# Pădurea Snagov Adresă: București Tip ansamblu: Parcuri și păduri Tip clădire: fǎrǎ Stil arhitectural: fǎrǎ Risc seismic: fǎrǎ Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Pădurea Snagov, arie naturală protejată în comuna Snagov, județul Ilfov, la circa 35 km nord de București, este una dintre ultimele rămășițe ale Codrilor Vlăsiei. Ocrotită din 1952 și prin Legea 5/2000, protejează circa 15 exemplare seculare de fag și stejari multiseculari cu vârste de 300–600 de ani, alături de o faună bogată. Mărginită de lacul Snagov, cel mai adânc lac natural din Câmpia Română, formează un ansamblu ecologic și cultural-istoric de mare valoare. ## Articol Pădurea Snagov Pădurea Snagov este situată în partea de nord a județului Ilfov, în regiunea istorică Muntenia, pe teritoriul comunei Snagov, în vecinătatea imediată a lacului cu același nume. Masivul forestier se desfășoară pe malurile lacului Snagov, îndeosebi pe latura nordică a acestuia, în perimetrul cuprins între satele Snagov, Ghermănești, Vlădiceasca și Tâncăbești. Din punct de vedere fizico-geografic, zona aparține Câmpiei Vlăsiei, subunitate a Câmpiei Române, la o altitudine medie de aproximativ 100 de metri. Pădurea reprezintă, împreună cu pădurea Scroviștea din vestul apropiat, una dintre ultimele rămășițe compacte ale Codrilor Vlăsiei, marea pădure care acoperea în trecut cea mai mare parte a Câmpiei Române din jurul Bucureștiului. Amplasarea în imediata apropiere a capitalei, la care se adaugă prezența lacului Snagov, conferă masivului o valoare deosebită atât din punct de vedere ecologic, cât și recreativ. Cadrul administrativ Administrativ, Pădurea Snagov se află pe raza comunei Snagov, județul Ilfov, comună alcătuită din satele Snagov, Ghermănești, Vlădiceasca și Tâncăbești. Zona mai extinsă a ariei naturale protejate cuprinde teritorii ale comunelor Snagov, Gruiu și Ciolpani. Din punct de vedere silvic, pădurea este administrată de Ocolul Silvic Snagov, structură din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor — Romsilva, iar supravegherea din perspectiva regimului de arie protejată revine Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și, la nivel local, Agenției pentru Protecția Mediului Ilfov. Terenurile forestiere din zonă au trecut în proprietatea și administrarea statului român în urma secularizării averilor mănăstirești din 1863, câteva dintre ele fiind administrate anterior de Mănăstirea Snagov în perioada fanariotă. Regimul de proprietate publică s-a păstrat în linii mari până în prezent, cu excepția unor suprafețe restituite sau înstrăinate după 1990. Căi de acces Pădurea Snagov este accesibilă dinspre București, aflat la aproximativ 33–40 de kilometri sud, precum și dinspre Aeroportul Internațional Henri Coandă — Otopeni, situat la circa 15 kilometri. Principala cale de acces rutier este drumul național DN1 (E60) București–Ploiești: din acesta se ramifică, în zona localităților Tâncăbești și Ciolpani, drumurile județene și comunale care conduc spre satul Snagov și spre malurile lacului. O variantă alternativă o constituie autostrada A3 București–Ploiești, cu ieșire spre Snagov. Distanța și timpul de parcurs variază în funcție de traseul ales, zona fiind una dintre cele mai frecventate destinații de weekend din apropierea capitalei. Accesul feroviar a fost asigurat istoric prin linia Căciulați–Snagov, construită în 1952 în principal pentru exploatarea forestieră, cu gară în satul Snagov. Pentru vizitarea propriu-zisă a rezervației, accesul este reglementat și se face pe trasee stabilite, aspect detaliat în capitolul privind regimul de vizitare. Vecinătăți și context ecologic regional Pădurea Snagov se integrează într-o rețea de arii naturale protejate din nordul Bucureștiului. La vest se află situl Scroviștea (ROSCI0224 și ROSPA0140), o altă rămășiță a Codrilor Vlăsiei, iar la est complexul de zone umede Grădiștea–Căldărușani–Dridu (ROSPA0044), important pentru avifaună. Ansamblul pădure–lac de la Snagov face parte, la rândul său, din situl de importanță comunitară care protejează atât habitatele forestiere, cât și ecosistemul acvatic al lacului. Această continuitate a suprafețelor naturale conferă zonei un rol de coridor ecologic între ariile împădurite și zonele umede din nordul capitalei. Lacul Snagov, cel