# Parcul Verdi

Adresă: Str. Giuseppe Verdi, Cartierul Floreasca, București
Tip ansamblu: Parcuri și păduri
Tip clădire: fǎrǎ
Stil arhitectural: fǎrǎ
Risc seismic: fǎrǎ
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Parcul Verdi din București, amenajat pe fosta moșie Floreasca și redus de la circa 17 ha la 5,6 ha, este unul dintre cele mai controversate spații verzi urbane, marcat de litigii privind retrocedarea terenului și de răscumpărarea sa de către Primăria Capitalei pentru aproximativ 50 milioane euro.

## Articol
Parcul Verdi

Parcul Verdi este situat în partea de nord a municipiului București, în Sectorul 2, în cartierul Floreasca, într-o zonă urbană dens construită, caracterizată printr-un amestec de locuire colectivă, funcțiuni comerciale și clădiri de birouri. Amplasamentul său este strâns legat de sistemul hidrografic al Colentinei, fiind poziționat în proximitatea Lacului Floreasca și integrat într-un culoar verde urban fragmentat, dar esențial pentru echilibrul ecologic al zonei. Această poziție îi conferă parcului un rol important în structura spațiilor verzi din nordul orașului.

Din punct de vedere urbanistic, Parcul Verdi reprezintă o enclavă vegetală într-un teritoriu supus unor transformări accelerate, marcate de dezvoltări imobiliare intense. În acest context, spațiul parcului capătă o valoare strategică, atât ca zonă de recreere pentru locuitori, cât și ca element de reglare a microclimatului urban. Accesibilitatea sa este asigurată de rețeaua stradală din cartierul Floreasca, iar apropierea de artere importante contribuie la integrarea sa în dinamica generală a orașului.

Limite și relații cu țesutul urban

Parcul Verdi are o formă neregulată, determinată de limitele istorice ale proprietății și de adaptarea la structura urbană existentă. Limitele sale sunt definite de străzi locale și de fronturi construite, care îl înconjoară aproape integral, ceea ce îi conferă caracterul unui spațiu verde închis în interiorul țesutului urban. Această configurare limitează continuitatea cu alte spații verzi, dar în același timp accentuează rolul său de refugiu vegetal într-o zonă dens construită.

Relația parcului cu orașul este una de proximitate directă, fiind înconjurat de locuințe, spații comerciale și funcțiuni de servicii. În imediata vecinătate se află dezvoltări imobiliare recente, care au modificat semnificativ contextul urban al parcului și au crescut presiunea asupra acestuia. În același timp, apropierea de Lacul Floreasca și de alte spații verzi din zonă sugerează potențialul integrării parcului într-o rețea mai amplă de coridoare verzi urbane.

Geneza istorică și evoluția proprietății

Originea domeniului Floreasca și formarea parcului: Parcul Verdi își are originea în cadrul vechii moșii Floreasca, un teritoriu extins situat în nordul Bucureștiului, caracterizat până la începutul secolului XX printr-un peisaj predominant rural, alcătuit din terenuri agricole, pășuni și zone umede specifice luncii Colentinei. În această zonă, intervențiile de amenajare au fost inițial limitate, iar spațiul avea un caracter natural sau semi-natural, fără o structură urbană definită.

Transformarea acestui teritoriu într-un parc este legată de inițiativa lui G.M. Negroponte, ultimul mare proprietar al moșiei Floreasca, care a organizat și amenajat un parc pe aceste terenuri. În forma sa inițială, acesta avea o suprafață de aproximativ 17 hectare, ceea ce indică existența unui spațiu verde amplu, probabil cu caracter privat sau semi-public, integrat în logica domeniilor periurbane ale epocii.

Reducerea suprafeței și integrarea în oraș

În cursul secolului XX, odată cu extinderea rapidă a Bucureștiului către nord, suprafața inițială a Parcului Verdi a fost fragmentată și redusă semnificativ. Procesele de parcelare, dezvoltările rezidențiale și intervențiile urbanistice au condus la diminuarea continuă a domeniului, până la dimensiunea actuală de aproximativ 5,6 hectare. Această evoluție reflectă tendința generală de urbanizare a fostelor moșii din jurul orașului și transformarea lor în cartiere integrate.

