# Parcul 23 August / Parcul Național

Adresă: Bd. Basarabia nr. 25-35, Cartierul Vatra Luminoasă, București
An construcție: 1953
Tip ansamblu: Parcuri și păduri
Stil arhitectural: Neclasificat
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Până la amenajarea complexului sportiv 23 August, azi Parcul Național și Arena, cea mai mare parte a terenului era o grădină de zarzavat aparținând unui cultivator bulgar, Ivan Gruev, iar restul era deținut de N. Malaxa Societatea Anonimă Română, care a și revendicat terenul în instanță.

## Articol
Parcul 23 August, azi Parcul Național din București

Terenul și contextul urban: de la Groapa Vergului la parcul socialist. Situația geografică și administrativă anterioară amenajării: Suprafața pe care s-a amenajat în 1953 Parcul de Cultură și Sport „23 August" — actualul Parc Național — nu aparținea, până la începutul anilor 50, perimetrului administrativ al Municipiului București. Zona era cunoscută sub denumirea de Groapa Vergului sau Gropile Vergului, un teren viran mlăștinos și accidentat aflat în apropierea Barierei Vergului, unul dintre cele 14 puncte vamale ale Capitalei, situat la capătul Căii Călărașilor. Bariera delimita Bucureștiul de comunele periurbane, iar întreaga suprafață a viitorului parc aparținea, din punct de vedere administrativ, comunei Dudești-Cioplea, integrată în câmpul Muncii abia în 1949. Conform Planului Orașului București din 1911, terenul dintre Calea Călărașilor și Șoseaua Mihai Bravu era împărțit în parcele de mari dimensiuni, lipsite de construcții, aflate în proprietatea Elenei Dambici, destinate în principal grădinilor de zarzavat.

Până la amenajarea complexului sportiv și de recreere, cea mai mare parte a terenului era o grădină de zarzavat aparținând unui cultivator bulgar, Ivan Gruev, iar restul era deținut de N. Malaxa Societatea Anonimă Română, care a și revendicat terenul în instanță. Ulterior, zona a funcționat ca târg de vite și loc de desfășurare a bâlciurilor periodice. Gheorghe Parusi descria astfel zona în volumul Bariera Vergului sau Viața unui băiat de București (Editura Compania, București, 2009): în Gropile Vergului urma să fie construit stadionul care să adăpostească principalele manifestări ale Festivalului Mondial al Tineretului din 1953. Bariera era locul de întâlnire al celor două jumătăți ale Șoselei Mihai Bravu, cu case mai așezate spre Obor și mai sărăcuțe dinspre Vitan, iar dincolo de Vitan șoseaua se gâtuia, transformându-se într-o ulicioară prăpădită.

Evoluția tramei stradale pe planurile cadastrale și cartografice

Planul ridicat de Generalul Constantin Teodorescu în 1936 și executat în atelierele Institutului Cartografic Unirea din Brașov prezintă, în zona Barierei Vergului (Piața Hurmuzachi Eudoxiu), o tramă stradală similară celei actuale: Calea Călărașilor, Strada Theodor Speranția (Bulevardul Decebal), Șoseaua Mihai Bravu, Calea Vergului (actualul Bulevard Basarabia) și artere mai puțin importante — Vatra Luminoasă, Maior Coravu și Șoseaua Cățelului (Strada Câmpia Libertății) — erau deja conturate. Strada Maior Coravu se bifurca la acea dată în Strada Țepeș Vodă Între Vii și Strada Cetatea Aref, la a căror confluență urma să fie creat, ulterior construirii complexului, un rond. Din același plan reiese că zona de studiu se afla în 1936 în afara limitelor Municipiului București, limita orașului fiind trasată după Parcelarea Călărași, organizată în zona Străzii Arhitect Hârjeu.

Planul și Ghidul orașului București realizat de Maiorul Mihai C. Pântea în 1923 arată că zona dintre Șoseaua Vergului (Bulevardul Basarabia) și Strada Mărcuța Între Vii (Strada Vatra Luminoasă) era integral nesistematizată, traversată doar de Strada Țepeș Vodă Între Vii (Strada Maior Coravu) și Strada Cetatea Aref. Ediția oficială a Planului Orașului București din 1911 prezintă o situație similară: la nord de zona de studiu se observă parcele lungi și înguste, cu casele așezate spre Șoseaua Mihai Bravu, iar la sud de Strada Țepeș Vodă Între Vii și până la Calea Călărașilor terenul era împărțit în parcele de mari dimensiuni, fără construcții, Groapa Vergului aflându-se în proprietatea Elenei Dambici. Planul Bucureștilor ridicat de Institutul Geografic al Armatei între 1895 și 1899 confirmă aceeași situație cu diferențe minore la nivelul fondului construit. În concluzie, Parcul de Cultură și Sport „23 August" a fost ridicat pe un teren viran, amenajarea sa ducând la sistematizarea integrală a Străzii Maior Coravu și la închiderea Străzilor Țepeș Vodă Între Vii și Cetatea Aref.

Decizia amenajării și încadrarea în Planul general de reconstrucție socialistă

Amenajarea Parcului de Cultură și Sport „23 August" s-a înscris în contextul Planului general de reconstrucție socialistă a orașului București, agreat în toamna anului 1952 de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român și de Consiliul de Miniștri, și formalizat prin Hotărârile Consiliului de Miniștri nr. 2448/1953 și nr. 2449/1953. Planul a fost elaborat cu contribuția consilierului sovietic I.A. Zvez și reitera, atât din punct de vedere al textului legislativ, cât și al conținutului, Planul de reconstrucție al Moscovei. Temele generale ale modelului sovietic — cvartale de locuințe, înverzierea orașului prin parcuri și scuaruri, construcții socio-culturale — au fost adaptate la scara Bucureștiului. Hotărârea specifică privind construirea de ansambluri cultural-sportive a fost emisă abia în ianuarie 1953, dar sub presiunea evenimentelor programate pentru vara aceluiași an, principalele construcții au fost edificate rapid, în aproximativ șase luni. Conform arhitectului-șef al Capitalei din acea perioadă, Pompiliu Macovei, ridicarea Parcului de Cultură și Sport „23 August" reprezenta un punct important al acestui plan, menit să transforme capitala într-un oraș socialist.

Impulsul imediat care a declanșat lucrările a venit din sesiunea din 9 februarie 1953 a Consiliului Federației Mondiale a Tineretului Democrat (FMTD), organizație internațională apropiată Uniunii Sovietice, compusă din reprezentanții a 88 de state, în cadrul căreia s-a hotărât că la București urmau să se desfășoare, la 25 iulie 1953, cel de-al III-lea Congres Mondial al Tineretului și, între 2 și 16 august 1953, cel de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie. Campania de înfrumusețare a Capitalei în vederea festivalului nu s-a limitat la amenajarea parcului: profesorul arhitect Horia Maicu descria, în publicațiile vremii, un program amplu care mai cuprindea un teatru în aer liber în Parcul Nicolae Bălcescu (actualul Parc Bazilescu), un cinematograf în apropierea Șoselei București-Noi, modernizarea Parcului de Cultură și Odihnă I.V. Stalin (Parcul Herăstrău), finalizarea Teatrului Muzical (Opera București) și amenajarea Palatului Republicii (fostul Palat Regal) ca Muzeu de Artă al Republicii Populare Române. Parcul „23 August" rămânea, în cadrul acestui ansamblu, cel mai spectaculos și mai ambițios proiect al campaniei.

Parcul ca tip urban socialist și relația cu cartierele rezidențiale învecinate

Din punct de vedere tipologic, Parcul de Cultură și Sport „23 August" se înscria în categoria parcului de cultură și odihnă — un program urban specific lumii socialiste, conceput, conform analizei Irinei Tulbure în lucrarea Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960: constrângere și experiment (Editura Simetria, București, 2015), ca unul dintre elementele-cheie ale orașului socialist, rezervat în general pentru orașele de dimensiuni mari. Programul combina funcțiunile sportive cu cele culturale și de recreere: stadion, teatre și cinematografe de vară, restaurante, biblioteci, construcții sportive și de loisir. Importanța acordată acestor mari suprafețe verzi era subordonată construirii marilor cartiere rezidențiale, complexul sportiv-cultural funcționând ca o verigă de închidere a relației locuire-industrie și ca un rezervor de sănătate fizică și mentală destinat oamenilor muncii. Parcul a fost proiectat în cadrul Institutului Proiect București, succesorul ISPROOR (Institutul Specializat pentru Proiectarea Orașelor și a Construcțiilor Publice și de Locuit), înființat în 1949.

Zona din jurul Parcului „23 August" s-a sistematizat ulterior edificării complexului, în perioada 1954-1955, când au fost ridicate, din fondul de stat, cvartalele de locuințe de pe Bulevardul Vatra Luminoasă și cele din Raionul 23 August, de pe Bulevardul Muncii (actualul Bulevard Basarabia). Parcul devenea astfel centrul civic și de recreere al unui cartier nou, ridicat odată cu el și destinat aceleiași categorii de muncitori industriali. La nord, Parcelarea Vatra Luminoasă — protejată în prezent prin PUG București ca un cartier rezidențial de standard redus, caracteristic pentru prima jumătate a secolului XX — limita parcul, în timp ce la vest Parcelarea Călărași, organizată în zona Străzii Arhitect Hârjeu, constituia o limită construită anterioară anului 1936. Suprafața totală actuală a parcelei cadastrale a Parcului Național (exclusiv Complexul Sportiv Național Lia Manoliu) este de 77.402 mp, înscrisă în Cartea Funciară nr. 216201, număr cadastral 216201. Parcul este reglementat prin PUG București în subzona VIA — parcuri, grădini, scuaruri și fâșii plantate publice — cu un coeficient maxim de utilizare a terenului (CUT) de 0,20.

Compoziția și componentele inițiale ale Parcului „23 August" (1953)

Autorii proiectului și principiile compoziției realist-socialiste

Parcul de Cultură și Sport „23 August" a fost proiectat în cadrul Institutului Proiect București de o echipă de arhitecți cu roluri distincte: Willy Juster, G. Aznavorian și G. Filipeanu au conceput stadionul — componenta principală a ansamblului —, în timp ce Anton Dîmboianu a elaborat proiectul teatrului în aer liber, ridicat în perioada 1952-1953. Conform volumului București publicat în 1968 de Institutul Proiect București, Willy Juster este creditat ca proiectant principal al întregului complex. Ansamblul a fost proiectat după principiile arhitecturii realist-socialiste: un spațiu vast și verde, cu alei desenate geometric, în spiritul unui control total asupra elementului natural, în care diverse componente arhitecturale sunt atent studiate și exprimate într-un limbaj vizual specific, ușor de înțeles. Funcțiunea complexă a parcului a reprezentat pentru proiectanți un proces de căutare tipic epocii, parcul de cultură și odihnă socialist nefiind un program cu tradiție consolidată în practica arhitecturală românească anterioară.

Compoziția de ansamblu este structurată pe două axe de simetrie: una paralelă și una perpendiculară pe Bulevardul Muncii (actualul Bulevard Basarabia), structură specifică urbanismului realist-socialist, care presupunea geometrizarea riguroasă a spațiului, subordonarea elementelor naturale unor trasee construite și crearea de perspective monumentale. Stadionul era așezat în partea de nord-est a complexului, aproximativ în axul Străzii Maior Coravu, funcționând ca element terminal al perspectivei acestei artere — un procedeu compozițional preluat din urbanistica Beaux-Arts și replicat în urbanismul sovietic. Teatrul în aer liber ocupa extremitatea vestică a parcului, compunând elementul final al axului est-vest care, în concepția originală, traversa parcul până la turnul de parașutism. Lacul pentru canotaj era amplasat central, amenajat prin sistematizarea depresiunii naturale a Gropii Vergului, iar turnul de parașutism marca axul nord-sud al parcului, funcționând ca reper vertical în silueta de ansamblu a ansamblului.

Lacul pentru canotaj și insula

Lacul pentru canotaj a constituit componenta acvatică centrală a parcului, amenajat în 1953 prin sistematizarea și regularizarea depresiunii naturale mlăștinoase a Gropii Vergului. Suprafața lacului este de aproximativ 11.000 de metri pătrați, conform descrierilor din publicațiile tehnice ale epocii. Lacul adăpostește o insulă centrală — inițial concepută ca element peisagistic —, accesibilă printr-un pod metalic din dreptul restaurantului Riviera Park. Un al doilea pod, din beton cu balustrade metalice de siguranță, traversează lacul pe porțiunea cea mai îngustă a sa. Pe lac se afla inițial o fântână arteziană. Lacul era destinat canotajului și altor activități nautice, funcție pe care o va pierde ulterior, atunci când, în urma reorganizării din 1991 care a dus la înființarea Complexului Sportiv Național „Lia Manoliu", secția de sporturi nautice nu a mai fost inclusă în noul complex, diminuând astfel axul compozițional est-vest și caracterul sportiv al bazinului acvatic.

Insula din mijlocul lacului dispune, conform documentației Primăriei Sectorului 2 din 2025, de un minimum de amenajări pentru vizitatori: trei alei asfaltate. Singurul acces spre insulă era podul metalic din dreptul restaurantului Riviera Park, pod declarat în prezent impracticabil din cauza degradării avansate a suprafeței de călcare. Proiectul de reamenajare aprobat prin H.C.L. Sector 2 nr. 6/2024, actualizat în februarie 2025, prevede desființarea podului metalic spre insulă și menținerea insulei ca zonă de habitat natural pentru păsările din parc, cu refacerea exclusivă a zidurilor de sprijin. Reabilitarea podului din beton — care traversează lacul pe porțiunea cea mai îngustă — este în schimb prevăzută în același proiect, el urmând să asigure în continuare circulația pietonală prin parc.

Amfiteatrul „Mihai Eminescu" (Teatrul de vară)

Teatrul în aer liber, cunoscut astăzi ca Amfiteatrul „Mihai Eminescu", a fost ridicat în perioada 1952-1953 după proiectul arhitectului Anton Dîmboianu. Construcția este așezată în extremitatea vestică a Parcului Național, compunându-se ca element final al axului est-vest care, în compoziția originală, traversa parcul până la turnul de parașutism al Complexului Sportiv Național. Tipologic, clădirea se bazează pe modelul teatrului roman, cu un fundal de scenă al cărui element dominant este un portic soluționat în spiritul Renașterii timpurii, realizat cu elemente preluate din arhitectura locală a veacurilor XVII-XVIII. Ca aporturi originale față de modelul tipologic, în semicercul orchestrei a fost excavată o fosă în care avansează conturul ondulat al scenei, iar din porticul dublu al fundalului — care formează o limită transparentă spre parc — coboară spre centrul scenei două rampe simetrice. Accesul la teatru se face dinspre Strada Arhitect Hârjeu, printr-un portic central flancat de casele de bilete.

Amfiteatrul „Mihai Eminescu" funcționează astăzi ca spațiu cultural activ, găzduind spectacole în aer liber, concerte și alte manifestări culturale. El constituie punctul de referință al axului central al parcului, care pornește din zona amfiteatrului și se întinde până la malul lacului, format din patru alei paralele separate de zone plantate cu coloane de arbori. Din punct de vedere al regimului de proprietate și administrare, amfiteatrul face parte din perimetrul Parcului Național administrat de Administrația Domeniului Public Sector 2 (ADP2), aflată sub autoritatea Consiliului Local Sector 2, și este distinct de Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu", care se află în subordinea Agenției Naționale pentru Sport. Cele două entități administrative — Parcul Național propriu-zis și Complexul Sportiv Național — au funcționat, după 1991, pe traiectorii separate, în pofida unității compoziționale originale din 1953.

Componentele dispărute și configurația inițială completă

Programul complet al Parcului de Cultură și Sport „23 August" din 1953 cuprindea, pe lângă stadion, lacul de canotaj, teatrul în aer liber și turnul de parașutism, și o serie de componente care nu au supraviețuit până astăzi. Conform descrierilor din publicațiile tehnice ale epocii, parcul de recreere care se desfășura până la grupul bazelor sportive mai cuprindea un teatru de păpuși amplasat pe malul lacului, un acvariu cu diferite specii de pești și un spațiu special pentru păsări răpitoare și păsări de baltă — o bogăție de funcțiuni care reflecta ambiția proiectanților de a crea un spațiu de recreere total, capabil să satisfacă atât nevoile de activitate fizică, cât și pe cele de contemplație și de educație a publicului. Aceste componente au dispărut în deceniile următoare, în contextul transformărilor succesive ale complexului.

