici prăvălii pe traseul lui, folosit, în anii 1970, de studenții căminizați ai Facultății de Arhitectură, iar după 1990, de cei ai Facultății de Drept.

Decor de film

Pasajul a servit ca decor pentru producții cinematografice românești, printre care filmul „Cuibul de viespi”, regizat de Horea Popescu, și filme din seria comisarului Miclovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.

Pasajul Englez astăzi

Un singur capăt funcțional

Astăzi, accesul dinspre strada Academiei este complet închis, singurul acces funcțional în pasaj rămânând cel dinspre Calea Victoriei. Fațada dinspre Calea Victoriei a fost renovată în perioada 2019-2020, fără intervenții la nivel structural; restul traseului — inclusiv curtea interioară acoperită cu sticlă — nu a beneficiat de nicio lucrare de consolidare. Trecând prin gang, se constată o discrepanță izbitoare între starea fațadei dinspre stradă și degradarea interiorului: fisuri și lacune în tencuială la nivelul structurii, pete mari de umezeală provocate de infiltrația apei prin capilaritate și prin acoperișul neetanș, precum și ochiuri lipsă din acoperirea de sticlă a curții, care prezintă o amenințare asupra pietonilor care traversează pasajul. Clădirea de la capătul dinspre Calea Victoriei este încadrată în clasa I de risc seismic, cea mai gravă categorie.

Propunere de clasare

Deși este adesea numit informal „monument istoric” în presă, ansamblul nu figurează, la momentul actual, în Lista Monumentelor Istorice. Un studiu istoric și de arhitectură realizat în 2023 propune clasarea capătului dinspre Calea Victoriei în grupa valorică B, de importanță locală, sub denumirea „Hotelul Englez împreună cu Pasajul Englez, municipiul București, Calea Victoriei nr. 52, datare 1855, 1893”, cu o zonă de protecție delimitată de strada Academiei (est), strada Ion Oteteleșanu (vest), strada Ion Câmpineanu (nord) și Bulevardul Regina Elisabeta (sud); clădirea din capătul dinspre strada Academiei (nr. 23bis) nu face obiectul acestei propuneri.

Personaje

• Grigore Eliade (Heliad, zis Cîrciumărescu) — (1813-1901), om de afaceri; proprietar din 1892 al casei Resch, a comandat, în 1893, refacerea fațadei și amenajarea pasajului spre strada Academiei, dând numele Hotel English atât clădirii, cât și pasajului nou-creat.
• John-Elisée Berthet — arhitect; autorul planurilor de refacere a fațadei dinspre Calea Victoriei și de amenajare a pasajului, pentru Grigore Eliade, în 1893.
• Mateiu Caragiale — (1885-1936), scriitor; atmosfera Pasajului Englez interbelic este considerată una dintre sursele de inspirație ale romanului său „Craii de Curtea-Veche” (1929).

Referințe

• Studiu istoric și de arhitectură a imobilului „Hotelul Englez”, Calea Victoriei nr. 52, București (112 Patrimoniu)
• Oana Marinache, John Elisée Berthet, Eleganța La Belle Époque, Editura Istoria Artei, 2021.
• Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi.
• Sursă tipărită de arhivă (pag. 227-229), furnizată de utilizator — cronică despre maidanul „La caraulă” și casa Resch pe Podul Mogoșoaiei.
• Colecție de presă românească, 1864-1942 (anunțuri și articole despre casa Resch, Hotel English, Pasajul Englez) — arhivă de presă.
• Arhiva de relevee DITACP / UAUIM, releveu Rv.648 (fațadă și detalii, planuri de etaj, secțiune și detaliu de șarpantă), echipă Iliescu, Ginga, Gros, Anghelescu.
• Studiu istoric și de arhitectură în vederea clasării în Lista Monumentelor Istorice a imobilului denumit „Hotelul Englez”, Calea Victoriei nr. 52, sector 1, București (S.C. Abral Art Product S.R.L., arh. Andrei Atanasiu, arh. Monica Jugănaru, 2023)
• English Passage (Wikipedia (engleză))
• FOTO Pasajul Englez, hotelul care a devenit bordel de lux unde ar fi mers Carol al II-lea (B365.ro)
• Hotelul și Pasajul Englez, micul colț de Londra din vechiul București (HotNews.ro)
• Pasajul Englez, un monument istoric de poveste. Origini și legende ale obiectivului turistic (Cancan.ro)
• Pasajul Englez: un altfel de București (București FM, 2026)
• REABILITARE. Pasajul Englez din centrul Capitalei intră în reparații. Când va fi funcțional (Gandul.ro, 2020)
• Pasajul Englez (Wikipedia)
• English Passage (Wikipedia EN)
• Pasajul Englez, Calea Victoriei 52 – Releveu Rv.648 (UAUIM – Arhiva de relevee DITACP)
• Hotelul și Pasajul Englez, micul colț de Londra din vechiul București… (HotNews)
• Pasajul Englez de pe Calea Victoriei (Jurnalul)
• Pasajul Englez (merg.in)
• John E. Berthet (Editura Istoria Artei)
• Ernest Wolsch (Arhiva de Arhitectură)
• Calea Victoriei № 52 - Casa Resch
• Pasajul Englez (fotografii)
• Pasajul Englez din centrul Capitalei intră în reparații. Când va fi funcțional
• Pasajul către felinarul roșu de altădată

August 2023:

Iulie 2019: