Parcul Kiseleff

Parcul Kiseleff

Parcul Kiseleff este situat în nordul Bucureștiului, de-a lungul Șoselei Pavel D. Kiseleff, între Piața Victoriei și Piața Aviatorilor, fiind delimitat de Bulevardul Ion Mihalache la vest, Bulevardul Aviatorilor la est și strada Ion Mincu la nord, pe un teren de aproximativ 31.690 mp integrat în axa verde care continuă către Parcul Herăstrău. Zona în care se află astăzi Parcul Kiseleff era, până la începutul secolului al XIX-lea, o întindere deschisă situată la nord de limitele urbane ale Bucureștiului, caracterizată prin terenuri agricole, grădini boierești și fragmente ale vechilor Codri ai Vlăsiei. Această zonă era străbătută de un traseu comercial important, cunoscut inițial drept drumul spre Brașov sau spre Târgoviște, care lega capitala de nordul țării și de Transilvania. Traseul avea o importanță strategică și economică majoră, fiind utilizat intens încă din epoca medievală. În timp, acest drum a cunoscut mai multe transformări de denumire și de traseu, devenind, în secolul al XVIII-lea, parte a rețelei de drumuri ce porneau din Podul Mogoșoaiei, una dintre principalele artere ale orașului. Zona rămânea însă slab urbanizată, lipsită de amenajări peisagere, fiind percepută mai degrabă ca o periferie naturală, utilizată pentru plimbări ocazionale sau pentru acces către domeniile aristocratice din afara orașului.

Inițiativa lui Pavel Kiseleff și începutul modernizării

Momentul decisiv pentru transformarea acestei zone într-un spațiu urban organizat apare după 1829, în contextul administrației ruse conduse de generalul Pavel Dmitrievici Kiseleff. Acesta a inițiat un amplu program de modernizare a Bucureștiului, inspirat de orașele occidentale, urmărind igienizarea, sistematizarea și înfrumusețarea capitalei. În acest cadru, a fost propusă crearea unor spații publice de promenadă, considerate esențiale pentru viața urbană modernă. Lucrările au început în jurul anului 1832, prin trasarea unei alei largi, plantate cu arbori, care urma direcția vechiului drum. Această intervenție a marcat începutul transformării unei zone periferice într-un spațiu urban structurat. Aleea Băneasa, cum era denumită inițial, a devenit rapid un loc frecventat de locuitorii orașului, fiind una dintre primele amenajări de tip promenadă publică din București.

Amenajarea peisageră și consacrarea ca grădină publică

Transformarea zonei într-un parc propriu-zis are loc în a doua etapă a dezvoltării sale, când intervențiile inițiale de tip aliniament arboricol sunt completate printr-un proiect peisager coerent. În anii 1840, în contextul modernizării accelerate a Bucureștiului, domnitorul Gheorghe Bibescu decide amenajarea sistematică a unor grădini publice după model occidental. Pentru realizarea acestui obiectiv este adus la București peisagistul Karl Wilhelm Meyer, director al grădinilor imperiale din Viena, care avea deja experiență în proiectarea spațiilor verzi urbane. Meyer elaborează un plan de amenajare bazat pe principiile grădinii peisagere de tip occidental, adaptate contextului local. Intervenția include trasarea de alei curbilinii, organizarea plantațiilor în mase vegetale, introducerea de ronduri florale și elemente decorative precum pavilioane și chioșcuri. Această etapă marchează trecerea de la o simplă promenadă la un parc urban structurat, în care compoziția spațială și relația dintre circulații și vegetație sunt atent controlate.