mai adânc lac natural din Câmpia Română, cu adâncimi de până la aproximativ 9 metri, mărginește pădurea pe latura sudică și constituie, împreună cu aceasta, un ansamblu peisagistic unitar. Pe una dintre insulele lacului se află Mănăstirea Snagov, monument istoric legat de tradiția privitoare la locul de înmormântare al lui Vlad Țepeș, element care întărește valoarea cultural-istorică a întregii zone. Statutul juridic de arie protejată Primele măsuri de conservare Interesul științific pentru conservarea biodiversității zonei Snagov este atestat încă de la începutul secolului al XX-lea, primele confirmări științifice ale valorii naturale a zonei datând din jurul anului 1904. Un moment de referință în amenajarea zonei l-a constituit inaugurarea, la 25 iunie 1933, a Parcului și Plajei Snagov, realizate în pădurea riverană lacului, concomitent cu adoptarea unor măsuri de conservare a biodiversității. Prima protecție juridică formală a fost instituită prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 894 din 1952, act prin care a fost înființată Rezervația Naturală Complexă Snagov, cu o suprafață de 1147,70 hectare, incluzând atât suprafețe forestiere, cât și oglinda lacului și zonele umede aferente. Această rezervație complexă avea rolul de a proteja ansamblul ecosistemelor terestre și acvatice din zonă, fiind încadrată la categoria monument al naturii. Regimul instituit prin Legea nr. 5/2000 Statutul actual de arie protejată al Pădurii Snagov decurge în principal din Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național — Secțiunea a III-a, zone protejate, care a inclus zona în lista ariilor naturale protejate de interes național. În cadrul acestei legi, zona Snagov apare menționată prin două poziții distincte: Pădurea Snagov, cu codul 2.561, având o suprafață de 10 hectare, și Lacul Snagov, cu codul 2.560, având o suprafață de 100 hectare. Ambele sunt încadrate ca rezervații naturale, corespunzând categoriei a IV-a IUCN. Suprafața de 10 hectare menționată în Legea nr. 5/2000 pentru Pădurea Snagov reprezintă o valoare care a generat, în timp, numeroase neconcordanțe față de alte evidențe, întrucât ea nu reflectă decât o fracțiune din masivul forestier efectiv protejat. Această discrepanță este tratată distinct mai jos. Reevaluarea suprafeței și discrepanțele documentare Suprafața Pădurii Snagov ca arie protejată este consemnată diferit de sursele consultate, aspect care trebuie semnalat explicit. Legea nr. 5/2000 indică 10 hectare pentru rezervația forestieră; o reevaluare ulterioară, datată în anul 2004, stabilește o suprafață de 17,70 hectare, corespunzătoare codului 561 în unele evidențe; alte surse, referindu-se la ansamblul rezervației complexe instituite în 1952, vehiculează valori de ordinul a 1147,70 hectare sau al mai multor sute de hectare de pădure, uneori raportate la peste 1400 de hectare pentru zona forestieră extinsă din jurul lacului. Diferențele provin din suprapunerea a trei niveluri de reglementare care nu au fost pe deplin armonizate: rezervația complexă de 1147,70 hectare din 1952, rezervațiile punctuale de 10 și respectiv 100 de hectare din Legea nr. 5/2000 și reevaluarea de 17,70 hectare din 2004. În lipsa unei unificări legislative a acestor referințe, valorile nu trebuie considerate contradictorii, ci corespunzătoare unor delimitări și momente diferite: cifra de 10, respectiv 17,70 hectare se referă la nucleul strict protejat al pădurii, iar cifrele de ordinul sutelor sau miilor de hectare la ansamblul rezervației complexe și al pădurilor din zona Snagov. Integrarea în rețeaua Natura 2000 și custodia Zona Snagov este integrată în rețeaua ecologică europeană Natura 2000. Ansamblul pădure–lac este inclus în situri de importanță comunitară și de protecție avifaunistică care protejează atât habitatele forestiere de luncă și de câmpie, cât și ecosistemul acvatic al lacului. Această integrare adaugă regimului național de protecție obligațiile ce decurg din directivele europene privind habitatele și păsările, inclusiv monitorizarea stării de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar. Custodia și administrarea ariei au revenit, în diferite perioade, Ocolului Silvic Snagov din cadrul Romsilva, în colaborare cu Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov și, ulterior, cu Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate. Un demers documentat în ultimii ani, promovat între alții de Fundația Snagov, vizează extinderea ariei naturale protejate din zona lacului și pădurii la o suprafață de aproximativ 2080 de hectare, prin reunirea și corelarea suprafețelor terestre și acvatice protejate; documentația aferentă, inclusiv formularul standard Natura 2000, a fost elaborată în vederea acestei extinderi. Stadiul de aprobare a acestui demers depășește informațiile din sursele consultate și rămâne de verificat în evidențele oficiale actualizate. Geologie și origini: Codrii Vlăsiei și Marea Sarmatică Pădurea ca rămășiță a Codrilor Vlăsiei Pădurea Snagov reprezintă una dintre ultimele porțiuni conservate ale Codrilor Vlăsiei, marea pădure de câmpie care acoperea, până în urmă cu câteva secole, cea mai mare parte a Câmpiei Române din jurul actualului municipiu București. Denumirea de Vlăsia desemna un ansamblu forestier compact, întins de la sud de Carpați până spre Lunca Dunării, în care așezările umane apăreau ca simple poieni sau brăniști — termen care desemnează un mic câmp în mijlocul pădurii. Toponime precum Braniștea păstrează amintirea acestei structuri. Din miile de hectare care alcătuiau odinioară Codrii Vlăsiei, defrișările succesive, intensificate pe măsura extinderii terenurilor agricole și a așezărilor, au redus suprafața împădurită la câteva nuclee izolate: pădurile Snagov, Scroviștea, Pustnicu, Cernica, Băneasa, Românești, Râioasa și Comana, printre altele. Pădurea Snagov, prin exemplarele sale seculare, este considerată una dintre cele mai vechi și mai valoroase rămășițe ale acestui ansamblu, unele surse referindu-se la ea drept una dintre cele mai vechi păduri de stejari din România. Originea lacului: Marea Sarmatică și limanul fluviatil Lacul Snagov, care mărginește pădurea și formează cu aceasta un ansamblu ecologic unitar, este legat genetic de istoria geologică a regiunii. Câmpia Română s-a format prin retragerea treptată a apelor Mării Sarmatice, o întindere marină care acoperea în neogen o mare parte a teritoriului actual al României, ca parte a domeniului Paratethys. Pe măsura retragerii acestor ape și a colmatării bazinului cu depozite aduse de rețeaua hidrografică, s-au format câmpiile actuale, brăzdate de văile râurilor. Lacul Snagov propriu-zis s-a format ca liman fluviatil, într-un vechi meandru sau într-o vale afluentă barată a râului Ialomița. Forma alungită și sinuoasă a lacului, cu numeroase golfuri și brațe, reflectă originea sa fluviatilă. Cu o lungime de aproximativ 16 kilometri și adâncimi care ating circa 9 metri în porțiunile centrale, Snagovul este cel mai adânc lac natural din Câmpia Română. Alimentarea sa se face din pânza freatică și din precipitații, iar bazinul face parte din sistemul hidrografic al Ialomiței. Substratul și solurile Substratul geologic al zonei este alcătuit din depozite cuaternare, în principal loessuri și luturi loessoide, așezate peste pietrișuri și nisipuri de origine fluviatilă. Pe acest substrat s-au dezvoltat soluri de tip cernoziom levigat și soluri brun-roșcate de pădure, caracteristice zonei de tranziție dintre silvostepă și pădurea de câmpie. În zonele joase, riverane lacului, apar soluri hidromorfe și aluviale, cu exces temporar de umiditate, care condiționează vegetația palustră a malurilor. Aceste condiții pedologice și hidrologice — soluri fertile, pânză freatică apropiată de suprafață și microclimat moderat de prezența lacului — explică dezvoltarea unei păduri de foioase bogate, cu arbori de mari dimensiuni și o floră ierboasă diversă, care fac obiectul capitolului următor. Fauna Bogăția faunistică de ansamblu Ansamblul pădure–lac de la Snagov găzduiește o faună diversă, condiționată de coexistența habitatelor forestiere, palustre și acvatice. Sursele referitoare la valoarea conservativă a zonei menționează un inventar de ordinul a câteva sute de specii de animale, dintre care un număr important sunt considerate rare sau protejate; unele evidențe vehiculează cifra de aproximativ 900 de specii identificate în zona rezervației complexe, din care circa 171 rare. Aceste cifre acoperă întregul spectru faunistic, de la nevertebrate la mamifere, și trebuie raportate