Integrarea parcului în structura urbană a cartierului Floreasca a avut loc treptat, pe măsură ce terenurile din jur au fost construite și infrastructura urbană s-a dezvoltat. Astfel, spațiul care inițial avea o funcțiune relativ autonomă a devenit un parc de proximitate, încadrat de străzi și clădiri, dar păstrând, într-o anumită măsură, caracteristicile sale naturale inițiale.

Evoluții recente și statut urban

În perioada recentă, Parcul Verdi a fost supus unor dezbateri și transformări legate de statutul său juridic și de utilizarea terenului. Presiunile imobiliare din zona Floreasca au generat conflicte între interesele de dezvoltare și necesitatea conservării spațiului verde, ceea ce a atras atenția opiniei publice și a autorităților locale asupra importanței parcului.

Aceste evoluții au condus la recunoașterea rolului parcului ca spațiu verde urban necesar și la inițierea unor demersuri de protejare și integrare în rețeaua de spații verzi a orașului. În prezent, Parcul Verdi este perceput nu doar ca un vestigiu al unei foste moșii, ci ca un element esențial al infrastructurii verzi urbane, aflat într-un proces continuu de redefinire și adaptare.

Cadrul natural și caracteristicile geomorfologice

Parcul Verdi este amplasat în lunca râului Colentina, într-un sector caracterizat prin condiții geomorfologice specifice zonelor joase ale câmpiei Bucureștiului. Altitudinea sa variază între aproximativ 79 și 83 de metri, ceea ce indică o poziționare într-un relief slab fragmentat, cu diferențe de nivel reduse, dar cu o sensibilitate ridicată la variațiile hidrologice. Această amplasare determină o serie de caracteristici naturale care influențează atât vegetația, cât și modul de utilizare al spațiului.

Fiind situat în luncă, parcul păstrează trăsături ale peisajului natural preexistent, inclusiv soluri cu umiditate ridicată și zone predispuse la acumulări temporare de apă. Aceste condiții sunt rezultatul evoluției istorice a cursului Colentinei și al proceselor de sedimentare asociate, care au generat un relief relativ uniform, dar cu particularități microtopografice semnificative pentru funcționarea ecosistemului local.

Fruntea de terasă și tranziția geomorfologică

Un element definitoriu al amplasamentului Parcului Verdi este prezența frunții de terasă a râului Colentina, vizibilă în special în sectoarele sudic și estic ale parcului. Această frunte de terasă marchează trecerea de la nivelul inferior al luncii către zonele mai înalte ale câmpiei, constituind o limită naturală importantă în organizarea spațiului. Diferențele de nivel, deși moderate, influențează drenajul, stabilitatea solului și distribuția vegetației.

Această tranziție geomorfologică contribuie la diversitatea condițiilor de habitat din interiorul parcului, creând zone cu caracteristici distincte, de la suprafețe relativ uscate până la sectoare cu umiditate ridicată. În același timp, fruntea de terasă are și un rol în definirea limitelor funcționale ale parcului, separând spațiul verde de zonele urbane adiacente.

Zone cu umiditate ridicată și dinamica solului

În interiorul Parcului Verdi există sectoare caracterizate prin prezența vegetației higrofile, care indică existența unor soluri saturate în apă sau cu drenaj deficitar. Aceste zone sunt concentrate în special în partea centrală a parcului, unde terenul poate deveni mlăștinos în perioadele ploioase, reflectând condițiile naturale ale luncii Colentinei.

Dinamica acestor soluri este influențată de factori precum precipitațiile, nivelul apei freatice și intervențiile antropice limitate asupra drenajului. Prezența acestor zone reprezintă atât o resursă ecologică, prin susținerea unor habitate specifice, cât și o constrângere pentru amenajarea parcului, limitând posibilitățile de dezvoltare a infrastructurii și impunând soluții adaptate condițiilor naturale existente.

Vegetația și structura ecologică

Vegetația Parcului Verdi are un caracter predominant spontan și semi-natural, rezultat al suprapunerii dintre condițiile naturale ale luncii Colentinei și intervențiile limitate de amenajare peisagistică. Parcul prezintă o structură vegetală mixtă, alcătuită din arbori, arbuști și vegetație ierboasă, dispuse într-un mod relativ necontrolat, ceea ce îi conferă un aspect mai apropiat de cel al unui habitat natural decât al unui parc urban clasic. Această structură reflectă atât vechimea parcului, de peste un secol, cât și lipsa unor intervenții sistematice de întreținere și reorganizare. În consecință, vegetația evoluează în mod natural în anumite sectoare, generând o diversitate ridicată, dar și o distribuție inegală a speciilor și a stărilor de conservare.

Specii dominante și distribuția vegetației

Speciile arboricole dominante din Parcul Verdi sunt castanul, salcâmul și stejarul, care constituie elementele principale ale stratului superior de vegetație. Acestea sunt completate de alte specii, inclusiv conifere și arbori ornamentali, distribuiți neuniform în cadrul parcului. Stratul arbustiv este reprezentat în principal de specii spontane, precum măceșul și păducelul, care formează pâlcuri dense în anumite zone. Vegetația ierboasă este variată, incluzând atât specii decorative, cât și plante spontane adaptate condițiilor de sol și umiditate. În unele sectoare apar și liane, ceea ce indică un grad redus de control asupra dezvoltării vegetației.

Zone higrofile și biodiversitate

Un element distinctiv al Parcului Verdi îl reprezintă prezența zonelor cu vegetație higrofilă, situate în special în partea centrală a parcului. Acestea sunt caracterizate prin specii precum brusturele, pirul și dragaveiul, care indică un nivel ridicat al umidității solului și condiții apropiate de cele ale unui mediu mlăștinos în perioadele ploioase. Aceste zone contribuie la crearea unui microecosistem divers, care oferă habitat pentru diferite specii de păsări și alte organisme. Parcul funcționează astfel ca o oază de biodiversitate în cadrul unui mediu urban intens construit, chiar dacă această valoare ecologică este însoțită de dificultăți în gestionarea și amenajarea spațiului.

Starea de conservare și provocări

Starea de conservare a vegetației din Parcul Verdi este eterogenă, fiind afectată de lipsa întreținerii și de îmbătrânirea arborilor. Numeroși copaci se află în stare avansată de degradare, unii fiind uscați sau afectați de factori de stres urban, ceea ce indică necesitatea unor intervenții de reabilitare și regenerare. În același timp, dezvoltarea necontrolată a vegetației spontane și lipsa unei structuri peisagistice coerente generează dificultăți în utilizarea parcului și în integrarea sa în sistemul spațiilor verzi urbane. Echilibrul dintre conservarea caracterului natural și necesitatea unei amenajări funcționale reprezintă principala provocare pentru viitorul acestui spațiu.

Litigiile, retrocedările și răscumpărarea Parcului Verdi

Parcul Verdi a devenit, în ultimii ani, unul dintre cele mai controversate cazuri de spațiu verde din București, nu atât prin amenajarea sa, cât prin istoria juridică și financiară a terenului. În septembrie 2018, Consiliul General al Municipiului București a aprobat, prin Hotărârea nr. 573, achiziționarea a 7 terenuri cu suprafața totală de 46.088 mp, situate pe strada Giuseppe Verdi nr. 2 Bis și strada Gheorghe Țițeica nr. 143–147, sector 2, cu destinația de „Parc Verdi”. Hotărârea prevedea ca, după cumpărare, terenurile să intre în domeniul public al Municipiului București și în administrarea ALPAB.

Dincolo de formularea administrativă se află însă o istorie mult mai complicată. În spațiul public, cazul a fost prezentat constant ca unul de „retrocedare” urmată de revânzare către municipalitate. Sursele publice consultate arată limpede că Primăria a negociat cu Emil Dragoș Săvulescu și Geta Săvulescu, în calitate de proprietari și reprezentanți ai proprietarilor, dar și că printre principalii beneficiari ai tranzacției au fost menționați Dragoș Săvulescu, Manochehr Saadati-Sohi, Noemi Roxana Saadati-Sohi și Speranța Budeanu, mama lui Radu Budeanu. G4Media a scris că aceștia dețineau părți importante din 6 dintre cele 7 terenuri cumpărate de municipalitate.