Inaugurarea parcului și rolul său în viața urbană

Parcul Kiseleff este inaugurat oficial în anul 1847, devenind unul dintre primele spații verzi publice amenajate sistematic în București. Suprafața inițială era de aproximativ 31.690 mp, iar plantările includeau un număr semnificativ de arbori, în special tei, care vor defini caracterul peisager al zonei pentru următoarele decenii. Amenajarea includea, de asemenea, elemente de mobilier urban și spații destinate recreerii, ceea ce îl transforma într-un loc atractiv pentru populația orașului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, parcul devine un spațiu central al vieții sociale și mondene din București. El este utilizat pentru promenadă, întâlniri și evenimente publice, contribuind la formarea unei culturi urbane moderne. Frecventat de elitele societății, dar și de publicul larg, Parcul Kiseleff capătă un rol simbolic în procesul de europenizare a capitalei, fiind perceput ca un reper al noilor standarde de viață urbană.

Evoluția ulterioară și rolul urban

După inaugurarea sa în 1847, Parcul Kiseleff a cunoscut un proces continuu de extindere și consolidare, fiind integrat treptat într-un sistem urban în dezvoltare rapidă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, zona din jurul șoselei Kiseleff devine una dintre cele mai reprezentative axe ale Bucureștiului, atrăgând instituții publice, reședințe și funcțiuni culturale. Parcul este adaptat noilor cerințe urbane, prin extinderea aleilor și reorganizarea plantațiilor, păstrând însă caracterul său de spațiu de promenadă. În anul 1915, parcul primește oficial numele Kiseleff, consacrând memoria inițiatorului său. În perioada interbelică, acesta devine parte a unui ansamblu urban de prestigiu, fiind completat de instituții importante precum Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Muzeul de Geologie și Muzeul de Artă Națională, fondat în 1906. Această concentrare de funcțiuni culturale contribuie la definirea zonei ca un pol educațional și reprezentativ al capitalei.

Transformări în perioada comunistă și situația contemporană

În perioada comunistă, zona Kiseleff suferă intervenții urbanistice semnificative, legate de reorganizarea axelor de circulație și de dezvoltarea instituțională a Bucureștiului. Cu toate acestea, parcul își păstrează funcția de spațiu verde și de promenadă, fiind utilizat constant de populație. Configurația sa generală rămâne relativ stabilă, iar elementele istorice principale sunt conservate, chiar dacă unele detalii de amenajare sunt modificate. După 1989, Parcul Kiseleff intră într-un proces de revalorizare, fiind inclus într-un sistem verde mai amplu care cuprinde Parcul Herăstrău și axa verde a nordului orașului. Astăzi, parcul are o suprafață de aproximativ 31.690 mp și este delimitat de bulevarde majore, beneficiind de o accesibilitate ridicată. El funcționează ca spațiu de recreere cotidiană, dar și ca loc pentru evenimente culturale și sociale, menținându-și rolul istoric în structura urbană a Bucureștiului.

Personalități asociate Parcului Kiseleff

În interiorul Parcului Kiseleff sunt amplasate busturi și statui dedicate unor personalități culturale și istorice, integrate în structura peisageră. Printre acestea se numără busturile lui Nicolae Leonard, Ovidiu și Barbu Ștefănescu Delavrancea, amplasate în lungul aleilor principale. Aceste monumente au rol comemorativ și contribuie la definirea parcului ca spațiu de memorie culturală, în care funcția de recreere este dublată de una educativă. Distribuția acestor busturi nu este concentrată într-un singur nucleu, ci urmează traseele pietonale, fiind amplasate în puncte de vizibilitate moderată. Materialele utilizate sunt în principal bronzul și piatra, iar scara lor este adaptată dimensiunii spațiului, evitând dominarea compoziției peisagere.

Monumente moderne și intervenții contemporane

Un element important în evoluția recentă a parcului îl reprezintă amplasarea statuii lui Hakim Omar Khayyam în anul 2001, pe soclul unde se afla anterior statuia Regelui Ferdinand. Această intervenție a fost realizată cu sprijinul Ambasadei Iranului, în urma unor inițiative diplomatice, marcând o schimbare de semnificație a spațiului și introducerea unei dimensiuni internaționale în cadrul parcului. Tot în interiorul parcului se află un ansamblu sculptural realizat de George Apostu, compus din patru piese, care introduce un limbaj artistic modern în contextul istoric al grădinii. Acest ansamblu se integrează în peisaj fără a altera structura generală, contribuind la diversificarea expresiei plastice din parc.

