Monumentul Trupelor de Geniu / Eroilor din Arma Geniului (Leul)
Monumentul Trupelor de Geniu, numit alternativ Monumentul Eroilor din Arma Geniului, cunoscut popular sub denumirea de Leul, este amplasat la intersecția Bulevardului Iuliu Maniu cu Bulevardul Geniului, în fața Palatului Cotroceni, sector 6, București. Ansamblul statuar a fost inaugurat la 29 iunie 1929 și comemorează contribuția trupelor de geniu ale Armatei Române în Primul Război Mondial (1916–1918). Denumirea monumentului a dat numele Pieței Leu din apropiere, precum și al Campusului Studențesc Leu. Este una dintre cele mai ample lucrări de sculptură monumentală în bronz realizate în România interbelică. Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice, sub denumirea Monumentul Eroilor din Arma Geniului – Leul, la poziția nr. 2326, cod B-III-m-B-20010, conform Ordinului ministrului Culturii și Cultelor din 2010.
Inițiativă și finanțare
Monumentul a fost ridicat la inițiativa generalului Constantin Ștefănescu-Amza (1875–1964), comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului. Acesta a coordonat comitetul de inițiativă responsabil de colectarea fondurilor și supravegherea întregului proces, de la concepție până la inaugurare. Constantin Ștefănescu-Amza a fost ulterior întemeietorul Muzeului Militar Național, primul director al acestei instituții, deputat, ministru de Război și președinte al Societății de Radiodifuziune. Terenul pe care a fost amplasat monumentul aparținuse colonelului Grigore Georgescu (pe atunci șef de stat major la Inspectoratul Tehnic al Geniului), care îl primise în 1926 ca urmare a decorării cu Ordinul „Coroana României" 1917, și care l-a donat statului în acest scop. Printre metodele de finanțare s-a numărat vânzarea unei cărți poștale realizate la Atelierele Mârvan din București, ilustrând macheta viitorului monument.
Concurs și comandă
Comanda pentru realizarea monumentului a rezultat dintr-un concurs public organizat în jurul anului 1925, cu tema exprimării contribuției trupelor de geniu în Primul Război Mondial. La 2 iunie 1925, presa vremii (Universul) a publicat înștiințarea că macheta câștigătoare aparține sculptorului Spiridon Georgescu. Aceasta concurase, printre altele, cu macheta sculptorului Dimitriu Bârlad.
Concepție artistică și program iconografic
Elementul central al ansamblului este un leu de bronz – simbol al forței și al frumuseții –, reprezentat biruitor, cu picioarele din față sprijinite pe o țeavă de tun, o cască militară și un drapel de luptă aparținând trupelor inamice învinse. La cele patru colțuri ale soclului se află câte un soldat turnat în bronz, reprezentând specialitățile arme ale geniului: un pionier (cercetaș), un CFR-ist (ceferist), un pontonier și un telefonist. Pe fiecare latură a soclului se află câte un basorelief cu scene de acțiune din luptele de geniu, însoțite de inscripții despre bătăliile din vara lui 1917 (Mărăști, Mărășești, Oituz). Pe laturile din stânga și dreapta ale soclului principal, la nivelul superior al statuetelor, sunt montate două embleme ale semnului de armă al geniului.
Pe fața dinspre piață a soclului este inscripționat textul: „Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului". Sub inscripție se află un medalion de bronz înconjurat de lauri, cu dedicația: „Eroilor din Arma Geniului 1913; 1916–1919". În perioada comunistă, inscripția a fost ciuntită prin eliminarea sintagmei pentru întregirea neamului. Ulterior, textul a fost restaurat integral. La 7 iulie 1929, Revista Geniului, editată la București, a publicat un număr festiv dedicat exclusiv dezvelirii monumentului, cu detalii despre realizare, simbolistică și istoricul proiectului.
Date tehnice și materiale
Leul – elementul central al ansamblului – are o lungime de 5,40 m și o înălțime de 4,40 m, cu o greutate totală de 6.000 kg. Fiecare dintre cele patru statui de soldați amplasate în colțuri are înălțimea de 2,20 m și cântărește câte 1.200 kg. Înălțimea totală a ansamblului (soclu + leu) este de aproximativ 12 m. Întregul ansamblu este executat în bronz, turnat la Fabrica și Turnătoria V. V. Răşcanu din București. Soclul este realizat din piatră.
Realizare și inaugurare
Lucrarea a fost finalizată în 1926 și inaugurată la 29 iunie 1929 în prezența Principelui Nicolae, în cadrul unei festivități cu participarea unor numeroase personalități civile și militare. Monumentul a fost ridicat în memoria celor peste o mie de ostași geniști căzuți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial.
Autorul lucrării
Monumentul Eroilor din Arma Geniului este opera sculptorului Spiridon Georgescu (n. 28 decembrie 1887, str. Acvila, București – d. după 1963). Format la Școala Superioară de Arte și Meserii din București (1900–1906, profesori Valbudea și Arcangelo Figini), la Academia de Belle-Arte din Carrara (1911–1912, clasa prof. Augusto Polina) și la Institutul Regal Superior de Belle-Arte din Roma (1912–1914, clasa prof. Cesaro Aureli). A făcut parte din societățile Tinerimea artistică și Cercul Artistic, participând la saloanele oficiale din perioada interbelică. Autor a peste 40 de lucrări monumentale în București și în țară. Expoziție retrospectivă: Parcul Herăstrău, București, iunie–iulie 1963.