Suprafața inițială a Parcului de Cultură și Sport „23 August" era de aproximativ 50 de hectare, conform studiului de caz publicat de Institutul Național al Patrimoniului în volumul dedicat patrimoniului sportiv urban al secolului XX. Regimul de proprietate și administrare s-a modificat semnificativ după 1991, când a fost înființat Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu" prin Ordinul ministrului tineretului și sportului nr. 322 din 19 februarie 1991, instituție publică în subordinea Agenției Naționale pentru Sport. Parcul, aflat în administrația Primăriei, a cunoscut o traiectorie diferită față de zona cu caracter sportiv. Lacul Național a fost transmis, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 427, din administrarea Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) în administrarea Consiliului Local Sector 2 prin Administrația Domeniului Public Sector 2. Suprafața parcelei cadastrale actuale a Parcului Național — exclusiv Complexul Sportiv Național — este de 77.402 mp, reglementată prin PUG București în subzona VIA, cu un procentaj maxim de ocupare a terenului (POT) de 15% și un coeficient maxim de utilizare a terenului (CUT) de 0,20.

Accesele și relația cu trama stradală înconjurătoare

Parcul Național dispune de un total de opt accese, distribuite pe două artere principale: Bulevardul Basarabia și Strada Maior Ion Coravu. Pe Bulevardul Basarabia se găsesc patru accese: accesul principal (1), accesul secundar (2) — în trepte, care conduce spre restaurantul Riviera Park și malul lacului —, accesul secundar (3) — în trepte, aflat lângă punctul de transformare și camera de pompe — și accesul principal (4) pe Aleea Belvedere. Pe Strada Maior Ion Coravu sunt localizate alte patru accese: accesul secundar (5) — considerat al doilea acces principal din această zonă, asigurând legătura directă cu terenurile de fotbal și tenis, locurile de joacă și piațeta din fața Centrului Cultural Mihai Eminescu —, accesul secundar (6) spre locul de joacă pentru copii, accesul secundar (7) spre parcul chinologic (împărțit în două zone pentru câini mari și câini mici, cu acces restricționat față de restul parcului) și accesul principal (8) pe Aleea Belvedere, remarcat prin prezența unui sens giratoriu și a unor perspective spre Arena Națională.

Parcul Național se află în imediata vecinătate a două zone protejate prin Planul Urbanistic General al Municipiului București: Parcelarea Maior Coravu, la nord, și Parcelarea Vatra Luminoasă, la est. Deși parcul însuși nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice și nu se află în zone de protecție ale unor monumente istorice sau situri arheologice, vecinătatea cu aceste parcele protejate impune, conform normelor urbanistice, o abordare arhitecturală care să respecte caracterul rezidențial de standard redus al cartierelor adiacente, din prima jumătate a secolului XX. Parcul Național este delimitat în prezent la nord de Strada Maior Ion Coravu, la est de Strada Arhitect Hârjeu, la vest de Strada Sergent Șerbănică Vasile și la sud de Bulevardul Basarabia, formând împreună cu Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu" și Arena Națională ansamblul cunoscut astăzi ca Parcul Național — cel mai mare complex de sport și recreere din România.

Lacul Național și insula: starea actuală, degradarea și proiectul de reamenajare

Istoricul lacului și regimul de proprietate

Lacul Național a fost amenajat în 1953 prin sistematizarea și regularizarea depresiunii naturale mlăștinoase a Gropii Vergului, în cadrul construirii Parcului de Cultură și Sport „23 August". Suprafața bazinului acvatic este de aproximativ 11.000 de metri pătrați, iar în mijlocul său se găsește o insulă artificială. Lacul a fost conceput inițial pentru canotaj și activități nautice, funcție pe care a pierdut-o treptat după 1991, când înființarea Complexului Sportiv Național „Lia Manoliu" prin Ordinul ministrului tineretului și sportului nr. 322/19.02.1991 a exclus secția de sporturi nautice din noul organism administrativ, diminuând astfel și caracterul sportiv al bazinului. Din punct de vedere al regimului de proprietate, lacul a fost transmis, prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 427, din administrarea Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB) în administrarea Consiliului Local Sector 2 prin Administrația Domeniului Public Sector 2 (ADP2), serviciu public aflat sub autoritatea Consiliului Local Sector 2.

Parcela pe care se află lacul este înscrisă în Cartea Funciară nr. 217399, separat de parcela Parcului Național propriu-zis (nr. cadastral 216201, Cartea Funciară nr. 216201). Această separare cadastrală a lacului față de parc reflectă istoricul administrativ complex al ansamblului, în care diverse componente au urmat traiectorii instituționale diferite după 1989. Parcul Național, incluzând lacul, se află într-o zonă intens circulată, străbătută de trei axe rutiere majore esențiale atât pentru zona studiată, cât și pentru Sectorul 2: Bulevardul Basarabia, Șoseaua Mihai Bravu și Strada Maior Ion Coravu. Acestea aduc cu sine peisaje ale infrastructurii rutiere bine definite, reprezentând gesturi puternice în țesutul construit și pentru mobilitatea orașului, contribuind totodată la presiunea de utilizare la care este supus parcul din toate direcțiile.

Starea de degradare și diagnosticul tehnic

La data întocmirii Notei de fundamentare nr. 5688/12.02.2025 de către Administrația Domeniului Public Sector 2, Parcul Național, și în special lacul, se aflau în stare avansată de degradare, ultimele lucrări de modernizare semnificativă datând de peste 20 de ani, în intervalul de timp scurs efectuându-se exclusiv lucrări de întreținere curentă. Zidurile de sprijin ale malurilor lacului erau erodate și rupte în mai multe locuri, cu risc iminent de prăbușire în apă. Malurile lacului erau surpate și inegale, îngreunând circulația pietonală pe contur. Accesul pe insulă se realiza printr-un pod metalic declarat impracticabil, a cărui suprafață de călcare era inexistentă la data redactării documentației. Al doilea pod, cel din beton cu balustrade metalice de siguranță, prezenta și el deteriorări, dar era menținut funcțional. Lacul acumula sedimente în volum semnificativ, necesitând o operațiune de decolmatare de amploare pentru a-i restabili adâncimea și capacitatea de retenție hidraulică.