Monumentul Infanteriei române și contextul istoric

Un punct important al ansamblului monumental îl reprezintă Monumentul Infanteriei române, realizat de sculptorul Ioan Bolborea și inaugurat la 27 aprilie 2000. Monumentul este amplasat pe locul unei lucrări anterioare dedicate infanteristului, existentă în perioada interbelică, ceea ce indică o continuitate simbolică a funcțiunii comemorative. Monumentul interbelic a fost demontat în timpul regimului lui Ion Antonescu, în contextul presiunilor exercitate de Germania nazistă și de Adolf Hitler. Noul monument reia tema comemorativă într-o formulă contemporană, fiind realizat din bronz și amplasat într-un punct cu vizibilitate ridicată, la limita dintre parc și spațiul urban major.

Parcul Kiseleff — Monumente și opere de artă

Patrimoniul sculptural al Parcului Kiseleff este relativ modest ca volum, dar notabil prin calitatea autorilor și prin diversitatea epocilor reprezentate. Primul strat — și cel mai valoros din punct de vedere artistic — aparține primei jumătăți a secolului al XX-lea și este opera a doi dintre sculptorii reprezentativi ai perioadei interbelice românești: Cornel Medrea și Oscar Han. Busturile Ovidiu (1927) și Barbu Ștefănescu-Delavrancea (1920), ambele semnate de Medrea, și bustul Nicolae Leonard (1929), semnat de Han, au fost înscrise în Lista Monumentelor Istorice în 2010 și constituie nucleul patrimonial al parcului.

Al doilea strat, cel mai consistent ca număr de piese, este constituit din ansamblul Zona Apostu, organizat în 2001 în memoria sculptorului George Apostu (1934–1986), una dintre personalitățile sculpturii românești postbelice cu recunoaștere internațională. Lucrările sale din piatră și bronz, distribuite de-a lungul unei alei, introduc în parc un registru formal diferit de cel al busturilor clasice — apropiat de sursele artei populare și de tradiția brâncușiană. Al treilea strat este comemorativ-militar și este reprezentat de Monumentul Infanteriei (2000), semnat de Ioan Bolborea, și de Monumentul Militarilor Americani, dezvelit la 1 octombrie 2007. Acestora li se adaugă placa comemorativă din oțel inox din 2003, asociată monumentului militar.

