Papucii roz ai locatarei din Nicolae Racotă 1…
Blocul din Nicolae Racotă 1 are intrarea pe strada Clucerului, de fapt, așa că poate să-și revendice și el apartenența la Parcelarea Clucerului, pe când mica stradă Nicolae Racotă nu aparține unei astfel de parcelări istorice. Și da, strada Clucerului chiar face granița dintre luxul faimoaselor cartiere aristocratice care încep de acolo, trec peste Kiseleff, Aviatorilor, Calea Dorobanților, și se întind până la Mircea Eliade și Beller.
Acest bloc nu avea ce căuta în Clucerului, evident. Strada aceea avea tot farmecul din lume, dar cei cu puterea în vârful pixului s-au străduit cât au putut să i-l ruineze. Acum ni se pare un bloc urât și amuzant arhitectonic, dar pe vremea aceea a fost, cu siguranță, un reper important al luxului imobiliar rezidențial din București.
Acum niciun arhitect nu ar mai proiecta așa ceva. Însă ciclurile arhitecturale se schimbă cu o viteză amețitoare la noi. În bine, din fericire. În 15 ani s-a ajuns foarte departe, într-adevăr, și în scurt timp ne vom apropia și noi de standardele occidentale ale arhitecturii. Dar s-a pornit de foarte, foarte jos după revoluție, și totul a fost de recuperat. Din fericire, doar în estetică și funcționalitate, pentru că școala de structuri și construcții de pe vremea comuniștilor nu era deloc de lepădat.
Blocul din Nicolae Racotă 1 are spații interioare surprinzător de largi și de bine întreținute, față de vechimea blocului. Rar mai vezi atâta risipă de spațiu nevandabil (direct) la blocurile noi. Chiar dacă arată ca unul de spital sau de minister, holul de intrare și scările sunt destul de impresionante. Însă au dat-o în bară cu liftul, care, pe lângă că e unul singur pentru un ditamai bloc cu 7 etaje, mai e și foarte îngust, și un invalid ar trebui să-și ia scaunul cu rotile în spinare și să urce cu el pe scări.
Garajul subteran, de asemenea, e subdimensionat, nu toate apartamentele au loc de parcare, așa că unii își pun mașinile direct pe trotuar. În loc să facă acolo un mic spațiu verde, ceva flori, poate chiar o băncuță. Cât privește pe cei care locuiesc acolo, nu toți au uitat obiceiurile locurilor din care au venit la oraș, și își lasă papucii și alte lucruri pe holuri. Dar pot să stea fără griji, pentru că au paznic vigilent la intrare, care chiar pare să-și ia în serios rolul… (George Butunoiu – septembrie 2022)