Cum s-a ajuns la suma de aproape 50 de milioane de euro

Una dintre marile surse de scandal a fost prețul. Potrivit relatărilor publice, evaluarea inițială a celor aproximativ 4,6 hectare era de 26,4 milioane euro, adică în jur de 600 euro/mp. Ulterior, după modificarea cadrului legal privind exproprierea pentru utilitate publică și includerea spațiilor verzi între lucrările ce pot face obiectul exproprierii, proprietarii au invocat o valoare mult mai mare. Presa a relatat că ei au ajuns să ceară 1.855 euro/mp, adică peste 87 milioane euro, iar municipalitatea a comandat un nou raport, din care ar fi rezultat o valoare de aproximativ 59 milioane euro. În final, oferta acceptată a coborât la circa 1.080 euro/mp, ceea ce a dus tranzacția la aproximativ 50 milioane euro.

Cea mai precisă sumă oficială identificată în sursele publice este cea comunicată ulterior de Primăria Capitalei către HotNews: 234.685.012,38 lei, achitați în tranșe în perioada 16.10.2018–05.09.2019 pentru cele 7 terenuri din Parcul Verdi. La cursurile din acea perioadă, presa a rotunjit constant această sumă la „circa 50 milioane euro”. Din punct de vedere factual, aceasta este suma totală despre care municipalitatea a spus explicit că a fost plătită.

Numele care au alimentat scandalul public

Controversa a fost amplificată și de numele implicate. Dragoș Emil Săvulescu, fost acționar la Dinamo, a fost figura cea mai vizibilă a negocierii cu municipalitatea și a fost prezentat în presă ca reprezentant al proprietarilor. În același timp, G4Media a arătat că printre beneficiari se numărau și Manochehr Saadati-Sohi, fost patron Antrefrig, precum și Speranța Budeanu. Presa a insistat asupra faptului că multe dintre contractele prin care acești actori au ajuns să dețină părți din terenuri erau relativ recente față de momentul tranzacției cu PMB, ceea ce a alimentat suspiciunile publice legate de oportunitatea și mecanismul operațiunii.

În paralel, numele lui Nicușor Dan apare încă din 2018 în calitate de critic public al prețului, pe atunci din afara conducerii PMB, iar prefectul Capitalei de la acel moment, Sever Romulus Stana, a atacat în instanță hotărârea CGMB. Argumentul prefectului a fost că hotărârea ar fi încălcat mai multe acte normative, inclusiv Legea nr. 255/2010 privind exproprierea, normele sale de aplicare, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 24/2007 privind spațiile verzi și Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională. Cu alte cuvinte, disputa nu a fost doar despre bani, ci și despre legalitatea procedurii alese pentru „recuperarea” parcului.

Litigiile care au blocat efectiv folosirea parcului

Partea cea mai frapantă a cazului este că, deși PMB a plătit întreaga sumă până în septembrie 2019, municipalitatea nu a intrat integral în posesia utilă a terenului nici la ani distanță. Potrivit răspunsurilor PMB citate de HotNews în 2024, ALPAB nu putea realiza obiective de investiții în cadrul imobilelor din cauza ipotecilor înscrise în cărțile funciare. Aceeași sursă arată că pe parcelele aflate în litigiu se puteau face doar intervenții minimale, nu o amenajare integrală a parcului.

Tot HotNews a arătat că, la 16.10.2023, Primăria Capitalei a deschis dosarul nr. 30879/3/2023, cerând suplinirea acordului pârâților pentru radierea unei ipoteci legale în cuantum de 1.230.626 euro asupra unui imobil cu număr cadastral 230130. Buletin de București a rezumat apoi problema spunând că soții Saadati-Sohi nu au radiat ipotecile pentru cinci parcele și că tocmai aceste terenuri reprezentau aproximativ 55% din suprafața parcului. Cu alte cuvinte, după plata a aproape 50 milioane euro, jumătate din parc a rămas, practic, blocată juridic.