• Ovidiu / bust / bronz / 1927 / autor: Cornel Medrea / cod LMI: B-III-m-B-19995 / Parcul Kiseleff Bustul lui Ovidiu a fost realizat în anul 1927 de sculptorul Cornel Medrea și este din bronz, așezat pe un soclu de travertin pe care scrie doar OVIDIU. Publius Ovidius Naso, poet roman exilat de împăratul Augustus pe țărmul Mării Negre, la Tomis (Constanța de astăzi), este reprezentat cu chipul reflectând tristețea exilului. Cornel Medrea (n. 8 martie 1888, Miercurea Sibiului — d. 25 iulie 1964, București) a studiat la Academia Regală de Arte Decorative din Budapesta și s-a stabilit la București după Primul Război Mondial. A obținut Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Paris în 1937 și titlul de Artist al Poporului în 1957; a fost membru corespondent al Academiei Române. Cele trei busturi din Parcul Kiseleff — Ovidiu, Delavrancea și Leonard — au fost înscrise în Lista Monumentelor Istorice în anul 2010.
• Barbu Ștefănescu-Delavrancea / bust / piatră / 1920 / autor: Cornel Medrea / cod LMI: B-III-m-B-19994 / Parcul Kiseleff (Parcul Delavrancea) Bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, realizat în 1920 într-un formidabil stil verist, privește stoic și scrutător, până în ziua de astăzi, spre Bulevardul Kiseleff. Lucrarea a fost executată în atelierul aflat în curtea Muzeului Theodor Aman, pe care Medrea îl împărțea cu Dimitrie Paciurea. Este cea mai timpurie lucrare de for public a lui Medrea conservată in situ în București.
• Nicolae Leonard / bust / bronz / 1929, reamplasat 2000 / autor: Oscar Han / cod LMI: B-III-m-B-19993 / Parcul Kiseleff (Parcul Delavrancea) Bustul tenorului Nae Leonard, ridicat în Parcul Kiseleff din București, a fost realizat de către sculptorul Oscar Han în 1929, prin colectă publică organizată de ziarul Rampa. Lucrarea este turnată în bronz și așezată pe un soclu înalt, din piatră de Câmpulung, pe care scrie: N. LEONARD 1886–1928. Tenorul român Nicolae Leonard a fost supranumit „Prințul operetei românești". Oscar Han (n. 3 decembrie 1891, București — d. 14 februarie 1976, București) a studiat sculptura și desenul la Academia de Arte Frumoase din București, în atelierele lui Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. Lucrările sale au planuri geometrice bine definite, cu valențe monumentale, ritmice, fără goluri, ce îndreaptă gândul spre arhitectură.
• Fetița cu păpușa / statuie / piatră / 1980, reamplasat 2001 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff În anul 2001, în Parcul Kiseleff din București a fost organizată Zona Apostu, un ansamblu sculptural de opt lucrări, unele dintre ele transpuse în bronz după originalele în lemn și piatră artificială. George Apostu (n. 20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău — d. 13 octombrie 1986, Paris) a absolvit în 1959 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București, unde a studiat cu Ion Lucian Murnu, Constantin Baraschi și Boris Caragea. Încă din primii ani, Apostu a găsit în creația populară — îndeosebi în sculptura în lemn sau piatră — temeiurile inovației stilistice, drumul spre modalități de expresie eliberate de clișeele academismului. Este înmormântat la Cimitirul Père-Lachaise din Paris.
• Copii jucându-se / statuie / piatră / 1980, reamplasat 2001 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff A se vedea nota biografică de mai sus. Cele opt lucrări aparținând sculptorului George Apostu au fost amplasate în 2001, câte patru de fiecare parte a unei alei.
• Altorelief cu personaj feminin / piatră / 1980, reamplasat 2001 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff A se vedea nota biografică de mai sus. Lucrare parte din ciclul tematic care include motivele feminine stilizate, frecvente în opera lui Apostu din deceniile șapte–opt.
