# Palatul Soutzo (Creditul Industrial)

Adresă: Bd. Regina Elisabeta nr. 3, Sector 3, Cartierul Centrul Vechi (turistic), București
An construcție: 1935
Tip ansamblu: Birouri
Tip clădire: 6-12 niveluri
Stil arhitectural: Neoclasic
Monument istoric: clasa A
Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic

## Descriere
Palatul Creditului Industrial a fost construit între anii 1934 – 1935 după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino, cu un stil clasicist prin simetrie și coloane ionice, respectiv două cupole cu lanternou aduse însă cât mai mult spre esență. Ca și clădirea Universității, aceste două clădiri respectau normele neoclasicismului, influențate de eclectismul academic al anilor 1900, ceea ce face ca zona să aibă o anumită coerență.

## Articol
Palatul Creditului Industrial a fost construit între anii 1934 – 1935 după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino, pe fundația unui proiect nefinalizat de la începutul secolului al XX-lea. În 1906, fusese ridicat alături un alt edificiu emblematic din Piața Universității: Palatul Societății de Asigurări Generala. Societatea Națională de Credit Industrial a fost o instituție publică creată în 1923 cu contribuția statului și Băncii Naționale a României (care însumau jumătate din acțiuni), respectiv a mai multor bancheri români, având rolul de a finanța industria țării, aflată în acea perioadă la început dar în plină dezvoltare. Astfel, la aproape treizeci de ani de la inaugurarea primei clădiri pe terenul din fața Universității (fosta grădină a Palatului Șuțu, clădire existentă și astăzi, ca Muzeu al Municipiului București), apare și cea de-a doua, Palatul Creditului Industrial, cu o structură asemănătoare, dar într-o interpretare ușor diferită, mai sobră. Spre deosebire de ornamentica somptuoasă de la prima clădire, cea de-a doua a păstrat stilul clasicist prin simetrie și coloane ionice, respectiv două cupole cu lanternou aduse însă cât mai mult spre esență. Ca și clădirea Universității, aceste două clădiri respectau normele neoclasicismului, influențate de eclectismul academic al anilor 1900, ceea ce face ca zona să aibă o anumită coerență.

*

Impunerea unității arhitecturale a unui ansamblu reprezentativ: Imobilul Suțu (Soutzo), Piața Universității (1934, arh. G.M. Cantacuzino). Autorizarea construcției a fost condiționată de îndeplinirea a numeroase cerințe din partea comisiilor de avizare ale primăriei căci, după cum se afirma, clădirea „este în legătură cu amenajarea estetică a centrului Capitalei (Piața Universității și Piața Brătianu)”. Câteva variante succesive ale proiectului au trebuit să țină cont de recomandările prin care clădirea Societății Generala a fost considerată reperul pentru noua clădire prin: forma în plan și poziția clădirii care să asigure ordonarea simetrică a spațiului; înălțimea la cornișă și la coama acoperișului; „linia generală a fațadelor”; forma cupolelor și culoarea fațadei. Întreaga tratare a fațadei a trebuit continuată pe laturile dinspre str. Bursei și spre Palatul Suțu. S-a cerut determinarea cu precizie a gabaritului și s-au făcut studii de vizibilitate pentru a evita perceperea din Piața Universității a unor înălțimi mai mari ale părții din spate a clădirii. Pe parcursul analizei proiectului au fost făcute aprecieri asupra Palatului Suțu, care a fost considerat fie o valoare culturală pentru care ar fi trebuit clasat, fie absența oricărei valori și, prin urmare, demolabil fie, în fine, menținerea lui, „ca o rezervă de teren” până la definitivarea proiectului Pieței Brătianu (legat de proiectul lansat doi ani mai târziu pentru sediul Primăriei). A.P., fond Sector II Negru, dosar 228/1933. (Nicolae Lascu)

Referințe:

