Palatul Victor Ionescu este situat în centrul Bucureștiului, aproape de Calea Victoriei, Piața Victoriei și Bulevardul Lascăr Catargiu. A fost construit în 1914, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. Vila a fost ridicată pentru diplomatul și politicianul Victor Ionescu, fratele fostului prim-ministru Take Ionescu. Proprietarul a fost ambasador al României în Portugalia.
Arhitectul Victor Ștefănescu este unul dintre cei mai importanți promotori ai stilului neoromânesc. El a coordonat lucrările la Arcul de Triumf și a proiectat clădiri precum Palatul Cercului Militar Național, Palatul Artelor, Muzeul Național de Geologie, Marea Moschee din Constanța, Cazinoul din Mamaia și Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia. Era fiul lui George Ștefănescu, întemeietorul Operei Române.
Proprietatea are o suprafață utilă de 665 mp și o suprafață construită de 850 mp. Este alcătuită din demisol, parter, etaj și pod mansardabil. Are zece camere, cu înălțimi de 4,40 m la parter și 4 m la etaj. Suprafața terenului este de 1.051 mp. Curtea are circa 750 mp și păstrează vegetație matură.
Interiorul se remarcă prin scara monumentală din lemn masiv, tavanele înalte și arcadele bine conservate. Vila este împărțită în living, zonă de dining, patru dormitoare, cinci băi, două bucătării și camere de depozitare. Podul poate fi mansardat conform normelor urbanistice.
În ianuarie 2023 a fost emis un certificat de urbanism pentru renovare, consolidare, mansardare și extindere. Extinderea ar putea adăuga circa 435 mp construiți. Palatul Victor Ionescu se vinde cu 2,9 milioane de euro. (extrase din anunțurile agențiilor imobiliare - 2023)
*
Strada Frumoasă, aflată lângă Cimitirul evreiesc și Bariera Mogoșoaiei, era la mijlocul secolului al XIX-lea slab construită, cu loturi mari de teren cultivate, așa cum arată planul maiorului Rudolf von Borroczyn. Traseul în formă de L, dintre strada Sevastopol și Calea Victoriei, era deja trasat, iar spre finalul secolului al XIX-lea zona începe să se densifice prin apariția caselor vagon și a reședințelor neoclasice cu etaj, adesea proiectate de arhitecți străini.
În 1911 proprietar al terenului era Alecu Ulescu, pe loc existând o casă mai veche și dependințe. În anul următor, 1912, Victor Ionescu, diplomat și director al ziarului Acțiunea, fratele prim-ministrului Take Ionescu, solicită autorizația pentru ridicarea unei reședințe reprezentative. Proiectul este semnat de arhitectul Victor G. Ștefănescu, cunoscut pentru lucrări monumentale precum Palatul Cercului Militar Național sau Palatul Artelor. Reședința de pe strada Frumoasă rămâne o lucrare mai puțin cunoscută din portofoliul său, identificată ulterior în arhive.
Victor Ionescu locuia împreună cu soția sa, Veturia Eremie (1875–1968), provenită dintr-o familie din Săcele, aflată la a doua căsnicie. După moartea sa, în 1919, ea se recăsătorește cu comandorul Nicolae Ionescu Johnson, cu care se mută pe strada Louis Blanc. Fațadele palatului de pe strada Frumoasă reflectă eclectismul epocii, cu influențe Art Nouveau, linii sinuoase și decorații vegetale. Interiorul este conceput cu o teatralitate evidentă: o scară monumentală, saloane ample și o dispunere simetrică a încăperilor principale.
După anul 1948, proprietatea este cumpărată de dr. Dimitrie Ionescu și soția sa, Maria. Medicul era unul dintre cei mai reputați bacteriologi români, discipol al lui Victor Babeș și Nanu Muscel. Între 1925–1926 urmează cursuri la Institutul Pasteur din Paris, iar în 1934 primește Premiul „Dr. Babeș” al Academiei Române pentru lucrarea Turbarea la om și animale. În perioada 1940–1952 conduce Institutul Antirabic Central „Victor Babeș – Cantacuzino”. O întâmplare îl ajută să salveze casa de la naționalizare: vindecă viața unui colonel rus mușcat de un câine turbat și primește din partea acestuia o hârtie pe care scria „De această casă nu se atinge nimeni”.
Astăzi, Palatul Victor Ionescu este apreciat ca o lucrare inedită a lui Victor Ștefănescu. Spațiile sale ample și foarte înalte, elementele decorative eclectice și grădina întinsă până la strada Sevastopol păstrează mărturia unei epoci de rafinament, dar și a unor destine care au marcat istoria României. (extrase din textul Antoanetei Dohotariu de pe b365.ro)
Referințe:
2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.