• Maternitate / bronz / 1980, reamplasat 2001, replică bronz 2008 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff Unul dintre cele mai cunoscute cicluri ale lui Apostu, Tatăl și Fiul, constituie o prelucrare sculpturală a vechiului motiv al arborelui vieții; seria de Maternități se înscrie în același registru al comunicării dintre generații și al regenerării organice. Replica în bronz din 2008 a fost realizată după originalul în piatră artificială.
• Tată și fiu (odihnă) / statuie / piatră / reamplasat 2001 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff Parte din ciclul Tatăl și Fiul, cel mai extins și reprezentativ ciclu al operei lui Apostu. În ultimii ani ai vieții, George Apostu trece de la păgânismul declarat al primelor sale lucrări, angajate în dialogul cu fondul ecumenic neolitic, aducând tema tatălui și fiului în aria de semnificație creștină.
• Tată și fii (letopiseț) / statuie / piatră / reamplasat 2001 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff A se vedea nota de mai sus privind ciclul Tatăl și Fiul. Titlul letopiseț trimite la dimensiunea memoriei și a transmiterii de la o generație la alta, temă centrală în opera târzie a lui Apostu.
• Tată și fiu (bronz) / statuie / bronz / 2003 / autor: George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff Replică turnată în bronz în 2003 după un original al lui Apostu din ciclul omonim. Turnarea în bronz a unor lucrări din lemn sau piatră artificială ale lui Apostu s-a făcut postum, la inițiativa organizatorilor Zonei Apostu.
• Fluturi / bronz / 2008 / replică realizată de Ioan Bolborea după originalul din lemn al lui George Apostu / Zona Apostu, Parcul Kiseleff Fluturi a existat inițial ca lucrare în lemn, amplasată la Costinești, dar a fost distrusă. Ciclul Fluturi dezvoltă sugestii formale ale artefactului țărănesc, ale căror morfologii preiau datele naturii vii. Replica din bronz din 2008 a fost executată de sculptorul Ioan Bolborea (n. 1956, Hunedoara), autorul Monumentului Infanteriei din același parc.
• Monumentul Militarilor Americani / stelă / granit / 2007 / Parcul Kiseleff Monumentul din Parcul Kiseleff, dedicat tuturor militarilor americani care și-au servit țara în cel de-al Doilea Război Mondial pe teritoriul României, a fost dezvelit la 1 octombrie 2007. A fost construit cu sprijinul Vechii și Onorabilei Companii de Artilerie din Massachusetts, fondată în anul 1638, și cu sprijinul Fundației Internaționale Franco-Române și al Ambasadei SUA la București.
• Monumentul Infanteriei / ansamblu monumental / bronz / 2000 / autor: Ioan Bolborea / Parcul Kiseleff Monumentul Infanteriei Române, creația sculptorului Ioan Bolborea, este situat în dreptul Rondului I al Șoselei Kiseleff și a fost inaugurat la 27 aprilie 2000, cu prilejul împlinirii a 170 de ani de la înființarea infanteriei române. O coloană robustă din bronz, traforată, cu înălțimea de 10,5 metri, diametrul de 3 metri și greutatea de 50 de tone, înălțată de ostași. Eroii Primului și Celui de-al Doilea Război Mondial se înalță către cer sprijinindu-și trupurile frânte de coloană. Monumentul a fost construit în bronz, în turnătoria proprie a sculptorului, și este amplasat pe locul în care în perioada interbelică a existat un monument al infanteristului, dărâmat la ordinul lui Ion Antonescu la presiunile lui Hitler. Monumentul interwar fusese realizat de sculptorul Ion Jalea și inaugurat în 1936; dezasamblat în 1939 și depus la Muzeul Militar, a dispărut după război.
• Placă comemorativă și suport / placă / oțel inox / 2003 / la Monumentul Infanteriei, Parcul Kiseleff Placă montată în 2003 la ansamblul Monumentului Infanteriei al lui Ioan Bolborea, cu rol de identificare și contextualizare istorică a monumentului. Materialul — oțel inoxidabil — se distinge de bronzul coloanei principale.