Primarul Sectorului 2, Radu Mihaiu, declara în 2023, la lansarea studiului de fezabilitate, că lacul și parcul au ajuns într-un punct în care mare parte dintre probleme nu se mai pot rezolva prin lucrări punctuale sau reparații curente, justificând astfel demararea unui proiect de investiții major care să intervină pe toate componentele parcului de la un capăt la celălalt. Printre deficiențele identificate în Nota de fundamentare din 2025 se numărau, pe lângă degradarea lacului și a malurilor, vegetația insuficient diversificată și degradată cu specii invazive în unele zone, mobilierul urban vechi și deteriorat ce necesita înlocuire, aleile și suprafețele de joacă deteriorate care nu mai îndeplineau funcțiile de siguranță necesare și lipsa unor facilități adecvate pentru activități sociale, recreative și de odihnă. Parcul se afla, la data diagnosticului, în afara oricărui program de investiții structurale, într-o deteriorare progresivă care risca să devină ireversibilă fără o intervenție de amploare.

Proiectul de reamenajare: istoricul aprobărilor și cadrul de finanțare

Procesul de reamenajare a Parcului Național și a Lacului Național a parcurs mai multe etape de aprobare. Prin Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 2 nr. 6/2024, adoptată la 9 ianuarie 2024, au fost aprobați indicatorii tehnico-economici la faza DALI (Documentație de Avizare a Lucrărilor de Intervenție) și devizul general pentru obiectivul de investiții de interes local „Reamenajarea Parcului Național, Sector 2, București". Ulterior, Nota de fundamentare nr. 5688/12.02.2025, întocmită de Administrația Domeniului Public Sector 2 și înregistrată la Primăria Sector 2 sub nr. 19737/13.02.2025, a solicitat actualizarea indicatorilor tehnico-economici și a devizului general la faza Proiect tehnic de execuție (PTh). Proiectul de hotărâre transmis și înregistrat la Cabinet Secretar General al Sectorului 2 sub nr. 581/13.02.2025 a aprobat această actualizare.

Finanțarea proiectului este prevăzută prin Programul Regional București-Ilfov 2021-2027, Prioritatea 3 — O regiune prietenoasă cu mediul, Apelul de proiecte PR BI P3/3.5/1/2024, dedicat creării, îmbunătățirii, extinderii spațiilor și infrastructurilor verzi. Proiectul „Regenerare urbană a spațiilor verzi din Sectorul 2 al municipiului București, prin amenajarea Parcului Național" urmează să fie depus la finanțare în cadrul acestui apel. Parteneriatul este format din Sectorul 2 al Municipiului București, în calitate de lider de parteneriat (Partener 1), și Administrația Domeniului Public Sector 2 (Partener 2). Proiectantul este S.C. Ro-Verde Landscaping S.R.L. Valoarea totală actualizată a lucrărilor, conform devizului general la faza PTh, este de 51.853.929,26 lei fără TVA, respectiv 61.643.807,98 lei inclusiv TVA, din care costurile de construcții și montaj (C+M) reprezintă 30.049.098,84 lei fără TVA, respectiv 35.758.427,66 lei inclusiv TVA. Cursul de referință utilizat este cel al lunii decembrie 2024: 4,9773 lei/euro, ceea ce plasează valoarea totală a investiției la aproximativ 12,38 milioane de euro inclusiv TVA.

Intervențiile propuse pentru lac, insulă și maluri

Proiectul de reamenajare prevede o intervenție integrală asupra lacului, începând cu decolmatarea bazinului și continuând cu refacerea completă a zidurilor de sprijin ale malurilor și ale insulei, prezentate în documentație ca erodate și rupte în mai multe locuri. Pe lac vor fi instalate 16 hamace pe apă, 7 pontoane și o pasarelă, dotări care vor transforma lacul dintr-un element decorativ degradat într-o atracție funcțională a parcului. Va fi amenajată o promenadă circulară continuă pe malul lacului, care să permită înconjurarea completă a bazinului — imposibilă în prezent din cauza îngustimii malului în anumite zone. Aleea care însoțește malul lacului, întreruptă în prezent între camera de pompe și structura în scări a Aleii Parașutiștilor, va fi refăcută și integrată în circuitul general al parcului. Fântâna arteziană existentă va fi păstrată și reabilitată.

Insula din mijlocul lacului va fi menținută ca habitat natural, fără intervenții majore de amenajare, pentru a conserva și favoriza populația de păsări din parc. Se vor reface exclusiv zidurile de sprijin ale insulei, care prezintă aceleași degradări ca și malurile lacului. Podul metalic dezafectat, singurul acces spre insulă în prezent, va fi desființat, conform proiectului aprobat. Podul din beton care traversează lacul pe porțiunea cea mai îngustă va fi reabilitat și menținut, asigurând continuitatea circulației pietonale prin parc. Pe malul lacului, în apropierea restaurantului Riviera Park, va fi amenajată o piațetă secundară, cu rol de nod de conectare între diferitele zone ale parcului, un loc de tranzit, de odihnă și de întâlniri informale, care să sprijine fluidizarea mișcării vizitatorilor și să îmbunătățească accesibilitatea zonei.