Context și semnificație
Monumentul se înscrie în seria amplă de ansambluri comemorative ridicate în România în deceniile postbelice (anii 1920–1930) pentru onorarea sacrificiului militar din Primul Război Mondial. Alegerea leului ca simbol central plasează monumentul geniului în tradiția sculpturii comemorative europene, în care animalul heraldic funcționează ca emblemă a forței militare naționale. Asocierea leului cu cele patru specialități ale geniului și cu basoreliefurile narative de pe soclu conferă ansamblului o structură iconografică completă, articulând simbolul generic cu narațiunea documentară a contribuției tehnice a geniului în război.
Autori
Spiridon Georgescu — sculptor
Născut la 28 decembrie 1887, str. Acvila, București; d. după 1963. Fiu al lui Gheorghe și Elena Georgescu, originari din com. Posești, jud. Prahova. Studii: Școala Primară „Golescu", București; Școala Superioară de Arte și Meserii, București (1900–1906); Academia de Belle-Arte, Carrara (1911–1912, clasa prof. Augusto Polina); Institutul Regal Superior de Belle-Arte, Roma (1912–1914, clasa prof. Cesaro Aureli). Participant la Primul Război Mondial (1916–1918). Autor al Monumentului Eroilor Regimentului 21 Infanterie (inaugurare 9 ianuarie 1923), statuii infanteristului din parcul Podul Cotroceni (1930) și al altor monumente la Dorohoi, Găiceana, Bolești-Blăceanca, Alexandria, Gogosari-Vlașca, Lugoj, Govora, Fundulea, Tămădău, Lehliu, Țintea, Valea Voievozilor, Botoșani, Făgăraș; busturi funerare în cimitirele Bellu și Ghencea, București.
Constantin Ștefănescu-Amza — general, inițiator
Născut 1875 – d. 1964. General de armată română, comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului; inițiatorul și coordonatorul proiectului Monumentului Eroilor din Arma Geniului. Întemeietorul și primul director al Muzeului Militar Național. Deputat, ministru de Război, președinte al societății de Radiodifuziune.
Fabrica și Turnătoria V. V. Răşcanu, București — turnător
Unitate industrială de turnătorie din București, responsabilă pentru turnarea în bronz a întregului ansamblu: leul central (6.000 kg), cele patru statui de colț (câte 1.200 kg fiecare) și elementele decorative de pe soclu.
Alexandru Cebuc — autor studiu de referință
Istoric și muzeograf român; autor al studiului „Monumente Bucureștene realizate de sculptorul Spiridon Georgescu". Coautor al ghidului Monumente din București (ed. Meridiane, București, 1966), împreună cu Florian Georgescu și Paul Cernovodeanu.
*
Monumentul Eroilor din Arma Geniului sau Statuia Geniului „Leul”
Grupul statuar este format dintr-un leu, care simbolizează forța, patru soldați de geniu în mărime naturală — un pionier, un transmisionist, un pontonier și un soldat din trupele de căi ferate —, amplasați în cele patru colțuri ale soclului, precum și din panouri cu basoreliefuri și inscripții care menționează cui îi este închinat monumentul. Soclul monumentului este realizat din piatră artificială și are forma unui trunchi de piramidă. Leul, executat în bronz și situat în vârful monumentului, este amplasat pe o țeavă de tun și pe o cască militară aparținând armatelor inamice. Pe cele patru laturi ale soclului sunt aplicate basoreliefuri care reprezintă scene din luptele ostașilor geniști. Alături de aceste scene se află inscripții care amintesc de eroismul ostașilor români căzuți pe câmpul de luptă în anii 1916–1918, în special în luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Pe una dintre laturile monumentului este inscripționat următorul mesaj: „Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătălie pentru întregirea neamului.” Monumentul este situat la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului, în fața Palatului Cotroceni. Statuia a dat numele pieței din apropiere, Piața Leu, precum și campusului studențesc din zonă, Campusul Studențesc Leu. Monumentul, opera sculptorului Spiridon Georgescu, a fost realizat în 1926 și inaugurat în 1929. Este închinat militarilor din arma geniului căzuți în Primul Război Mondial, în timpul luptelor pentru întregirea neamului. Monumentul a fost ridicat la inițiativa generalului Constantin Ștefănescu-Amza, comandantul Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului. Comitetul de inițiativă, aflat sub conducerea sa, s-a îngrijit de strângerea fondurilor necesare ridicării monumentului, de finalizarea și amplasarea acestuia, precum și de organizarea dezvelirii din 1929. Una dintre acțiunile prin care au fost strânse fonduri pentru realizarea proiectului a fost punerea în vânzare a unei cărți poștale, realizată la Atelierele Mârvan din București, care ilustra macheta viitorului monument. La 7 iulie 1929, anul în care a fost dezvelită statuia, „Revista Geniului”, tipărită la București, a publicat un număr festiv cu ocazia inaugurării monumentului. (Orașul lui Bucur - via Facebook)
Bibliografie
2024:
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.