la ansamblul rezervației complexe, nu doar la nucleul forestier strict protejat. Mamifere Pădurea Snagov adăpostește mamifere caracteristice pădurilor de foioase de câmpie. Dintre copitate sunt prezente căprioara (Capreolus capreolus), cerbul lopatar (Dama dama) — introdus și menținut în scop cinegetic — și mistrețul (Sus scrofa). Carnivorele sunt reprezentate de vulpe (Vulpes vulpes), bursuc sau viezure (Meles meles), pisică sălbatică (Felis silvestris) și, ocazional, jder. Rozătoarele și insectivorele includ veverița (Sciurus vulgaris), iepurele de câmp (Lepus europaeus), ariciul și diverse specii de pârș și de chițcani. În zonele riverane lacului apar mamifere semiacvatice precum bizamul și, potrivit unor observații, vidra, specie de interes conservativ. Istoric, zona a funcționat ca teren de vânătoare, inclusiv ca rezervație cinegetică asociată domeniilor din apropierea capitalei, ceea ce explică prezența și gestionarea unor populații de vânat mare precum cerbul lopătar și mistrețul. Păsări Avifauna constituie una dintre componentele cele mai valoroase ale zonei, datorită asocierii dintre pădure și luciul de apă al lacului. În pădure cuibăresc numeroase specii de păsări forestiere: ciocănitori (mai multe specii de Dendrocopos și Picus), pițigoi, mierla, sturzul, gaița (Garrulus glandarius), cucul, precum și răpitoare de zi și de noapte, între care șorecarul comun (Buteo buteo), uliul și cucuveaua. Malurile și oglinda lacului atrag numeroase păsări de baltă: lișița, găinușa de baltă, rațe sălbatice, stârci, cormorani și, în pasaj, diverse specii de limicole și de anatide. Această diversitate avifaunistică a stat la baza includerii zonelor umede din nordul Bucureștiului, inclusiv a arealului Snagov, în rețeaua de arii de protecție specială avifaunistică din cadrul Natura 2000. Herpetofaună, ihtiofaună și nevertebrate Zonele umede și acvatice găzduiesc o herpetofaună bogată: broaște de mai multe specii (Rana, Bufo, Hyla arborea), tritoni, precum și reptile ca șarpele de casă (Natrix natrix), gușterul și șopârla de câmp; broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis), specie ocrotită, este semnalată în ecosistemul lacustru. Ihtiofauna lacului Snagov cuprinde specii de apă dulce precum crapul, carasul, plătica, știuca, bibanul, roșioara și, introdus, somnul, lacul fiind cunoscut și ca destinație de pescuit sportiv. Nevertebratele, deși mai puțin vizibile, contribuie decisiv la bogăția faunistică a zonei și la cifrele ridicate ale inventarului de specii. Printre acestea se numără numeroase insecte legate de arborii bătrâni — coleoptere xilofage și saproxilice de interes conservativ, care depind de lemnul mort și de scorburile stejarilor seculari —, precum și lepidoptere, himenoptere și specii acvatice. Prezența arborilor multiseculari și a lemnului mort este esențială pentru supraviețuirea acestor specializate comunități de nevertebrate, ceea ce leagă direct conservarea faunei de menținerea arboretului bătrân. Istoricul exploatării și presiunile actuale Regimul de proprietate și secularizarea din 1863 Până la mijlocul secolului al XIX-lea, o parte a pădurilor din zona Snagov s-a aflat în administrarea Mănăstirii Snagov, în special în perioada fanariotă. Prin legea secularizării averilor mănăstirești, adoptată în 1863 în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate pădurile din jurul lacului Snagov au trecut în proprietatea și administrarea statului român. Din acel moment, gestionarea lor a intrat sub autoritatea structurilor silvice de stat, statut păstrat, cu unele modificări, până în prezent. Această trecere în domeniul public a avut consecințe durabile: pădurile Snagov au fost gestionate ca fond forestier de stat, iar încadrarea lor silvică — în categoriile de păduri de producție, mixte sau de protecție — a determinat, de-a lungul timpului, regimul tăierilor și al regenerărilor. Calea ferată și exploatarea din 1952 Un episod important în istoria exploatării masivului îl constituie construcția, în 1952, a căii ferate Căciulați–Snagov. Aceasta a fost realizată în principal pentru tăierea și transportul unei părți însemnate din arborii seculari — stejari, carpeni și alte esențe —, lemn preluat în contul datoriei de război către Uniunea Sovietică, prin intermediul societății