Obiectivele de mediu și sustenabilitatea investiției

Proiectul de reamenajare a Parcului Național se înscrie în cadrul normativ european al principiului „A nu prejudicia în mod semnificativ" (DNSH — Do No Significant Harm), asumat prin Programul Regional București-Ilfov 2021-2027. Din perspectiva atenuării schimbărilor climatice, proiectul urmărește dezvoltarea unui mediu durabil prin optimizarea resurselor utilizate, fără emisii semnificative de gaze cu efect de seră, promovând mobilitatea pietonală și pe bicicletă. Din perspectiva adaptării la schimbările climatice, se urmărește sporirea rezilienței urbane prin înființarea de suprafețe plantate, combaterea efectului de insulă de căldură și reducerea temperaturii ambiante. Planul de conservare a biodiversității prevede instalarea de cuiburi artificiale pentru păsări pe trunchiurile arborilor, adăposturi specifice liliecilor în zone umbroase, grămezi de lemne pentru fauna mică și zone necosite pentru polenizatori și păsări insectivore, inclusiv vrăbiile.

Suprafața totală a parcelei Parcului Național este de 77.402 mp, dintre care suprafața de spații verzi modernizate prin proiect este de 77.402 mp, conform indicatorilor de realizare specifici programului (indicator RCR 95). Numărul de arbori și arbuști ce urmează a fi plantați este de 286 de bucăți (indicator de realizare al proiectului). Populația vizată de proiect, conform indicatorului de rezultat RCO 74, este de 160.569,55 persoane, reprezentând locuitorii din zonele adiacente Parcului Național în Sectorul 2. Strategia de dezvoltare locală integrată și durabilă a Sectorului 2 pentru perioada 2016-2025 constituie cadrul programatic în care se înscrie obiectivul „Regenerare urbană a spațiilor verzi din Sectorul 2 al municipiului București, prin amenajarea Parcului Național". Proiectul este inițiat de Primarul Sectorului 2, Rareș Hopincă, și avizat pentru legalitate de Secretarul General al Sectorului 2, Elena Niță.

Parcul Național în prezent: componente, regim administrativ și proiecte de viitor

Delimitare, suprafață și regim juridic actual

Parcul Național din București — denumire sub care este cunoscut ansamblul format din parcul propriu-zis, Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu" și Arena Națională — este localizat în estul municipiului București, în Sectorul 2, pe Bulevardul Basarabia nr. 25-35. Parcul propriu-zis, distinct de complexul sportiv, este delimitat la nord de Strada Maior Ion Coravu, la est de Strada Arhitect Hârjeu, la vest de Strada Sergent Șerbănică Vasile și la sud de Bulevardul Basarabia. Suprafața parcelei cadastrale a parcului (exclusiv complexul sportiv) este de 77.402 mp, înscrisă în Cartea Funciară nr. 216201, număr cadastral 216201. Parcul nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice și nu se află în zone de protecție ale unor monumente istorice sau situri arheologice. Reglementarea urbanistică este realizată prin PUG București (H.C.G.M.B. nr. 269/21.12.2000, cu valabilitate prelungită și modificat ulterior), care îl încadrează în subzona VIA — parcuri, grădini, scuaruri și fâșii plantate publice — cu un procentaj maxim de ocupare a terenului (POT) de 15% și un coeficient maxim de utilizare a terenului (CUT) de 0,20.

Administrarea parcului este asigurată de Administrația Domeniului Public Sector 2 (ADP2), serviciu public de interes local aflat sub autoritatea Consiliului Local al Sectorului 2 al Municipiului București. Lacul Național face parte din aceeași entitate administrativă, ca urmare a transmiterii sale din administrarea ALPAB (Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București) în administrarea Consiliului Local Sector 2, prin H.C.G.M.B. nr. 427. Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu", deși fizic integrat în același perimetru, funcționează ca instituție publică separată, în subordinea Agenției Naționale pentru Sport, înființată prin Ordinul ministrului tineretului și sportului nr. 322/19.02.1991, cu sediul la Bulevardul Basarabia nr. 37-39, Sector 2. Arena Națională, situată pe amplasamentul fostului Stadion Național, este administrată de Municipiul București. Această fragmentare a administrării unui ansamblu conceput unitar în 1953 reprezintă una dintre provocările structurale ale gestionării Parcului Național.

Componentele actuale ale parcului și infrastructura de recreere

Parcul Național cuprinde în prezent mai multe zone funcționale distincte, organizate în jurul axelor compoziționale originale din 1953. Axul central al parcului, care pornește din zona Amfiteatrului „Mihai Eminescu" și se întinde până la malul lacului, este format din patru alei paralele separate de zone plantate cu coloane de arbori. Aleea Belvedere și Aleea Parașutiștilor, dispuse în formă de T față de axul central, au fost recent renovate cu pavaje din beton colorat și mobilier urban modern și nu fac obiectul intervențiilor prevăzute în proiectul de reamenajare aprobat. Restul parcului include alei organice cu forme sinuoase, care leagă accesele principale și intersectează întregul parc. Întregul parc este amenajat într-o depresiune — o fostă groapă de cărămidărie —, iar circulațiile care îl delimitează (Bulevardul Basarabia și Strada Maior Ion Coravu) se află la o cotă mai ridicată, generând diferențe de nivel semnificative care creează puncte de belvedere și perspective valoroase spre lac.