Ce a putut și ce nu a putut face PMB după cumpărare

Deși răscumpărarea fusese justificată public prin nevoia de a salva un spațiu verde și de a-l amenaja ca parc public, efectele concrete au fost mult sub așteptări. Potrivit PMB, pentru 2019 fuseseră prevăzute sume pentru studiul de fezabilitate al obiectivului „Amenajare peisagistică Parcul Verdi”, iar municipalitatea obținuse și certificat de urbanism. Cu toate acestea, existența ipotecilor și blocajul juridic au făcut imposibilă demararea proiectului în ansamblu. Între 2020 și 2024 s-au realizat doar lucrări minore: montarea a 9 bănci și 9 coșuri de gunoi, reparații la locul de joacă, asfaltări ale aleilor și reparația scărilor.

Această disproporție dintre suma plătită și rezultatul efectiv a alimentat al doilea mare strat de scandal public: nu doar că prețul a fost considerat excesiv, dar nici după plată PMB nu a reușit să valorifice pe deplin bunul cumpărat. HotNews a publicat în 2024 și un reportaj despre starea vegetației, arătând că în zonele unde primăria nu a putut intra efectiv în posesie s-au uscat zeci de arbori, iar spațiul a rămas într-o stare de degradare vizibilă.

Diferența dintre „suprafața cumpărată” și „suprafața parcului”

Un detaliu important, care explică unele confuzii din spațiul public, este diferența dintre suprafața menționată în hotărârea de achiziție și suprafața totală atribuită azi Parcului Verdi. Hotărârea CGMB din 2018 vorbește despre 46.088 mp, adică aproximativ 4,6 ha. În schimb, studiul atașat de tine pentru anul 2025 dă parcului o suprafață de 5,6 ha. Cele două cifre nu se exclud neapărat: este foarte posibil ca hotărârea să fi vizat doar cele 7 parcele aflate atunci în circuitul tranzacției, în timp ce suprafața actuală a parcului, ca entitate urbană și peisagistică, să includă și alte bucăți de teren sau suprafețe deja aflate în domeniul public. Asta este însă o inferență pe baza documentelor disponibile, nu o precizare explicită a PMB.

Semnificația cazului Verdi

Cazul Parcului Verdi a devenit emblematic pentru felul în care Bucureștiul a administrat, în ultimele decenii, raportul dintre retrocedări, dezvoltare imobiliară și protecția spațiilor verzi. Pe de o parte, municipalitatea a argumentat că răscumpărarea era necesară pentru conservarea unui spațiu verde valoros. Pe de altă parte, criticii au arătat că prețul aproape s-a dublat într-un interval foarte scurt, că procedura juridică a fost contestată de prefect și că, după plata integrală, orașul nu a dobândit imediat controlul efectiv asupra terenului.

Din această perspectivă, Parcul Verdi nu este doar un parc mic din Floreasca, ci și un caz-școală despre costul recuperării târzii a spațiilor verzi într-un oraș unde terenul urban a devenit o marfă extrem de scumpă. Faptic, ceea ce se poate spune cu certitudine este că PMB a aprobat în 2018 cumpărarea a 46.088 mp de teren, a plătit până în 2019 suma totală de 234.685.012,38 lei, iar în 2024 încă nu putea amenaja integral parcul din cauza litigiilor privind radierea ipotecilor. Restul — oportunitatea, moralitatea și inteligibilitatea economică a tranzacției — a rămas și rămâne materie de controversă publică.

Referințe

- Primăria Capitalei a plătit 50 de milioane de euro pentru a răscumpăra Parcul Verdi, dar după 5 ani nu a intrat integral în posesia spațiului verde (HotNews)
- Odiseea Parcului Verdi: prefectul Bucureștiului a cerut anularea deciziei prin care Primăria a plătit circa 50 milioane de euro (G4Media)
- Controversele din spatele deciziei PMB de a cumpăra Parcul Verdi din zona Floreasca (Știrile ProTV)
- Primăria Capitalei negociază preluarea Parcului Verdi cu Dragoș Săvulescu, condamnat în dosarul retrocedărilor (G4Media)
- Amenajarea Parcului Verdi este blocată: ipotecile și litigiile împiedică investițiile (Buletin de București)
- De ce nu e verde Parcul Verdi: Primăria a plătit 50 milioane euro, dar nu poate începe lucrările (B365)

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/parcul-verdi