Parcul Izvorul Rece
Parcul Izvorul Rece este un spațiu verde de mici dimensiuni, situat în sectorul 2 al municipiului București, în chiar mijlocul Pieței Emanuel-Pake Protopopescu, la punctul în care bulevardul Pache Protopopescu se întâlnește cu mai multe străzi din vechiul cartier rezidențial dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parcul formează o insulă verde în jurul căreia circulă traficul rutier, configurație care a dat pieței înconjurătoare și porecla populară de „Rondul lui Pache”. Denumirea parcului nu provine de la piața în care este amplasat, ci de la un local aflat cândva în apropiere, un restaurant numit „Izvorul Rece”. Numele acestuia a fost preluat, în limbaj popular, de spațiul verde din jur, care a ajuns astfel cunoscut mai degrabă după numele fostului local decât după denumirea administrativă a pieței în care se află — un fenomen similar celui prin care piața însăși a rămas cunoscută sub numele „Rondul lui Pache”, în loc de denumirea sa oficială. Amenajarea zonei este legată de dezvoltarea urbanistică petrecută în timpul mandatului primarului Emanoil (Pache) Protopopescu (aprilie 1888 – decembrie 1891), care a trasat axa est-vest a orașului — bulevardele Carol I și Pache Protopopescu, finalizate în 1890. Piața formată la intersecția noului bulevard cu străzile din jur a primit, după moartea edilului, numele acestuia, iar în mijlocul ei a fost lăsat un spațiu verde care avea să găzduiască, de-a lungul timpului, o succesiune de monumente.
Succesiunea monumentelor din parc
Primul omagiu adus lui Pache Protopopescu în acest loc a fost, în 1890, o coloană cu vultur, cunoscută popular drept „Chibritul lui Pake”, mutată din fața Ateneului Român. În 1903, la zece ani de la moartea primarului, a fost ridicată, pe locul din mijlocul pieței, o statuie din marmură de Carrara, realizată de sculptorul Ion Georgescu. Monumentul a rămas simbolul zonei timp de peste patru decenii, până la demolarea sa în 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, care a înlăturat sistematic statuile dedicate personalităților perioadei monarhice și liberale. În locul statuii demolate, în 1953 a fost construită, cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, o fântână arteziană cunoscută drept „Fântâna Festivalului”, operă a sculptoriței Mioara Minulescu. Fântâna avea o formă particulară, asemănătoare unei pălării sau unei nave spațiale, și era înconjurată de instalații de lumini colorate. A rămas în parc peste cinci decenii.
În 2007, primarul de atunci al Sectorului 2, Neculai Onțanu, a demolat fântâna și a amplasat, pe același loc, o statuie în trei sferturi a lui Nicolae Bălcescu, operă a sculptorului Mircea Corneliu Spătaru. Statuia fusese respinsă de regimul comunist la vremea realizării ei și a stat depozitată zeci de ani, fiind scoasă din depozit și instalată abia în 2007. Monumentul lui Nicolae Bălcescu se află și astăzi în Parcul Izvorul Rece, fiind reperul central al parcului în prezent. Spre finalul anului 2025, Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” a organizat un concurs de soluții pentru reconstrucția statuii lui Pache Protopopescu, cu premii totalizând 30.000 de euro. La concurs s-a înscris o singură firmă, Exorno Studio SRL, cu sculptorul Ionel Stoicescu. Monumentul proiectat are o înălțime de aproximativ 8,1 metri, urmând a fi realizat din bronz, cu soclu din granit gri, și amplasat chiar pe locul actualei statui a lui Nicolae Bălcescu.
Parcul Izvorul Rece astăzi
În prezent, Parcul Izvorul Rece funcționează ca spațiu verde de cartier și insulă centrală a sensului giratoriu format de Piața Emanuel-Pake Protopopescu, având în centru statuia lui Nicolae Bălcescu, amplasată în 2007. Parcul este încadrat de imobile istorice și de Biserica Greacă (1899–1901), aflată la numărul 1 din piața înconjurătoare, elemente care păstrează caracterul urbanistic imprimat zonei la sfârșitul secolului al XIX-lea. Demersurile pentru reconstrucția statuii lui Pache Protopopescu, aflate în desfășurare din 2025, urmăresc restituirea, în același loc, a monumentului dispărut în 1948. Parcul rămâne, astfel, un spațiu în care s-au succedat, pe o perioadă de peste un secol, mai multe straturi ale memoriei urbane a Bucureștiului — de la omagiul adus primarului care a modernizat orașul, la simbolurile perioadei comuniste și la reevaluarea, după 1989, a figurilor istoriei naționale.
Personaje
Bibliografie
2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.