mixte Sovromlemn. Lângă gara din satul Snagov a fost adus temporar un gater, iar la exploatare au participat ostași și localnici. Documentele locale consemnează că s-a tăiat la ras până la aliniamentul cunoscut ca linia a patra, fiind cruțate anumite zone din Pădurea Fundul Sacului și din perimetrul complexului turistic. În anii următori, între aproximativ 1955 și 1960, s-au realizat lucrări de reîmpădurire a suprafețelor exploatate. Aceste plantații au refăcut parțial acoperirea forestieră, însă arboretul rezultat este mai tânăr și mai puțin valoros decât pădurea seculară originară, ceea ce explică structura neomogenă de vârstă a masivului actual. Presiunea imobiliară și tăierile contestate de după 1990 După 1990, pădurile din jurul Bucureștiului, inclusiv Snagov și Scroviștea, au fost supuse unei presiuni crescânde din partea proiectelor imobiliare și a defrișărilor. Malurile lacului Snagov, devenite zonă rezidențială și de agrement de lux, au cunoscut o extindere semnificativă a construcțiilor, cu efecte asupra fâșiei forestiere riverane. Retrocedările de terenuri și înstrăinările au fragmentat, pe alocuri, proprietatea publică asupra fondului forestier. În deceniul 2010 și în anii următori, tăierile din pădurile Snagov și Scroviștea au făcut obiectul unor ample contestări publice. Grupul civic „Salvați Codrii Vlăsiei”, coordonat de Daniel Sărdan, și organizații precum Fundația Snagov au semnalat doborârea unor stejari seculari, unii cu vârste estimate între 300 și 600 de ani, pe baza unor acte de punere în valoare emise de structurile silvice. În cazul pădurii Scroviștea, învecinată, filmări aeriene realizate de posturi de televiziune au documentat defrișarea a aproximativ 27 de hectare de arbori, unii seculari, în condițiile în care zona are statut de sit Natura 2000. Corpul de control al ministrului mediului a constatat, în urma verificărilor, marcarea ilegală a unor arbori pentru tăiere și nerespectarea regimului de împădurire, iar cazul Scroviștea a fost înaintat Parchetului General. Miezul disputei îl constituie încadrarea silvică a acestor păduri: fiind clasificate, în bună parte, ca păduri de producție, ele permit tăieri legale, uneori în exces, în vecinătatea unor exemplare de mare valoare. Solicitarea formulată de organizațiile de mediu este reîncadrarea acestor suprafețe drept păduri de protecție, categorie în care tăierile ar fi interzise sau strict limitate, tocmai pentru a proteja ultimele nuclee de stejari multiseculari ai Codrilor Vlăsiei. Starea actuală de conservare Din miile de hectare care alcătuiau odinioară Codrii Vlăsiei, în jurul lacului Snagov se mai păstrează, potrivit estimărilor organizațiilor de mediu, circa 50–60 de hectare de pădure cu stejari multiseculari, considerate mândrie a patrimoniului natural național. Menținerea acestor exemplare este condiționată de o gestionare care să prevaleze protecția asupra exploatării. Contextul general — poziția României într-o procedură de infringement pentru biodiversitate și deficitul de spații verzi al zonei bucureștene, cu valori de sub 10 metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, mult sub norma europeană — accentuează importanța conservării Pădurii Snagov ca rezervor de biodiversitate și ca zonă de recreere pentru populația capitalei. Regim de vizitare și context turistic Accesul reglementat în rezervație Fiind arie naturală protejată, Pădurea Snagov nu poate fi vizitată liber pe întreaga suprafață, ci pe trasee stabilite și în condiții reglementate de administratorul silvic. Accesul în zona strict protejată se face, de regulă, pe baza unei programări prealabile și în însoțirea unui delegat al Ocolului Silvic Snagov, care asigură ghidarea și supravegherea respectării regulilor. Pentru vizitare se percepe, potrivit surselor, o taxă, iar grupurile sunt conduse pe potecile amenajate, astfel încât să se limiteze impactul asupra vegetației și faunei. În perimetrul rezervației sunt interzise activitățile care pot afecta ecosistemul: aprinderea focului, camparea în afara zonelor special amenajate, colectarea de plante și de material lemnos, deranjarea faunei, abandonarea deșeurilor și comercializarea de produse. Aceste interdicții decurg din regimul de protecție și sunt menite să conserve caracterul de pădure