# Palatul Leonida Gussi Adresă: Str. Nicolae Filipescu nr. 40, Sector 2, Cartierul Batiștei, București An construcție: 1911 Tip ansamblu: Case/Vile Tip clădire: 2-5 niveluri Stil arhitectural: Beaux-Arts Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Palatul Leonida Gussi (Casa Leonida Gussi / Casa Gussi) din str. Nicolae Filipescu 40 (fosta Strada Scaune) a fost proiectat în 1911 de arhitectul Ion D. Berindey, cu zone bine delimitate: la etajul principal (il piano nobile) erau saloane de primire cu decoraţii deosebite; etajul inferior cu spaţii de serviciu – bucătărie, spălătorie, cameră de serviciu, baie; la etajul al-doilea dormitoare. ## Articol Palatul Leonida Gussi (Casa Leonida Gussi / Casa Gussi) Palatul se află în Bucureşti, Sector 1, pe Strada Nicolae Filipescu 40 (fosta Strada Scaune). Amplasamentul se situează într-una dintre zonele rezidenţiale de prestigiu ale Capitalei la începutul secolului XX, într-o parcelă urbană ce aparţinea unei elite de antreprenori şi proprietari imobiliaţi. În anul 1911, antreprenorul şi proprietarul de terenuri Leonida Gussi achiziţionează parcela de la fosta Strada Scaune nr. 40 (actuala Stradă Nicolae Filipescu). În acelaşi an îl angajează pe arhitectul Ion D. Berindey pentru proiectarea unei locuinţe somptuoase, concepută ca reşedinţă reprezentativă pentru familia Gussi. Construcţia este realizată în stilul epocii, cu finisaje de lux, dotări moderne pentru timp şi prestigiu social. Ulterior, imobilul este preluat de stat şi funcţionează ca sediu al Secretariatul de Stat pentru Culte. Arhitect şi stil Arhitectul Ion D. Berindey (1871-1928) este absolvent al École des Beaux-Arts din Paris şi unul dintre cei mai importanţi arhitecţi ai Bucureştiului din începutul secolului XX. Stilul adoptat pentru Casa Gussi este „Beaux-Arts”, adică un neoclasicism francez eclectizat, combinat cu elemente decorative bogate, tipice perioadei Belle Époque. Structura faţadei include bosaj la nivelul inferior, coloane libere cuplate la etaj, intrare monumentală, copertină metal-sticlă în formă de scoică, uşă din metal forjat cu motive vegetale şi simbolice (cununi de laur, făclii, pensule) şi monograma proprietarului „L.G.” în grilajul gardului. Interiorul se remarcă prin scară din marmură italiană, balustradă din fier forjat cu motivica armonizată cu stucaturile, tavane şi pereţi decoraţi cu stucaturi pictate pastelate, oglinzi bogat încastrate, sobe de teracotă şi instalaţii avansate pentru epocă (apă curentă, încălzire centrală, aparate de spălat vase şi rufe). Arhitectura reflectă statutul social al beneficiarului şi ambiţia de a exprima prosperitatea, printr-un limbaj clasic-francez de lux. Funcţiune şi organizare interioară Clădirea a fost concepută ca palat-locuinţă pentru familia Gussi, cu zone delimitate: la etajul principal (il piano nobile) erau saloane de primire cu decoraţii deosebite; etajul inferior cu spaţii de serviciu – bucătărie, spălătorie, cameră de serviciu, baie; la etajul al-doilea dormitoare; subpodul a fost transformat în timp într-o sală de conferinţe/ expoziţii. Garajul pentru automobil (sau trăsură) este situat în prelungirea aripii din stânga a clădirii, proiectat şi amenajat de arhitectul Berindey cu atenţie la perspectiva curţii şi spaţiului urban neregulat. Curtea a fost amenajată cu o mică fântână arteziană într-un rond de flori, element de grădină aristocratică. Situaţie urbană şi semnificaţie Casa Gussi reprezintă un exemplu valoros de arhitectură rezidenţială de elită din Bucureştiul interbelic, reflectând tendinţele estetice şi tehnologice ale epocii. Amplasarea sa pe fosta Stradă Scaune, într-o zonă de prestigiu, consolidată prin vile şi palate pentru clasa de mijloc-superioară, conferă imobilului o importanţă urbanistică şi culturală deosebită. Faţada somptuoasă, materialele şi calitatea executării contribuie la identitatea vizuală a arterei. Astăzi, imobilul este utilizat de Secretariatul de Stat pentru Culte, păstrându-şi în mare parte caracterul original al faţadei şi elementelor decorative interioare. Elementele clasice de decor, cum ar fi stucaturile pictate, uşile bogate în oglinzi şi cristale bizotate, balustradele din fier forjat şi sobele de teracotă sunt încă vizibile. Nu există publicat un plan detaliat recent de restaurare completă; însă starea aparentă este bună, dat fiind utilizarea instituţională. Referințe: - La un ceai cu nepoata marelui lingvist Sextil Pușcariu Mai 2024: ## Specialiști **Arhitectură:** Ion D. Berindey; Aurel Botez (restaurare) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/nicolae-filipescu-40