Dotările de recreere existente la data redactării documentației de proiect cuprind terenuri de fotbal și tenis, zone de fitness cu echipamente de exerciții în aer liber, locuri de joacă pentru copii (cu acces din Strada Maior Ion Coravu și dinspre interiorul parcului), un parc chinologic împărțit în două zone distincte pentru câini mari și câini mici, echipat cu dispenser, cișmea și obstacole specifice. Echipamentele sportive și de joacă existente sunt de dată recentă și în stare bună, dar unele prezintă semne de uzură. Restaurantul Riviera Park este situat într-o enclavă și poate fi accesat din orice zonă a parcului prin alei bine conectate. Parcul dispune de două poduri importante: podul din beton cu balustrade metalice de siguranță, care traversează lacul pe porțiunea cea mai îngustă, și podul metalic spre insulă, dezafectat în prezent din cauza lipsei suprafeței de călcare. Spațiile verzi, cu contururi sinuoase, sunt amenajate cu gazon și vegetație matură, inclusiv numeroase conifere care conferă parcului un aspect plăcut și pe timp rece.

Amfiteatrul „Mihai Eminescu" și componenta culturală a parcului

Amfiteatrul „Mihai Eminescu" — fostul teatru în aer liber proiectat de arhitectul Anton Dîmboianu și construit în 1952-1953 — constituie componenta culturală principală a Parcului Național și punctul de referință al axului central al parcului. Construit după modelul teatrului roman, cu porticul de scenă soluționat în spiritul Renașterii timpurii și cu elemente preluate din arhitectura locală a veacurilor XVII-XVIII, amfiteatrul funcționează ca spațiu activ de spectacol, găzduind concerte, piese de teatru și alte manifestări culturale în aer liber în sezonul cald. Accesul la amfiteatru se face dinspre Strada Arhitect Hârjeu, printr-un portic central flancat de casele de bilete. În fața Centrului Cultural Mihai Eminescu va fi amenajată, conform proiectului de reamenajare aprobat, o piațetă centrală — un spațiu public deschis, dotat cu chioșcuri din lemn destinate activităților comerciale, vânzării de produse locale, suveniruri sau gustări, dar și organizării de târguri de sezon.

Piațeta centrală prevăzută în proiect este concepută ca un punct de întâlnire și de animare a zonei, contribuind la crearea unui loc dedicat socializării și evenimentelor culturale sau comerciale. O a doua piațetă, de dimensiuni mai reduse, este prevăzută în apropierea restaurantului Riviera Park, pe malul lacului, cu rol de nod de conectare între diferitele zone ale parcului. Aceasta va servi drept loc de tranzit, de odihnă și de întâlniri informale, facilitând circulația vizitatorilor între zonele adiacente ale parcului și spre malul lacului. Prin amenajarea celor două piațete, proiectul urmărește structurarea mai clară a spațiului public al parcului și crearea unor repere funcționale distincte — unul cultural-comercial, în fața amfiteatrului, și unul de agrement și contemplație, pe malul lacului.

Proiectele de viitor: reamenajarea parcului și noile dotări

Proiectul „Reamenajarea Parcului Național, Sector 2, București", aprobat prin H.C.L. Sector 2 nr. 6/2024 și actualizat prin hotărârea transmisă sub nr. 581/13.02.2025, prevede o intervenție comprehensivă asupra întregii suprafețe a parcului, cu o valoare totală actualizată de 61.643.807,98 lei inclusiv TVA (aproximativ 12,38 milioane de euro), din care C+M 35.758.427,66 lei inclusiv TVA. Lucrările vizează reorganizarea circulațiilor prin amenajarea unui sistem de alei principale și secundare care va traversa întregul parc și va asigura legătura cu malul Lacului Național. Una dintre aleile principale, cu orientare nord-sud, va conecta cele două accese din vestul terenului și va avea o lățime de 5,50 metri. Celelalte două alei principale — Aleea Belvedere și Aleea Parașutiștilor —, recent renovate, nu vor fi modificate. Aleile secundare vor asigura accesul spre toate zonele de activități și vor duce spre malul lacului, creând o buclă principală care va înconjura perimetral parcul, incluzând promenada pe apă propusă în cadrul proiectului conex „Amenajarea Lacului Național și a malurilor aferente".

Noile dotări propuse prin proiect cuprind trei ansambluri de echipamente pentru parkour, amplasate în apropierea zonei de fitness, cu pereți, platforme și bare de dimensiuni și înălțimi variate. Locurile de joacă pentru copii vor fi reconfigurare în trei zone distincte, una dintre ele destinată copiilor cu dizabilități, dotată cu un carusel și un balansoar accesibile pentru persoanele care utilizează scaune rulante. Zona de fitness existentă va fi reconfigurata cu finisaj din tartan. Parcul chinologic va fi reamenajat și împărțit mai clar în două zone pentru câini mari și câini mici. Vor fi instalate rastele pentru biciclete în patru locații diferite și mese de ping-pong în piațeta secundară. Vor fi amenajate o pistă pentru biciclete cu sens unic — pornind de la accesul principal din Bulevardul Basarabia și urmărind aleea principală până în dreptul accesului din Strada Maior Ion Coravu, cu revenire pe bucla principală — și o pistă de alergare care va urma traseul aleii principale, cu finisaj din tartan. Mobilierul urban va fi înlocuit integral: bănci simple cu și fără spătar, bănci în formă de Y, șezlonguri, coșuri de gunoi cu design similar băncilor, cișmele amplasate în locuri strategice și toalete automate accesibile persoanelor cu dizabilități.

Încadrarea în contextul mai larg al regenerării urbane din Sectorul 2

Proiectul de reamenajare a Parcului Național se înscrie în „Strategia de dezvoltare locală integrată și durabilă a Sectorului 2 pentru perioada 2016-2025" și urmărește să răspundă uneia dintre provocările structurale ale Sectorului 2: reducerea suprafețelor verzi ca urmare a urbanizării accelerate. Sectorul 2 al Municipiului București, care cuprinde cartiere rezidențiale dense precum Floreasca, Colentina și Vatra Luminoasă, înregistrează un deficit semnificativ de spații verzi de calitate accesibile locuitorilor. Parcul Național — cu suprafața sa de 77.402 mp și cu lacul adiacent — reprezintă cel mai important spațiu verde din sectorul 2 din imediata apropiere a zonelor dens populate din estul Capitalei, cu o populație vizată de 160.569,55 persoane, conform indicatorilor de realizare ai programului. Reabilitarea sa poate contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții în zona adiacentă, la reducerea efectelor insulei de căldură urbane și la crearea unui sistem ecologic sustenabil la nivelul orașului.

Parcul Național, în ansamblul său mai larg — incluzând Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu" și Arena Națională —, rămâne cel mai mare complex de sport și recreere din România, cu o suprafață totală de aproximativ 60 de hectare conform fișelor de patrimoniu. Studiul de caz publicat de Institutul Național al Patrimoniului în volumul dedicat patrimoniului sportiv urban al secolului XX semnalează ansamblul „23 August", în configurația sa inițială din 1953 și în stratificările sale succesive, ca un reper al arhitecturii socialiste românești a cărui conservare și valorificare reprezintă o responsabilitate culturală ce depășește simpla administrare a infrastructurii de recreere curente. Turnul de parașutism din beton armat (80 de metri înălțime, cel mai înalt din România și unul dintre puținele din lume de acest tip în beton armat) și Amfiteatrul „Mihai Eminescu" din 1952-1953 rămân, la data redactării prezentei monografii, singurele elemente ale ansamblului original aflate în picioare, constituind mărturia construită a unui proiect urban de excepție al deceniului al șaselea.

Referințe

- Andrei Răzvan Voinea, Ileana Szasz, Andrei Mihail: Inventarul bazelor sportive și de agrement muncitorești din București, Ed. Studio Zona, București , 2025
- English Heritage, Sporting Heritage, English Heritage, London, 2012
- Ministerul Tineretului și Sportului, Amenajări de baze sportive, Ministerul Tineretului și Sportului, București, 1950
- Ambrozie, N.S.; Beiu, C.; Mihalache, G., Oameni Noi pe Stadion. Nivele Sportive, Editura de Stat, București, 1951
- Anghelescu, M.; Cristea, Dan Ovidiu, Istoria fotbalului românesc, București, 2010
- Brenidei, Dan și colab., București – Ghid, Editura Meridiane, București, 1962
- Boboc, Dan; De Hillerin, Pierre Joseph, Viziunea strategică de organizare și dezvoltare a activității de educație fizică și sport din România pentru perioada 2010–2020, Institutul Național de Cercetare pentru Sport, București, 2010
- Bocănț, Anca; Zahariade, Ana Maria, Proiecte de arhitectură în Centrul Marcel Iancu 1895–1995, Editura Simetria, București, 1996
- Celiac, Mariana; Carabel, Octavian; Marcu-Lăpădat, Marius, București, orașul și modernitatea. Un ghid adnotat, Editura Simetria, București, 2005
- Curinschi Vorona, Gheorghe, Istoria arhitecturii în România, Editura Tehnică, București, 1981
- Epuran, M.; Făinaru, J.; Walter, E., Amenajări, terenuri și instalații sportive, Editura Cultură Fizică și Sport, București, 1951
- Georgescu, Florian, Educația fizică și sportul – fenomen social, Editura Stadion, București, 1971
- Giurescu, Constantin, Istoria Bucureștilor, Editura Sport-Turism, București, 1979
- Ionescu, Grigore, Arhitectura în România perioada anilor 1944–1969, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969
- Ionescu, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Editura Academiei Socialiste România, București, 1982
- Kirițescu, Constantin, O istorie universală a culturii fizice, Editura Uniunii de cultură fizică și sport, București, 1964
- Lașcu, Nicolae, Bulevarde bucureștene până la Primul Război Mondial, Editura Simetria, București, 2011
- Lăzărescu, Cezar; Cristea, Gabriel; Gheorghiu, Dinu; Borgovan, Anca, Arhitectura românească contemporană, Editura Meridiane, București, 1972
- Meynau, Jean, Sport et politique, Éditions Payot, Paris, 1966
- Postolache, N., Istoria sportului în România, Profeixim, București, 1995
- Sfintescu, Cincinat, Urbanistica generală, II. Igiena, Institutul Urbanistic al României, București, 1932
- Sebastian, Dan și Bontescu, Berindei, București – Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1980
- Tulbure, Irina, Arhitectură și urbanism în România anilor 1944–1960: constrângere și experiment, Editura Simetria, București, 2016
- Zahariade, Ana Maria, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944–1989, Editura Simetria, București
- ***, Săli de sport gemene, în Arhitectura, nr. 3–4, 1972
- ***, Sala polivalentă cu 5000 de locuri la Brașov, în Arhitectura, nr. 5, 1968
- ***, Sala de jocuri sportive din cadrul complexului 23 August din București, în Arhitectura, nr. 4, 1976
- Agent, Victor, Patinoarul artificial din ansamblul Parcul Floreasca – București, în Arhitectura, nr. 2–3, 1966
- Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu" — site oficial
- Patrimoniul sportului. Baze sportive urbane de secol XX (INP)
- Stadionul Național (1953) — Wikipedia engleză
- Arena Națională — Wikipedia engleză
- Lia Manoliu — campioană olimpică la aruncarea discului (Historia.ro)
- Lia Manoliu — prima sportivă din România la șase ediții consecutive ale JO (Comitetul Olimpic și Sportiv Român)
- Lia Manoliu — biografie și palmares olimpic (Adevărul)
- Lia Manoliu — stadionul din București și istoria sa (Jurnalul)
- Festivalul Mondial al Tineretului, București 1953 — context istoric

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/parcul-23-august-parcul-national