seculară al zonei nucleu. Zona de agrement și turismul de weekend În afara nucleului strict protejat, zona pădurii și a lacului Snagov constituie una dintre cele mai frecventate destinații de agrement din apropierea Bucureștiului. Parcul și Plaja Snagov, amenajate încă din 1933 în pădurea riverană, oferă spații de recreere, iar malurile lacului găzduiesc baze de agrement, debarcadere, restaurante și cluburi nautice. Lacul este utilizat pentru plimbări cu ambarcațiuni, pescuit sportiv și sporturi nautice, iar pădurea pentru plimbări, drumeții și evenimente sportive. Printre evenimentele recurente asociate zonei se numără competiții de alergare montană și de trail organizate în masivul forestier, care valorifică rețeaua de poteci a pădurii într-un cadru reglementat. Afluxul turistic ridicat, îndeosebi în sezonul cald și în weekenduri, reprezintă însă o presiune suplimentară asupra ecosistemului, gestionarea fluxului de vizitatori fiind una dintre provocările administrării ariei. Vecinătatea cultural-istorică Valoarea turistică a Pădurii Snagov este întărită de vecinătatea unor obiective cultural-istorice de prim rang. Pe una dintre insulele lacului se află Mănăstirea Snagov, ctitorie voievodală legată, potrivit tradiției, de domnia lui Vlad Țepeș, care ar fi fost înmormântat aici — element de atracție care aduce în zonă un flux constant de vizitatori. În apropiere se găsesc de asemenea Palatul Snagov, fostă reședință protocolară, și diverse domenii și complexe turistice. Această asociere între patrimoniul natural — pădurea seculară și lacul — și cel cultural-istoric — mănăstirea, palatul, tradițiile locale — conferă zonei Snagov un profil turistic complex, în care conservarea ariei protejate trebuie corelată cu presiunea turistică și cu dezvoltarea imobiliară a împrejurimilor. Echilibrul între aceste funcțiuni rămâne miza principală a gestionării durabile a Pădurii Snagov. Specii de interes conservativ Sunt reținute mai jos principalele specii și grupe care justifică statutul de arie protejată al Pădurii Snagov, împreună cu semnificația lor conservativă. - Fagul (Fagus sylvatica) — specie de deal și de munte, prezentă la Snagov, în plină câmpie, prin aproximativ 15 exemplare seculare relicte; constituie principalul obiect de protecție al rezervației forestiere și o raritate biogeografică pentru altitudinea redusă a Câmpiei Române. - Stejarii multiseculari — grup de cinci specii de stejar (stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, cer și gârniță), cu exemplare estimate la vârste de 300–600 de ani în nucleele din jurul lacului; considerate printre cele mai bătrâne din România și încadrate ca arbori-monument al naturii. - Nufărul alb (Nymphaea alba) și speciile de plante acvatice ale lacului — element floristic ocrotit al ecosistemului lacustru, care sporește valoarea conservativă a ansamblului pădure–lac. - Broasca țestoasă de apă europeană (Emys orbicularis) — reptilă semiacvatică ocrotită, semnalată în ecosistemul lacului Snagov. - Coleopterele saproxilice — nevertebrate dependente de lemnul mort și de scorburile stejarilor bătrâni, a căror supraviețuire este condiționată direct de menținerea arboretului secular; indicatori ai vechimii și naturaleței pădurii. - Avifauna forestieră și palustră — ansamblul speciilor de păsări de pădure și de baltă care a stat la baza integrării zonei în rețeaua de arii de protecție specială avifaunistică Natura 2000. Bibliografie - Pădurea Snagov (Wikipedia) - Snagov (Aria Naturală Protejată - Lacul Snagov) (Wikipedia) - Aria Protejată Pădurea Snagov (ANPPS) (Fundația Snagov) - 1952 Codrii Vlăsiei – Calea ferată – Datoria de război – Reîmpădurire (Fundația Snagov) - STEJARI multiseculari în Codrul Vlăsiei - sunt tăiați (Fundația Snagov) - Extindere Arie Naturală Protejată la Snagov la 2080 ha (Fundația Snagov) - Rezervația Naturală Pădurea Snagov (Săptămâna Verde, Ministerul Educației) - Lacul Snagov (Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate) - Padurea Snagov - Arie Naturala Protejata (laculsnagov.ro) - Cum dispar, cu acte, ultimele rămășițe din Codrii Vlăsiei (PressOne) - Păduri masacrate în jurul Bucureștiului: stejari seculari puși la pământ la Snagov (Ziariștii) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/padurea-snagov