- Palatul Creditului Industrial din București
- Strada Ion Ghica si str. Toma Caragiu - Centrul Vechi - Bucuresti
- Palatul Creditului Industrial pe Facebook
- Palatul Creditului Industrial bombardat
- Foto Wikimedia: Palatul Creditului Industrial
- Facultatea de Arhitectură G. M. Cantacuzino
- George Matei Cantacuzino sau Atitudinea Clasică
- George Matei Cantacuzino - Wikipedia
- George Matei Cantacuzino şi modernismul mediteraneean
- [Nicolae Lascu, Bucureștiul modern (1831-1952). Dezvoltare și legislație urbană, Ed. Simetria, București, 2025] (volum tipărit)

Mai 2023:

George Matei CANTACUZINO (11 mai 1899, Viena — 1 nov. 1960, București), arhitect român. Figură proeminentă a arhitecturii românești interbelice, practicînd un funcționalism uneori cu rezonanțe neoclasice; important și ca urbanist, pictor, literat și publicist. Studiază la Școala de arte frumoase din Paris (diplomat 1929). Se afirmă din această perioadă cu fosta Bancă Chrissoveloni, str. Lipscani, 16, București (azi Sucursala București a Băncii Naționale), într-o viziune neorenascentistă (în colab. cu A. Schmidigen, 1923—28). Numeroase vile, construite la mare (1929 — 31), Hotelul Belona la Eforie (1934), sau Hala Uzinei de avioane I.A.R. din Brașov (1933), marchează o orientare funcționalistă. la parte la elaborarea proiectului de sistematizare a orașului București (1935 — 36, în colab. cu D. Marcu, I. Davidescu și R. Bolomey). Concomitent, publică numeroase articole în țară și în străinătate (mai ales în revista «Simetria»), precum și studii sau lucrări mai ample, influențînd arhitectura românească. Se ocupă și de restaurarea unor monumente brâncovenești (Palatul de la Mogoșoaia, 1921 —30 și Conacul de la Drugănești — Stoenești / Giurgiu, 1938 — 40). Prof. (1943-48) la Acad. de arhitectură din București. Alte lucrări: Imobilul fostei soc. Creditul Industrial (1934), piața Univ. (azi sediul băncii Harvester); Imobile cu apartamente, piața Amzei și piața Cosmonauților (1935); Fosta Bursă de Cereale, str. Ion Ghica (1936, dărîmată în cutremurul din 1977); Complexul Kretzulescu, Cal. Victoriei (1937—40); Fostul Minister al energiei electrice, B-dul Republicii 29 (1945—48) — toate la București: Biserica din Tețcani / Neamț (1929); Biserica de pe Dealul Flămînda / Cîmpulung Muscel; Pavilionul României la Expoziția universală de la New York (în colab. cu -> D. Marcu, 1939). Lucr. teoretice: Introducere la studiul arhitecturii — 1929; Arcade, firide și lespezi — 1931; Petits edifices roumains — 1931 (Mici clădiri românești); Izvoare și popasuri — 1934; Pătrar de veghe — 1938; A. Palladio, Essai critique — 1939 (A. Palladio, studii critice). (Paul Constantin – Dicționarul universal al arhitecților)

*

ChatGPT despre stilul arhitectural al Palatului Creditul Industrial:

This building showcases an architectural style that takes inspiration from Beaux-Arts and Neoclassical elements, commonly found in the late 19th and early 20th centuries. Here are some distinctive features:

1. Grandeur: The building has a sense of monumentality, which is a hallmark of the Beaux-Arts style.
2. Symmetry: The design is symmetrical along its horizontal axis, a feature typical of both Beaux-Arts and Neoclassical styles.
3. Columns and pilasters: It features columns and pilasters that span several floors, indicating a Neoclassical influence.
4. Mansard roofs: The dome-like mansard roofs with their bulbous caps are characteristic of French Beaux-Arts architecture.
5. Elaborate detailing: Although not extremely ornate, the building has decorative details around the windows and along the cornices, indicative of the Beaux-Arts tradition.

The style suggests a blend of these influences, aiming to communicate opulence and stability, which were often the objectives in public buildings or grand urban developments during that era. It's also common to see modern adaptations of these styles in newer buildings that wish to evoke the grandiosity of that period.

## Specialiști
**Arhitectură:** George Matei Cantacuzino

Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/palatul-creditul-industrial