Cele trei busturi clasate în Lista Monumentelor Istorice — Ovidiu (1927) și Barbu Ștefănescu-Delavrancea (1920) de Cornel Medrea, și Nicolae Leonard (1929) de Oscar Han — reprezintă piese de portretistică sculpturală de calitate autentică, realizate de doi dintre cei mai importanți sculptori români ai primei jumătăți a secolului al XX-lea. Medrea și Han aparțin aceleiași generații formate în atelierele lui Paciurea și Storck, cu experiență la expoziții internaționale de prestigiu, și opera lor din Parcul Kiseleff se înscrie în seria de lucrări de for public pe care cei doi au semnat-o în capitală și în țară în perioada interbelică. Bustul lui Delavrancea (1920) este cel mai timpuriu dintre cele trei și singura lucrare de for public a lui Medrea din București care își păstrează amplasamentul originar. Bustul Leonard se distinge prin modul de finanțare — colectă publică organizată de revista Rampa — fapt care îi conferă o dimensiune de omagiu civic spontan, neobișnuită pentru epocă.

Zona Apostu, organizată postum în 2001, reprezintă o inițiativă de recuperare a memoriei unui sculptor decedat la Paris în 1986, exclus din Uniunea Artiștilor Plastici în 1982 pentru emigrare. George Apostu este considerat de critica de artă — pornind de la Ionel Jianu — unul dintre cei mai înzestrați urmași ai lui Brâncuși în sculptura românească, iar ciclurile sale Tatăl și Fiul, Fluturi și Maternitate constituie contribuții originale la sculptura monumentală europeană a deceniilor șapte–opt. Prezența celor opt lucrări în Parcul Kiseleff, parțial ca replici turnate în bronz după originale în lemn sau piatră artificială — unele distruse, altele dispersate —, ridică și problema fidelității față de intenția artistică originală, pusă în discuție de reconstituirile postume.

Monumentul Infanteriei al lui Ioan Bolborea (2000) ocupă un amplasament cu o istorie stratificată și contradictorie: pe același loc s-au succedat monumentul interwar al lui Ion Jalea (1936, dispărut), Statuia Ostașului Sovietic Eliberator (1987, înlăturată în 1991) și actuala coloană din bronz. Bolborea a rezolvat comanda printr-o soluție formală de anvergură — coloana traforată de 10,5 metri, 50 de tone, turnată în propria turnătorie —, dar critica de specialitate nu a evaluat-o în mod sistematic în raport cu predecesorul ei de Ion Jalea, dispărut și niciodată înlocuit cu fidelitate. Monumentul Militarilor Americani (2007), stelă din granit fără autor consemnat public, completează componenta comemorativă a parcului fără să ridice probleme artistice semnificative.

*

Grădina Kiseleff

Grădina Kiseleff a fost prima grădină publică a Bucureștiului, amenajată pe cele două laturi ale Șoselei Kiseleff. Lucrarea a fost realizată de arhitectul și peisagistul german Karl Friedrich Wilhelm Meyer (1814–1852), director al grădinilor imperiale austriece, venit la București în jurul anului 1843 pentru amenajarea „aleiului” care avea să poarte numele de Grădina Kiseleff. Meyer a realizat apoi și Grădina Cișmigiu. A murit la 15 august 1852 și a fost înmormântat în cimitirul evanghelic de la Șosea. După desființarea cimitirului, mormântul lui a fost lăsat pe loc, în mijlocul Grădinii Kiseleff, și a dispărut cu timpul. (extras din Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021)

Bibliografie

• [Andrei Panoiu, Evoluția Orașului București, Editura Arhitext, București, 2011]
• [Rica Marcus, Parcuri și grădini în România, Editura Tehnică, București, 1957]
• [Nicolae Lascu, Bucureștii și transformările urbanistice 1821–1918, Editura Simetria, București, 1997]
• [Nicolae Lascu, Legislația și dezvoltarea urbană a Bucureștiului, Editura Universitară Ion Mincu, București, 2000]
• [Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-Turism, București, 1979]
• [George Potra, Din Bucureștii de altădată, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981]
• [Dinu C. Giurescu, Bucureștii. Istorie și urbanism, Editura Tehnică, București, 1966]
• [Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România, Editura Academiei RSR, București, 1963]
• [Cezara Mucenic, Oliver Velescu, Palatul Elena Kretzulescu, Editura Vremea, București, 2021]
• Parcul Kiseleff (Wikipedia)
• Parcul Kiseleff are aproape 200 de ani (Bucureștii Vechi și Noi)
• La Șosea... (Bucureștii Vechi și Noi)
• O plimbare La Șosea: Descoperă Șoseaua Kiseleff (Bucureștii Vechi și Noi)
• De unde provine numele Șoselei Kiseleff? Cum a ajuns una dintre cele mai mari artere din București să poarte numele unui general rus (B365)
• Descoperă Șoseaua Kiseleff (B365)
• Generalul rus Pavel Kiseleff: „De 15 zile mă bat cu...” (Historia)
• Restauratul Doina este fostul Bufet de la Șosea dinainte de război (Historia)
• ATUNCI ȘI ACUM: Monumentul Eroilor Aerului din Piața Aviatorilor (AGERPRES)

2024: